Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 2224/2015

Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ S______

Judecător M_____ C______ T____-S_____

Grefier E________ A____ S_________

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul Teritorial de Muncă G___ împotriva sentinței civile nr. 2521 din data de 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă _____________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 2521 din data de 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petenta _____________________, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxx/15.12.2014 în contradictoriu cu intimatul I__ G___, și pe cale de consecință a fost anulat parțial procesul verbal atacat, ________ nr. xxxxxxxx/15.12.2014, în sensul că fost înlocuită amenda cu avertismentul.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx/15.12.2014 a fost sancționată societatea petentă, cu amendă în cuantum total 4000 lei, pe motiv că în urma controlului efectuat în perioada 11,15.12.2014, la punctul de lucru al societății din Tg J__, _________________________, județul G___, s-a constatat că angajatorul nu a asigurat materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor prin afișe, filme, pliante și diafilme cu privire la securitatea și sănătatea în muncă. De asemenea s-a dispus aplicarea avertismentului pentru încălcarea dispozițiilor art. 19 și art. 13 lit. c din Legea 319/2006.

Procedând la verificare potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.

Analizând plângerea petentei în raport cu probele administrate, instanța a constatat că plângerea petentei a fost întemeiată în parte doar în ceea ce privește sancțiunea aplicată, reținându-se săvârșirea faptei contravenționale de către petentă, astfel că instanța a procedat la reindividualizarea acesteia prin înlocuirea sancțiunii cu amendă aplicată prin procesul verbal cu sancțiunea avertisment, astfel s-a dat eficiență dispozițiilor art. 5,7 și 21 din OG 2/2001, având în vedere condițiile concrete ale săvârșirii contravenției, instanța apreciind că s-a impus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G___, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii civile 2521/10.04.2015 în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție GJ nr. xxxxxxxx/15.12.2014.

În motivele de apel, a susținut că petenta a fost sancționată pentru că la punctul de lucru controlat bar, din _______________________.J__ , angajatorul nu a luat măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor cum ar fi: afișe și pliante, filme și diafilme cu privire la sănătatea și securitatea în muncă.A precizat că, starea de fapt nu a fost infirmată de către instanța de fond, care a considerat că fapta săvârșită are un grad de pericol social scăzut. Că, fapta sancționată nu era singura neregulă depistată, dacă s-ar fi observat din procesul verbal de control, intimata petenta nu avea instruire salariaților corespunzător făcută, nu acordase echipament de protecție salariaților, evaluarea riscurilor existentă la nivel de societate era incompletă. A mai susținut că intimata petenta și-a recunoscut săvârșirea faptei prin adresa nr. 6/05.01.2015 și nu a avut nici un fel de obiecțiune cu privire la fapta săvârșită cu ocazia controlului, considerând astfel că se impune menținerea cuantumului amnezii aplicate de către agentul constatator, întrucât au fost aplicate două sancțiuni avertisment de către agentul constatator, care a făcut o individualizare corectă sancționând această faptă.

Întrucât intimata petentă nu a putut să facă dovada contrara celor reținute de către agentul constatator iar la punctul de lucru nu exista afișat nici un fel de pliant sau material de informare în domeniul sănătății și securității în muncă, a considerat că sancțiunea este corect aplicată și temeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare intimata petentă a solicitat respingerea pelului și menținerea sentinței instanței de fond. A arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ________ nr. xxxxx din data de 15.12.2014, organul de control a aplicat un număr de 3 sancțiuni contravenționale principale, pentru 3 fapte diferite pe care acesta a considerat că societatea le-a săvârșit: o sancțiune contravențională a amenzii, în cuantum de 4000 lei și două sancțiuni cu avertisment. Fiecare dintre acestea a fost individualizată de către organul de control potrivit cu aprecierea sa asupra gradului de pericol social al faptei. Raportat la prevederile art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevede că pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală, coroborat cu prevederile art. 10 alin. 1 din același act normativ, care prevede că dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție, concluzia este că individualizarea sancțiunii se face raportat la fiecare faptă în parte, iar nu raportat la altă sau alte fapte constatate cu aceeași ocazie. Astfel, argumentul ridicat de apelantă, potrivit cu care sancțiunea amenzii a fost corect aplicată și individualizată de către agentul constatator, prin raportare la celelalte fapte constatate cu aceeași ocazie, nu se poate susține, fiind vădit în contradicție cu prevederile legale amintite.

În privința sarcinii probei, idee pe care apelanta o reia în cadrul motivelor de apel, a reiterat susținerile formulate sub punctele 3 și 4 din răspunsul la întâmpinare (din cadrul judecății în primă instanță) nr. AIR/ROM/2015/xxxxxx/10.03.2015, anume că nu este de acord cu susținerea potrivit căreia societatea trebuia să facă dovada contrară pentru faptele reținute împotriva sa în procesul-verbal de sancționare disciplinară, câtă vreme acestea nu au fost probate de însăși apelantă.

Astfel, a susținut că s-ar încălca astfel principii fundamentale de drept privind sarcina probei - în procedura de drept comun, în procedura prevăzută de OG 2/2001, precum și principiul constituțional al prezumției de nevinovăție. Din contră, organul de control trebuia să facă dovada constatării unui fapt (pe care îl și sancționează, dacă este nelegal). Astfel, referitor la constatarea că la punctul de lucru din Târgu J__, _____________________ luat măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor, cum ar fi afișe și pliante, filme și diafilme cu privire la sănătatea și securitatea în muncă, a precizat că această constatare a fost înscrisă la pct. 6 din anexa la procesul verbal de control ________ nr. xxxxx (datat 15.12.2014 și semnat de reprezentantul său), prin care s-a fixat măsura corectivă, ca până la data de 29.12.2014, societatea să asigure aceste materiale, fără a se face nicio precizare suplimentară.

A menționat că împuternicitul său a semnat de bună credință anexa conținând această recomandare/măsură corectivă, neconsiderând-o o încălcare și mai ales una gravă în contextul în care există și au fost prezentate cu ocazia controlului, potrivit procedurilor interne și a standardelor de calitate în privința cărora societatea este certificată, multiple și diverse metode moderne de informare a salariaților în domeniul SSM, astfel apreciind ca fiind un formalism exagerat, organul de control să pretindă să existe toate materialele de informare la toate punctele de lucru - societatea are peste 50 la nivel național - în format printat, fără a mai pune la socoteală costurile nejustificate, în condițiile în care în fapt, angajații sunt informați complet și corect prin mijloacele tehnice amintite, motiv pentru care s-a și acordat un termen de remediere. Astfel, nu poate fi vorba de o recunoaștere de societate a neîndeplinirii obligației legale de informare a salariaților prin mijloacele amintite (materiale suport ale instruirii), ci ce mult o asumare a obligației prevăzute în măsura corectivă, de a asigura la punctul de lucru imprimatele amintite.

În fapt, vizita inspectorilor I__ G___ la punctul de lucru al societății s-a desfășurat în data de 11.12.2015, ocazie cu care s-a lăsat spre luare la cunoștință înștiințarea ________ nr. 2475 pentru prezentarea de documente la sediul instituției în data de 15.12.2015, sens în care a considerat că procesul-verbal de control trebuia efectuat la fața locului (în data de 11.12.2014), situație în care i s-ar fi putut opune constatările de fapt, procesul-verbal constituind proba afirmației că „la data controlului la punctul de lucru nu există afișat niciun fel de pliant sau material de informare în domeniul sănătății și securității în muncă”.

În situația de fată organul de control nu a putut prezenta nicio probă a acestui fapt. Mai mult, în data de 15.12.2014, societatea este sancționată pentru un fapt pe care trebuia să îl corecteze până în data de 29.12.2014.

A mai menționat că apelanta susține că semnarea procesului verbal de control (deci nu a celui de sancționare !) „fără obiecțiuni” constituie o recunoaștere în privința tuturor constatărilor din cuprinsul acestuia, dar nimic mai neadevărat, întrucât procesul-verbal de control nu conține rubrica „obiecțiuni” prin urmare nici nu se punea problema de a fi formulate. Procesul verbal de sancționare în schimb, cuprinde această rubrică - doar că a fost întocmit în „lipsa” sa și nu a mai avut posibilitatea să ne apăra.

De asemenea, a învederat că reprezentantul său a semnat doar de luare la cunoștință procesul verbal de control, fapt care nu echivalează cu o recunoaștere fără rezerve a celor consemnate în cuprinsul documentului.

În temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.

Deși, prin rezoluția din data de 30.09.2014 i s-a comunicat apelantului intimat Inspectoratul Teritorial de Muncă G___ o copie de pe întâmpinarea formulată de intimata petentă _____________________, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.

D____ urmare, art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 17.11.2015, fiind citate părțile.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:

Petenta a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx/15.12.2014 cu amendă în cuantum total 4000 lei, reținându-se că în urma controlului efectuat în perioada 11.15.12.2014, la punctul de lucru al societății din Tg J__, _________________________, județul G___, s-a constatat că angajatorul nu a asigurat materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor prin afișe, filme, pliante și diafilme cu privire la securitatea și sănătatea în muncă. De asemenea s-a dispus aplicarea avertismentului pentru încălcarea dispozițiilor art. 19 și art. 13 lit. c din Legea 319/2006.

Se constată că amenda a fost aplicată pentru fapta prevăzută de art. 13 lit. g din legea nr. 319/2006 și sancționată de art. 39 alin. 8 lit. a din același act normativ, pentru care prima instanța a procedat la reindividualizarea sancțiunii, prin apelul formulat invocându-se critici numai cu privire la acest aspect.

În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

De asemenea, judecătoria a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentei cu privire la fapta prevăzută de art. 13 lit. g din legea nr. 319/2006 și sancționată de art. 39 alin. 8 lit. a din același act normativ, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză.

Astfel, din probele administrate în cauză, reiese că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat, nefiind făcută dovada în cauză că a asigurat materialele necesare informării și instruirii lucrătorilor prin afișe, filme, pliante și diafilme cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.

Deși se formulează critici cu privire la faptul că instanța a reținut în mod eronat motive de reindividualizare a sancțiunii aplicate pentru la această faptă contravențională, se constată că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie „proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar potrivit art.5 alineat 5 din același act normativ sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 7 alin. 3 din ordonanță „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.

Tribunalul constată că prima instanța a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile atacate aceste dispoziții legale, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, aspectul că fapta săvârșită nu a avut consecințe grave și ireparabile, acestea constituind motive întemeiate de reindividualizare a sancțiunii, criterii avute în vedere și de legiuitor la momentul inserării dispozițiilor susmenționate.

Tribunalul reține și faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că intimata petentă a mai fost sancționată anterior pentru astfel de fapte, neavând relevanță faptul că prin același proces-verbal agentul constatator a mai reținut și încă două fapte pentru care a aplicat avertisment, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut astfel de condiții pentru reindividualizarea sancțiunii de către instanța de judecată în raport de circumstanțele speței.

Un alt argument care trebuie reținut ca justificativ în aprecierea reindividualizării sancțiunii îl constituie faptul că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, avertismentul fiind, ca natură, o sancțiune pur morală aplicabilă unor contravenții ce prezintă un grad de pericol social redus, cum este și în cazul de față. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite așa cum s-a statuat prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Muller și Handyside ).

Astfel, se constată că funcția preventiv-educativă a răspunderii contravenționale este asigurată și prin aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, respectiv sancțiunea avertisment, așa cum a apreciat și prima instanță prin sentința apelată în cauză.

În raport de art. 33-34 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, texte potrivit cărora instanța de judecată hotărăște asupra sancțiunii contravenționale, se constată că soluția primei instanței este legală și temeinică, motivele de apel fiind neîntemeiate.

Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod proc.civ, văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondat apelul de față, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul Teritorial de Muncă G___ cu sediul în municipiul Tg-J__, _______________________.154, județul G___, împotriva sentinței civile nr. 2521 din data de 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă _____________________ având CUI xxxxxxx și sediul în Satu M___, _______________________.78, județul Satu M___, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, D_____ S______		Judecător, M_____ C______ T____-S_____
	Grefier, E________ A____ S_________

Red. T.S.M.C./ Tehn.M.R.

4ex/17.12. 2015

J.F./ P.L.