R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR.987/A/2015

Ședința publică din data de 13.10.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A________ O___ S____

JUDECATOR: VEGHEȘ A__ T______

GREFIER: I____ L____ M______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta Direcția Poliția Locală Reșița împotriva sentinței civile nr.848/29.04.2015 pronunțate de Judecătoria Reșița, în contradictoriu cu intimatul G______ R___ A________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de soluționat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și retine cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 08.12.2014, petentul G______ R___ A________ chemat în judecată intimata Direcția Poliția Locală Reșița, solicitând instanței în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. 8203/09.11.2014.

Prin sentința civilă nr.848/29.04.2015, Judecătoria Reșita a admis în parte plângerea contravențională formulată, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, aplicată prin procesul verbal ________ nr. 8203 din data de 09.11.2014, cu sancțiunea avertisment, menținând în rest dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. 8203/09.11.2014, întocmit de Direcția Poliței Locale Reșita, petentul a fost sancționat o amendă contravențională în cuantum de 300 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 25 din Legea 61/1991, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 09.11.2014, ora 5.50, în Parcul Tricolor din Reșița, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a fost surprins tulburând fără drept liniștea locuitorilor prin producerea de zgomote și strigăte.

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991, tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larmă constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. b din același act normativ.

Conform prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că deși O.G nr. 2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a acestuia având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ.

Prezumția de veridicitate și autenticitate este însă una relativă, fiind permisa de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigura accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil (cauza A_____ vs. România, 4 octombrie 2007).

Sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu agentului constatator, împrejurare care nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau prezumția de nevinovăție, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. Prin exercitarea plângerii contravențional cel dintâi supune instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanță din oficiu. Chiar în lipsa invocării unor astfel de motive, petentului i se recunoaște posibilitatea de a administra probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator (al situației de fapt expuse), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară numai în cazul în care procesul-verbal este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit. Prin urmare, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauza de față, instanța a reținut că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal corespund realității, iar petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt.

Referitor la individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate, instanța a constatat că aceasta este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 21 din O.G.2/2001.

Potrivit art. 21 din O.G.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art. 7 alin.3 din O.G.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Față de împrejurarea că gradul de pericol social al faptei este unul scăzut, aceasta nefiind de natură a atrage prejudicii grave, precum și faptul ca petentul este la prima abatere de acest gen, instanța a reținut că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu fapta săvârșită, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului fiind în măsură să atingă gradul de severitate și prevenție necesar împiedicării săvârșirii unor fapte similare de către petent pe viitor.

În consecință, raportat la considerentele de fapt și de drept expuse anterior, având în vedere că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției nu a fost răsturnată, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 21 din O.G. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul G______ R___ A________, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, aplicată prin procesul-verbal ________ nr. 8203 din data de 09.11.2014, cu sancțiunea avertisment, cu consecința menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal.

În temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a atras atenția petentului asupra obligației de a respecta pe viitor prevederile legale.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Poliței Locale Reșița solicitând modificarea în totalitate a sentinței și menținerea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și legal.

În susținerea apelului se arată că fapta a fost constatată personal de polițistul local iar în aceste condiții potrivit jurisprudenței CEDO procesul verbal beneficiază de prezumțiile de legalitate și temeinicie, făcând dovada deplină până la proba contrară.

Instanța de fond a constatat că în susținerea plângerii contravenționale, petentul nu a adus nici o probă contrară celor menționate în procesul verbal de contravenție contestat și că aspectele consemnate în procesul verbal de contravenție corespund realității.

În ceea ce privește individualizarea faptei, instanța de fond trebuia să țină seama de faptul că limita minimă este de 200 lei, iar limita maximă de 1000 lei, iar agentul constatator a aplicat o amendă în sumă de 300 lei, care oricum este îndreptată mult spre minimul prevăzut de lege, motiv pentru care nu se impune înlocuirea cu avertisment.

Activitatea de aplicare a sancțiunii presupuse din partea agentului constatator o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei, pentru a realiza o justă individualizare a sancțiunii, avându-se în vedere cauzele ce exclud sau înlătură caracterul contravențional al faptei ori răspunderea contravențională a făptuitorului. Legiuitorul a lăsat posibilitatea organului competent să aprecieze asupra cuantumului sancțiunii, în limitele prevăzute de lege, fapt ceea de altfel s-a și întâmplat.

În data de 09.11.2014, polițistul local Sarpe Constatntin, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în jurul orei 5,50, l-a surprins pe petent în parcul Triclor din Reșița, tulburând ordinea și liniștea publică prin strigăte și expresii vulgare pe un ton foarte ridicat, acesta fiind vizibil și sub influenta băuturilor alcoolice.

Având în vedere aceasta situație, cât și comportamentul necivilizat și sfidător la adresa organelor de ordine, agentul constatator l-a atenționat pe contravenient că fapta sa constituie contravenție și că va fi sancționat contravențional în cazul în care nu încetează, avertizare care bineînțeles nu a avut nici un efect, motiv pentru care agentul a constatat că fapta contravenientului este săvârșită cu buna știința și astfel constituie contravenție prevăzuta de Legea nr.61/91, mod. art.2, pct.25.

În concluzie agentul constatator în mod legal a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției nr.8203/09.11.2014, aplicând amenda contravenționala conform art.3 din Legea nr.61/1991, mod.

În drept,invocă dispozițiile art. 466 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.

La data de 24.08.2015, intimatul G______ R___ A________ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

In motivare arata că, soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât a reținut că gradul de pericol social este unul scăzut, nefiind de natură a atrage prejudicii grave iar soluția de a înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment este proporțională cu fapta reținută în procesul verbal de contravenție.

În drept, dispozițiile art. 482 rap, la art. 205 C.proc. civ.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este neîntemeiat, din următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. 8203/09.11.2014, întocmit de apelanta Direcția Poliței Locale Reșita, intimatul G______ R___ A________ a fost sancționat o amendă contravențională în cuantum de 300 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 25 din Legea 61/1991, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 09.11.2014, ora 5:50, în Parcul Tricolor din Reșița, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a tulburat fără drept liniștea locuitorilor prin producerea de zgomote și strigăte.

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, Tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia actului constatator, Tribunalul constată că intimatul G______ R___ A________ nu a formulat apel astfel că starea de fapt reținută de către prima instanță a intrat în puterea lucrului judecat.

Tribunalul va înlătura critica apelantei, referitoare la faptul că instanța de fond, deși nu a găsit nici un motiv întemeiat să răstoarne cele menționate în procesul verbal de contravenție, a înlocuit, deși nu se impunea, sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din aceeași ordonanță, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal’’.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor trebuie să se facă distincție între individualizarea legală a sancțiunii și individualizarea judiciară a sancțiunii.

Dispozițiile art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța competentă hotărăște asupra sancțiunii aplicate, reglementează individualizarea judiciară a sancțiunii.

Spre deosebire de individualizarea legală a sancțiunii, realizată de legiuitor, individualizarea judiciară este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând cont de diversele criterii de individualizare.

Prima instanță a avut în vedere atât dispozițiile art.7 cât și criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, reținând că raportat la împrejurările săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor contravenționale ale intimatului, nu se justifică sancțiunea amenzii.

Luând în considerare faptul că scopul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale prevalează asupra scopului punitiv, tribunalul apreciază că instanța de fond a individualizat corect sancțiunea contravențională, înlocuind amenda contravențională cu sancțiunea avertisment.

Prin urmare, tribunalul constată că sentința apelată este temeinică și legală, soluția pronunțată de instanța de fond, prin care a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, fiind justificată și întemeiată.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Direcția Poliței Locale Reșita, împotriva sentinței civile nr. 848/29.04.2015 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul G______ R___ A________.

În temeiul art.453 Cod procedură civilă, va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta Direcția Poliței Locale Reșita, Cod Identificare Fiscala, xxxxxxxx, cu sediul în Reșița, __________________, nr.39, jud.C____-S______, împotriva sentinței civile nr.848/29.04.2015 pronunțate de Judecătoria Reșița, în dosarul XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul G______ R___ A________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Reșița, Aleea R____, __________, __________________-S______.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A________ O___ S____ VEGHEȘ A__ T______

GREFIER,

I____ L____ M______