R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A C I V I L Ă Nr. 626/2013

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE A___ P______ M_____

JUDECĂTOR D____ E_______ L____

JUDECĂTOR L__________ T___ B____

GREFIER A__-C_______ A______

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în recursul declarat de recurentul-petent H____ I___ A________, împotriva sentinței civile nr. 479/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 07 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Pronunțarea hotărârii a fost amânată inițial la data de 14.11.2013, pentru depunerea de concluzii scrise, iar ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată la data de 21.11.2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 479/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H____ I___ A________ împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 27.05.2012 de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție menționat, petentul a fost sancționat conform art. 100 alin.3 litera „e” din OUG 195/2002 republicată, reținându-se în sarcina sa că în data de 27.05.2012, ora 20,20 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN17(E58) în zona Groapa Sărății și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de deplasare.

A fost oprit de echipajul de poliție care i-a întocmit procesul verbal de contravenție atacat și pe care l-a semnat, cu mențiunea - recunosc fapta. De asemenea, procesul verbal a mai fost semnat și de martorul L______ M____.

In plângerea contravențional formulată, petentul contestă săvârșirea faptei, propunând proba testimonială indicând doar numele martorei propusă pentru a fi audiată, dar la termenul de judecată stabilit pentru audiere petentul nu s-a mai prezentat, nu a adus martora fără citație pentru audiere așa cum s-a obligat, dar nici nu a depus la dosar adresa acesteia pentru a putea fi citată,în condițiile art. 186 pct.2 din C.pr.civ., motiv pentru care instanța l-a decăzut din probă .

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de contravenție este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele care să îi atragă sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că plângerea contravențională este neîntemeiată. Fapta a fost constatată în mod direct de agentul constatator, existând prezumția de temeinicie a actului administrativ.

De asemenea prezumției de temeinicie i se alătură în speță recunoașterea expresă a faptei făcută de petent la întocmirea procesului-verbal și consemnată la rubrica „alte mențiuni, precum și confirmarea faptei de un martor semnatar al procesului-verbal.

În condițiile în care petentul a recunoscut în mod expres fapta și nu a făcut dovada contrară a stării de fapt reținută în actul sancționator, instanța, în considerarea disp. art. 34 din OG 2/2001 a constatat că este nejustificată plângerea formulată

În ceea ce privește modul de individualizare a sancțiunii, instanța a constatat că amenda în cuantum de 280 lei a fost corect aplicată petentului pentru fapta săvârșită, așa cum dispune art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, constatându-se totodată, din cazierul contravenientului (fila10) că acesta a mai fost sancționat contravențional, astfel că nu se justifică cererea sa formulată în subsidiar de înlocuire a amenzii (de 280 lei) cu sancțiunea avertisment, dat fiind și gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite care putea avea implicații deosebit de periculoase dacă din sens opus, în momentul depășirii liniei continue, s-ar fi apropiat un vehicul, putând să se producă în acest mod o coliziune ce putea antrena pagube materiale sau umane.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul H____ I___ A________, solicitând admiterea recursului, pentru următoarele motive:

În data de 27.05.2012, circulând cu auto cu nr. XXXXXXXXX in zona "GROAPA SĂRAȚII" , a fost oprit de un echipaj de politie care, i-a solicitat actul de identitate și permisul de conducere si l-a informat că a efectuat o manevră de depășire și a încălcat marcajul longitudinal care desparte sensurile de deplasare.

Agentul de politie i-a întocmit procesul verbal pe care-1 contestă și i-a solicitat să-1 semneze. Se menționează faptul că a semnat procesul verbal în locurile arătate de agent, dar nu și-a însușit cele menționate în acesta, recurentul semnând doar pentru luare la cunoștință.

Nu este de acord cu cele consemnate în procesul verbal deoarece situația de fapt descrisă nu corespunde realității, însă nu a știut faptul că are posibilitatea de a face obiecțiuni la ceea ce s-a reținut în procesul verbal, agentul constatator nu i-a adus la cunoștința acest aspect.

Proces verbal este anulabil pentru următoarele motive:

1.Procesul verbal a fost încheiat cu încalcarea prevederilor art. 16 (1) din OG 2/2001
modificata și completata astfel: nu este menționat locul unde s-ar fi săvârșit așa-zisa faptă contravențională, astfel că în temeiul art. 17 din același act normativ solicită să se constate nulitatea procesului verbal de contravenție.

In procesul verbal este menționată "zona" fără a fi precizat locul exact unde ar fi fost depistat că a efectuat acea manevră de depășire.

Pentru aceste motive solicită anularea procesului verbal de contravenție, acesta fiind încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 (1) din OG 2/2001, iar intimatul a fost prejudiciat pentru faptul că este în imposibilitate de a se apăra astfel că singura modalitate de reparare a prejudiciului este anularea procesului verbal.

De asemenea, nu au fost respectate prevederile 16 (7) din OG 2/2001 modificata si
completata.

In momentul in care i-a prezentat procesul verbal, agentul nu l-a informat că are posibilitatea de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Daca s-ar fi informat de acest drept ar fi menționat punctul său de vedere și faptul că cele menționate în procesul verbal nu sunt reale.

Intimatul a semnat procesul verbal doar "pentru luare la cunoștință".

Și din acest punct de vedere se impune anularea procesului verbal, care de altfel este și sancțiunea prevăzută de art.17 (1) din OG 2/2001.

Nu reiese cu certitudine caracterul cert al așa-zisei fapte pentru care a fost sancționat.

La termenul de judecată din data de 14.11.2012 s-a încuviințat audierea martorei H____ I____ însă aceasta nu a mai fost audiată, instanța considerând ca nu mai este necesară audierea.

Având în vedere aspectele arătate anterior, se consideră că a fost pus în imposibilitate de a demonstra nevinovăția

De asemenea conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, petentul beneficia de dreptul de a fi considerat nevinovat și mai mult decât atât, a fost privat de dreptul de a se apăra în vreun fel în această cauză. Se consideră că forța probantă a procesului verbal încheiat de agentul constatator este absolută, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul ei atunci când administrează și apreciază probatoriul.

In concluzie, ținând cont de aceste neconcordante, între descrierea în fapt și în drept a așa-zisei fapte și luând în considerare atât faptul că IPJ BN nu a dovedit presupusa faptă contravențională, se consideră că este întemeiată plângerea sa și în consecință se impune anularea sancțiunii complementare a reținerii permisului, restituirea permisului și înlocuirea amenzii stabilite cu puncte de penalizare.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 (7), (8) si (9) C. pr.civ., art. 16, 17, 19 si 31 din O.G. 2/12.07.2001.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor .art. 304/l C.pr.civ., tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, în ce privește motivul de recurs prin care se solicită casarea sentinței în cu trimitere spre rejudecare, susținut oral în fața instanței de judecată în ședința publică din 07.11.2013, tribunalul reține că susținerile recurentului nu se fondează, întrucât instanța de fond a analizat judicios și complet raportul juridic dedus judecății, în raport de dispozițiile legale ce reglementează răspunderea contravențională derivând din încheierea procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 27.05.2012 de intimatul IPJ Bistrița Năsăud, dispoziția vizând decăderea pârâtei din proba testimonială fiind corect adoptată, în conformitate cu prevederile art. 170 C.pr.civ., cât timp petentul nu a depus numele și domiciliul martorului în vederea citării și nici nu și-a îndeplinit obligația asumată benevol, de a prezenta martorul fără citație. Mai mult decât atât, măsura decăderii se impunea a fi dispusă și prin prisma prevederilor art. 723 C.pr.civ., potrivit cu care „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”. Or, a accepta o atitudine procesuală de natură a tergiversa soluționarea cauzei, în detrimentul celorlalte părți în litigiu, poate fi apreciată ca un veritabil abuz de drept.

În același timp, tribunalul nu poate primi critica recurentului vizând neaudierea, din oficiu, a martorului ocular L______ M____, semnatar al procesului-verbal de contravenție în calitate de martor asistent, având în vedere prevederile art. 129 alin. 5 ind. 1 C.pr.civ., „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiune instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.”

Totodată, nici solicitarea recurentei de modificare a hotărârii atacate nu este fondată, tribunalul constatând că în mod judicios prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petentul recurent.

În acest sens, corect a statuat instanța de fond asupra legalității actului constatator, acesta nefiind afectat de cauze de natură a atrage sancțiunea nulității absolute.

Recurentul susține în mod nefondat încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 decurgând din insuficienta descriere a faptei contravenționale, respectiv a locului săvârșirii faptei fără a observa conținutul detaliat al procesului-verbal sub aspectul invocat, în condițiile în care se menționează data, ora, indicarea exactă a amplasamentului, prin raportare nu doar la indicativul drumului pe care a fost identificat în circulație autovehiculul petentului, ci și zona exactă a sectorului de drum respectiv, denumirea de „Groapa Sărății” permițând identificarea, fără echivoc a locului săvârșirii faptei. În același sens, este de reținut că, chiar dacă fapta concretă coincide cu conținutul normei legale, aceasta nu înseamnă că erau necesare și alte mențiuni din partea agentului constatator în afara celor consemnate pentru ca procesul-verbal să fie legal întocmit, atâta timp cât în speță, modalitatea în care a fost dresat acesta a permis instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale, verificarea încadrării juridice și a justeței sancțiunii aplicate.

Criticile de nelegalitate invocate de recurent cu referire la încheierea procesului verbal fără a se pune în vedere presupusului contravenient dreptul de a formula obiecțiuni conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Astfel, procedând în prealabil la a distinge între nulitățile absolute și cele relative, pe de o parte, și nulități virtuale și exprese pe de altă parte, distincție care conduce la concluzia că, din punct de vedere al regimului juridic aplicabil, nu orice nulitate expresă reprezintă în același timp și o nulitate absolută, trebuie reținut că în mod corect a observat instanța de fond că sus menționata omisiune invocată de recurent, nu se regăsește printre cauzele de nulitate absolută limitativ prevăzute de art. l7 din OG 2/200l. Prin urmare, singurul criteriu apt de a determina regimul juridic al unei eventuale nulități ce ar putea opera în temeiul textului de lege invocat de recurent, este cel al determinării interesului social protejat de norma legală. Or, este evident că în speță acesta nu este unul de ordine publică, ci unul de ordin privat, ceea ce poate atrage doar sancțiunea nulității relative, sancțiune operabilă doar condiționat de invocarea și dovedirea de către petentul recurent a producerii unei vătămări ce nu s-ar putea înlătura în alt mod, consecință directă a consemnărilor deficitare ale agentului constatator.

În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă, în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007.

Or, în cauză, o atare vătămare nu susbzistă în condițiile în care recurentul a formulat toate obiecțiunile la care face trimitere în plângerea contravențională exercitată ulterior împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspecte care au fost supuse analizei instanței de fond.

Sub aspectul criticilor de netemeinicie, tribunalul reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt expusă), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina îi incumbă acestuia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.

Or, în acord cu concluziile instanței de fond, tribunalul constată că starea de fapt menționată de agentul constatator este rezultatul constatării directe (cu propriile simțuri), aspect ce rezultă neîndoielnic din conținutul raportului întocmit de agentul constatator la data de 26.09.2012, aflat la fila 11 dosar fond și că aceasta nu este infirmată de probele administrate în cauză.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul H____ I___ A________ împotriva sentinței civile nr. 479/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 304¹ Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul H____ I___ A________ împotriva sentinței civile nr. 479/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2013.

Președinte,Judecători, Grefier,

A___ P______ M_____ D____ E_______ L____ L__________ T___ B____ A__-C_______ A______