ROMÂNIA

TRIBUNALUL C____- S______

REȘIȚA

SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIE CIVILĂ NR. 1120/A/2015

Ședința publică din data de 10.11.2015

PREȘEDINTE : A________ O___ S____

JUDECĂTOR: VEGHES A__ T______

GREFIER : I____ L____ M______

S-a luat în examinare apelul formulat de către apelantul I____________ de Poliție al Județului C____-S______ împotriva sentinței civile nr.713/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în contradictoriu cu intimatul B_______ S____ I___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că prezenta cauză a fost amânată pentru ca apelantul să formuleze răspuns la întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri, instanța retine cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Caransebeș la data de 7.01.2015, petentul B_______ S____ I___ a chemat în judecată intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, solicitând anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 4.01.2015, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 195 lei, achitată prin chitanța nr. TMXWM xxxxxxx/5.01.2015.

Prin sentința civilă nr. 713/27.05.2015 Judecătoria Caransebeș a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 4.01.2015 de Serviciul Rutier din cadrul IPJ C____-S______, petentul a fost sancționat cu amendă de 585 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pentru 30 de zile în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 și art. 120 lit. h și i din HG nr. 1391/2006.

S-a reținut în sarcina petentului contravenient că, în data de 4.01.2015, orele 14:23 a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 6- loc. Plugova, efectuând manevra de depășire neregulamentară a unui ansamblu de autovehicule format din capul tractor cu nr. EKB 5101, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent cu obiecțiuni.

Petentul a achitat jumătate din cuantumul amenzii aplicate cu chitanța nr. TMXWM xxxxxxx/5.01.2015, în sumă de 195 lei – fila 7

Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Pe fond, instanța a reținut că plângerea contravențională formulată de petent este întemeiată, pentru următoarele motive:

Conform art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea pedepsei complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (…) nerespectarea regulilor privind depășirea.

Din probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție nu corespunde adevărului, fapta contravențională imputată în sarcina petentului neexistând, fiind așadar incidente dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, susținerile petentului din plângerea formulată au fost confirmate de către martora A_____ C________, aceasta la momentul constatării faptei de către agenții constatatori se afla în vehiculul condus de petent, circulând împreună cu acesta înspre orașul Timișoara. A precizat că petentul a efectuat depășirea unui alt autovehicul – autoutilitară (care se deplasa cu o viteză mică) într-o zonă a drumului în care era permisă această manevră și că ulterior acestui fapt și un alt autovehicul, care circula în spatele lor, a efectuat la rândul său depășirea autoutilitarei antemenționate.

Această situație de fapt relatată a fost confirmată de către martorul S___________ C_____ M_____ – conducătorul autovehiculului care se afla în spatele autovehiculului condus de către petent – acesta precizând că a efectuat ulterior petentului manevra de depășire a unei autoutilitare (care rula cu o viteză mică, posibil datorită unei defecțiuni tehnice), arătând că atât el, cât și petentul au respectat prevederile legale privind depășirea și că doar la aproximativ 20-30 de m după ce a revenit pe banda de circulație a intrat într-o zonă prevăzută cu indicator „Depășirea interzisă”.

Totodată, a precizat că a fost oprit și el de către echipajul poliției rutiere pentru a semna ca martor asistent, însă nu i-a fost aplicată amendă pentru nerespectarea vreunei reguli de circulație.

Având în vedere această stare de fapt, în mod special faptul că martorul S___________ C_____ M_____ (care a efectuat imediat după petent la rândul său depășirea unui autovehicul) nu a fost sancționat contravențional de către agenții constatatori ai intimatei, instanța a constatat că în favoare petentului operează principiul în dubio pro reo cu privire la săvârșirea faptei de nerespectare a regulilor de circulație privind depășirea.

Astfel, instanța, în conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001, a constatat că fapta contravențională imputată acestuia nu există.

Împotriva acestei hotărâri, în terme legal, a declarat apel pârâtul I____________ de Poliție al Județului C____-S______.

În motivarea apelului realizată prin memoriu separat, apelantul a arătat că procesul verbal de contravenție a fost în mod temeinic întocmit, fapta fiind constatată în mod direct de către agentul constatator. Declarația martorului propus de către intimat, chiar dacă contrazice procesul verbal de contravenție, nu poate conduce „de plano” la anularea procesului verbal de sancționare, fiind atributul exclusiv al instanței să aprecieze asupra mărturiei și să stabilească adevărul în cauză.

Mai arată că sub aspectul legalității, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art.17 din O.G.2/2001 iar intimatul a semnat și a primit o copie de pe procesul verbal de contravenție.

Intimatul B_______ S____ I___ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

În motivare arată că prin motivele de apel depuse, reprezentantul apelantului menționează că „oricare proces-verbal de contravenție este legal, fiind întocmit direct de agentul constatator, prin propriile simțuri în urma constatărilor efectuate la fața locului”, însă acest aspect nu se regăsește în nici un text de lege. Din contră art.249 din Codul de procedura civilă dispune că cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească.

Din cuprinsul sentinței rezultă că instanța de fond după ce a audiat martorul propus de apelant, a reținut prevederile art. 1 din OUG 2/2001, arătând că fapta contravențională imputata petentului nu există.

Curtea Europeană consideră că deși în dreptul intern al statelor sancțiunea complementară a punctelor de penalizare poate avea caracter administrativ, în plan contravențional are caracter penal, atâta timp cât poate să ducă la acumularea de puncte până la pierderea dreptului de a mai conduce. Or, dreptul de a conduce este foarte util în viata de zi cu zi și în viata profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are un caracter preventiv similar unei sancțiuni penale. În aceste condiții, aplicând aceste principii la dreptul intern, nu numai aplicarea punctelor de penalizare ci mai ales sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce au un caracter „penal” în sensul Convenției. Astfel aplicarea acestor sancțiuni nu „se poate dispune automat, fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanțele au dreptul, în condițiile art.31 din OG nr. 2/2001 să verifice inclusiv modul de individualizare a sancțiunii.

Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere faptul că deși OUG nr. 195/2002 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce și aceasta sancțiune trebuie supusă unei operațiuni de individualizare în temeiul art.5 alîn.5 din OG 2/2001 care prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.

În baza art.34 alin 1 din OG 2/2001 instanța trebuie sa verifice atât legalitatea și temeinicia procesului-verbal, cât și sancțiunea aplicată, atât cea principală cât și cea complementară.

Mai arată că în practica CEDO în materie contravenționala, operează prezumția de nevinovăție. În același sens, art.249 din Codul de procedură civilă dispune că cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească. În privința raportului agentului constatator, nu există nici un text de lege care să îi confere valoare probatorie, motiv pentru care solicită ca instanța să nu-l rețină ca probă în prezenta procedură.

Intimatul a depus note scrise.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este nefondat, din următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 4.01.2015 de către apelantul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, intimatul B_______ S____ I___ a fost sancționat cu amendă de 585 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pentru 30 de zile în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 și art. 120 lit. h și i din HG nr. 1391/2006.

La rubrica descrierea faptelor s-a reținut că, la data de 4.01.2015, ora 14:23 în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 6 în loc. Plugova, a efectuat manevra de depășire a unui ansamblu de autovehicule format din cap tractor și remorcă, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia actului constatator, tribunalul consideră că prima instanță a apreciat corect împrejurarea că prezumția de temeinicie a acestuia a fost răsturnată de către intimatul B_______ S____, în urma administrării și analizării probelor, cu ocazia cercetării judecătorești.

Verificând procesul verbal de contravenției și modul în care a fost încheiat acesta prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reține că jurisprudența Curții Europene a inclus în noțiunea de „acuzație în materie penală” și materia contravențională, datorită calificării dată în dreptul intern faptei, a câmpului de aplicare general al normei, a gravității faptei, cât și preeminenței caracterului represiv al sancțiunii contravenționale (de ex. Hotărârea din cauza Engel c. Olandei). Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă agentului constatator.

Tot Curtea Europeană a statuat însă (hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, A_____ c. României) și faptul este permisă utilizarea prezumțiile de fapt și de drept și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama și de gravitatea mizei. Prin urmare, nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate personal de agent nu au caracter absolut. Prezumția de veridicitate poate opera pană la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Într-adevăr în speță probele administrate de apelant nu au convins tribunalul în privința vinovăției intimatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție nu poate fi reținută, având în vedere împrejurarea că intimatul a susținut în mod constant, încă de la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, astfel încât se naște o îndoială rezonabilă cu privirea la săvârșirea de către intimat a faptei contravenționale.

Îndoiala cu privire la săvârșirea faptei de către apelant rezultă și din depozițiile martorilor S___________ C_____ M_____ și A_____ C________, martori care au relatat că depășirea a fost efectuată de către intimat înainte de zona marcată cu linie continuă, martorul S___________ C_____ M_____ fiind chiar șoferul autoturismului care circula în spatele intimatului și care a fost oprit de organele de poliție pentru a semna procesul verbal de contravenție în calitate de martor asistent.

Prin urmare, față de probele administrate în fața primei instanțe la propunerea intimatului și în lipsa altor mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO, motiv pentru care tribunalul apreciază că sentința apelată este temeinică și legală, neexistând nici un motiv de schimbare sau de anulare a acesteia.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul I____________ de Poliție al Județului C____-S______ împotriva sentinței civile nr. 713/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul B_______ S____ I___.

În temeiul art.453 Cod procedură civilă, va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, cu sediul în Reșița, __________________, nr-40, județ C____-S______, împotriva sentinței civile nr.713/27.05.2015 pronunțate de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul B_______ S____ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Drobeta-T____ S______, ________________________. 5, _____________, ________________________,

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A________ O___ S____ VEGHES A__ T______

GREFIER,

I____ L____ M______

Red.AOS/08.12.2015/2ex