Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 139/2015

Ședința publică de la 05 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE Crenguța P______

Judecător M______ C_______

Grefier A__ D___

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul V_____ N______,domiciliat în comuna Cernătești,_______________________,.județ B____ împotriva sentinței civile nr. 1014 pronunțată la data de 10.09.2014 de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul cu nr. de mai sus în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE B____,cu sediul în B____,________________________-10,județ B____ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind apelant - V_____ N______ și intimatul - I____________ J_______ DE POLITIE B____.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită,apelul se află la primul termen de judecată după parcurgerea procedurii prealabile,a fost timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța nr. xxxxxx din 13.02.2014, după care:

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.

T R I B U N A L U L :

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

I) Circumstanțele cauzei

A) Obiectul acțiunii

1.1. Prin plângerea contravențională înregistrată sub nr. XXXXXXX/08.05.2014 pe rolul Judecătoriei Rîmnicu-Sărat, petentul V_____ N______ a solicitat in contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B____ anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/24.04.2013.

1.2. În motivarea plângerii, s-a învederat, în esență, că prin procesul verbal anterior menționat petentul a fost sancționat cu amendă în suma de 340 lei, însă analizând conținutul procesului verbal contestat este în imposibilitatea de a descifra în ce constă fapta pentru care a fost sancționat contravențional, deoarece scrisul este ilizibil.

Arată că singura mențiune descifrabilă este încadrarea juridică a faptei,respectiv art. 52/1 din OUG 195/2002,art. 52 din OUG 195/2002 nu sancționează nicio conduită.

1.3. În drept a invocat dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

1.4. În dovedire, a fost depuse procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/24.04.2013 (fila 5 dosar fond).

B) Apărările intimatului

2.1. La data de 30.06.2014, intimatul IPJ B____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

S-a învederat că la data de 24.04.2014 agentul de poliție desfășura, conform planificării, activități de supraveghere și control a traficului rutier pe __________________________ din municipiul Rîmnicu Sărat, iar în jurul orelor 07:30 a observat autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, ce se deplasa din direcția B____ către Focșani, nu a respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric aflat în funcțiune situat în dreptul școlii gimnaziale nr. 5.

Agentul de poliție a procedat la oprirea regulamentară a autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, iar după ce s-a prezentat și a solicitat documentele a constatat că acesta era condus de către petent și după ce i-a adus la cunoștință abaterea săvârșita a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx pentru încălcarea prevederilor art.52 alin.1 din ROUG 195/2002 aplicând totodată măsura tehnico administrativa de reținere a permisului de conducere, eliberând dovada înlocuitoare.

Arată intimata că petentul a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal, nu a avut de formulat obiecțiuni, a semnat procesul verbal primind o copie a acestuia.

Având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea în temeiul dispoz.art.109 al.1 din OUG 195/2002 R, rezultă că procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr în sensul că petentul trebuie să facă dovada cu orice mijloc de probă a netemeiniciei acestuia.

Mai precizează intimata că nerespectarea culorii roșu a semaforului pietonal este o faptă ce prezintă un grad crescut de pericol social, mai mult decât atât acesta este amplasat în dreptul unei unități de învățământ, procesul verbal contestat fiind întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă impuse de prevederile legale în vigoare.

2.2. În drept a invocat dispozițiile art. 205 - 208 C.proc.civ.

2.3. În dovedire, s-au depus la dosar raportul agentului constatator și cazierul contravențional al petentului (filele 20-21 dosar fond).

C) Sentința pronunțată de instanța de fond și motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

3.1. Instanța fondului a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, însă la termenul de judecată acordat petentul nu s-a prezentat în instanță.

3.2. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, prin sentința civilă nr. 1014/10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul V_____ N______ , în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B____ și, în consecință, s-a menținut ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 24.04.2014 de Serviciul Poliției Rutiere.

3.3. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță, în esență:

- că, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 anterior menționată, instanța învestită cu soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție trebuie să verifice legalitatea, temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii;

- că în ceea ce privește legalitatea, actul sancționator cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității;

- că petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, printre care se regăsește și prezumția de nevinovăție, astfel încât sarcina probei revine acuzării, iar de situația îndoielnică profită persoana acuzată;

- că petentul nu a administrat nicio probă cu care să-și dovedească nevinovăția, însă beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina administrării probelor revenea agentului constatator;

- că agentul constatator și-a îndeplinit această obligație și a depus la dosar odată cu întâmpinarea un înscris;

- că astfel la fila cu nr. 20 din dosar se află cazierul contravențional al petentului, iar la fila 21 raportul agentului constatator ;

- că petentul a încălcat dispozițiile art. 52 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002 R;

- că sancțiunea a fost individualizată și aplicată corect, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002 R.

D) Apelul exercitat de petent și apărările intimatului în fața instanței de apel

4.1. Împotriva acestei sentințe nr. 1014/10.09.2014 a Judecătoriei Rîmnicu Sărat , petentul V_____ N______ , cu respectarea termenului legal, a declarat apel, înregistrat la data de 24.10.2014 .

Apelul a fost motivat, în sensul că sentința apelată este nelegală și netemeinică.

Astfel, petentul apelant a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că a solicitat ca organul constatator să depună o copie lizibilă de pe procesul verbal de contravenție, precum și toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii lui, pentru a-și putea exercita dreptul la apărare.

Pentru aceste motive, apelantul contravenient a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar admiterea apelului,admiterea plângerii contravenționale formulate și anularea procesului verbal de contravenție încheiat.

4.2. În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.

4.3. În apel intimatul nu a depus întâmpinare.

II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată apelului

Examinând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 466, 476, 479 și art. 480 C.proc.civ., incidente conform art. 34 alin. 2 și art. 47 din OG nr. 2/2001 și art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002, Tribunalul reține că apelul nu este întemeiat, pentru considerentele care succed.

5. Obiectul prezentei cauze rezidă în plângerea contravențională formulată de petentul V_____ N______, în contradictoriu cu intimatul IPJ B____, vizând anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 24.04.2014 de un agent constatator al intimatului.

Prin acest act administrativ, s-a reținut că, la data de 24.04.2014, petentul apelant a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________ din mun. Râmnicu-Sărat, din direcția B____ către Focșani, iar odată ajuns în zona intersecției, nu a respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric aflat în funcțiune din dreptul Școlii gimnaziale nr. 5.

Pentru aceste motive, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă contravențională, în cuantum de 340 lei și i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp.art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

6. Analizând apelul în limitele în care s-a devoluat pricina în fața instanței de apel, Tribunalul apreciază că, respingând plângerea ca neîntemeiată, judecătoria a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost probată de organul constatator, iar sancțiunile au fost legal aplicate și individualizate.

7. Astfel, în primul rând, se observă că, în mod judicios, s-a reținut de prima instanță, în considerentele sentinței apelate, că înscrisurile/dovezile depuse de intimat fac dovada indubitabilă a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției sale.

Astfel, din aceste probe administrate, rezultă că, la data de 24.04.2013, petentul apelant a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________ din mun. Râmnicu-Sărat, din direcția B____ către Focșani, iar odată ajuns în zona intersecției, nu a respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric aflat în funcțiune din dreptul Școlii gimnaziale nr. 5 (proba concludentă în acest sens fiind însăși recunoașterea faptei de către contravenient prin aceea că nu a formulat obiecțiuni la încheierea procesului-verbal de contravenție, consemnând olograf „nu am obiecțiuni” și semnând personal actul constatator). În plus, agentul de politie a procedat la oprirea regulamentară a autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, iar după ce s-a prezentat și a solicitat documentele a constatat că acesta era condus de către petent și după ce i-a adus la cunoștință abaterea săvârșita a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx pentru încălcarea prevederilor art.52 alin.1 din ROUG 195/2002 aplicând totodată măsura tehnico administrativa de reținere a permisului de conducere, eliberând dovada înlocuitoare,împrejurări ce rezultă din raportul agentului constatator, necontestate de contravenient (fila 15 dosar fond).

8. În al doilea rând, tribunalul reține că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul provine de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.

Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publică.

Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A_____ împotriva României).

Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I___ P__ c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).

Față de cele ce preced, tribunalul observă că, deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N_______ G_______ c. României).

Alegațiile apelantului în sensul că actul constatator este ilizibil nu prezintă nici un fel de relevanță, câtă vreme acesta a înțeles ce abatere a săvârșit atunci când a fost oprit în trafic și când a precizat că nu are obiecțiuni la fapta ce i se impută.

Conchizând, tribunalul reține că petentului i s-au asigurat garanțiile procesuale în conformitate cu normele europene enunțate, dar nu a produs nicio probă care să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, iar proba produsă de intimatul organ constatator este indubitabilă și concludentă.

Așadar, tribunalul constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptelor contravenționale constând în efectuarea unei deplasări la volanul unui autovehicul pe drumurile publice în timp ce conducătorul auto nu purta centura de siguranță. De asemenea, este pe deplin dovedită săvârșirea de către apelantul petent a contravenției constând în neacordarea de prioritate pietonilor aflați în traversarea regulamentară a străzii, pe marcaj pietonal, iar sub acest aspect petentul apelant nu a criticat sentința instanței de fond.

9. În al treilea rând, se observă că, menținând sancțiunile aplicate petentului-recurent, judecătoria a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Astfel, este de remarcat că, potrivit acestor dispoziții legale, sancțiunea stabilită se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

10. Or, în speță, în mod just, s-a apreciat de instanța de fond că faptele reținute în sarcina petentului (apelant) sunt de o gravitate apreciabilă și că sancțiunile aplicate sunt judicios individualizate, întrucât reflectă pericolul social al faptelor comise și țin seama de circumstanțele personale ale contravenientului.

Într-adevăr, sub acest ultim aspect, sunt relevante mențiunile existente în cazierul contravențional al petentului (apelant), depus la dosarul de fond (fila 16 dosar fond), din care rezultă că, în perioada 15.02.xxxxxxxxxxxxx14, apelantul V_____ N______ a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor contravenții la regimul circulației pe drumurile publice în nr. de 26 (douăzeci și șase), ceea ce reflectă că acesta are o conduită în trafic ce periclitează siguranța circulației și că aplicarea unei sancțiuni mai ușoare nu are niciun efect înspre acordarea comportamentului său în trafic cu normele legale ce reglementează circulația pe drumurile publice. De remarcat în acest sens că respectivele contravenții sunt diferite.

III) Soluția Tribunalului

11. Pentru aceste considerente, având în vedere că, în speță, nu există în cauză vreunul dintre motivele de anulare prevăzute de art. 480 C.proc.civ., Tribunalul, având în vedere și art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 109 alin.9 din OUG nr. 195/2002, va respinge apelul declarat, ca neîntemeiat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelantul V_____ N______,domiciliat în comuna Cernătești,_______________________,.județ B____ împotriva sentinței civile nr. 1014 pronunțată la data de 10.09.2014 de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul cu nr. de mai sus în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE B____,cu sediul în B____,________________________-10,județ B____ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție , ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.

Președinte, Crenguța P______		Judecător, M______ C_______
	Grefier, A__ D___

Red. P.C. Judecătoria Râmnicu-Sărat

4 ex./03.03.2015 J.f. – D____ M_____

Trehnored. P.C./D.A.