R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx /e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2439/2013

Sedința publică din: 14.05.2013

Instanța constituită din:

P_________: A__ E____ B_____

GREFIER: G____ O_____

Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul S.C. T____ S____ Eqipment S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. I____________ Teritorial nr. 6.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Apreciind pertinentă, concludentă și utilă cauzei proba cu înscrisurile aflate la dosar, în temeiul art. 167 al.1 C.p.c. instanța, din oficiu, o încuviințează.

Instanța constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Prin plângerea formulată la data de 03.12.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul _______________________ SRL, cu sediul în D___, ___________________, Jud. Hunedoara, a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. I____________ Teritorial nr. 6, cu sediul în Slatina, __________________________.47, Jud. O__, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxx/21.11.2012, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției atacat este nelegal întocmit întrucât nu este lizibil în privința articolului de lege în baza căruia a fost sancționat, data controlului în trafic nu corespunde cu data încheierii procesului verbal ceea ce a determinat privarea petentului de dreptul de a formula obiecțiuni; la data controlului nu s-a constatat nici o faptă contravențională și nu s-a aplicat nici o sancțiune; procesul verbal nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 al.1 și6 din O.G. nr.2/2001; nu s-a respectat dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni; nu s-a respectat art. 19 din O.G. nr. 32/2001 în sensul că mențiunea referitoare la lipsa martorilor nu este reală; fapta nu este descrisă prin indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, fiind aplicabilă sancțiunea prevăzută de art. 17 din O.G.nr.2/2001; nu s-a indicat termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Petentul susține că aspectele menționate în cuprinsul procesului verbal nu sunt reale, în sensul că societatea nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar starea de fapt a fost descrisă în mod eronat în scopul atragerii răspunderii sale contravenționale, aspecte ce vor fi dovedite prin probele ce se vor administra.

În drept a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001.

In susținerea plângerii a solicitat administrarea oricăror probe în măsura în care necesitatea acestora ar rezulta din dezbateri.

A atașat plângerii, procesul verbal de constatare a contravenției, dovada comunicării lui.

Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât la controlul efectuat pe DN 66,km 16+100 în loc. Broșteni, Jud. Gorj, petentul efectua transport marfă cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX condus de Panontiu A________, iar în urma verificării documentelor și a bazei de date ARR s-a constatat că operatorul de transport nu a respectat obligația de a transmite ARR prin completarea unui formular în format electronic, a modificărilor privind situația acestui conducător auto, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012. Susține că procesul verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, anularea actului putând interveni numai în condițiile prev. de art.105 C.proc.civ., respectiv în situația în care modul de realizare al actului a produs o vătămare a intereselor persoanei vizate de acel act, iar prejudiciul nu poate fi înlăturat pe altă cale. Pe fondul cauzei arată că la data de 25.10.2012, când a fost sancționat petentul, a fost verificată baza de date a ARR și s-a constatat că acesta nu și-a respectat obligația de a transmite situația conducătorilor auto. Se opune înlocuirii sancțiunii aplicate, fiind vorba de minimul prevăzut de lege.

Intimatul a atașat extras din baza de date a ARR.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ___________ nr. xxxxx/21.11.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 6000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 25.10.2012 orele19:00, autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX pe care-l utiliza a fost oprit pe DN 66 în loc. Broșteni, fiind condus de numitul Panonțiu A________, iar în urma verificărilor s-a constatat nerespectarea obligației de a transmite către Autoritatea Rutieră Română, prin completarea unui formular în format electronic, a situației conducătorilor auto angajați în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.

În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat, urmând a proceda în continuare la analiza legalității și temeiniciei procesului verbal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, criticile petentului nefiind întemeiate.

Din modul în care a fost descrisă fapta contravențională instanța apreciază că toate elementele oferite asigură o descriere suficientă a faptei contravenționale, în acord cu dispozițiile art. 16 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind menționate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei săvârșite. Oricum, petentul s-a limitat la a invoca nerespectarea acestui articol, dar nu a indicat în concret care anume împrejurări nu au fost indicate și ar fi fost necesare în acord cu textul legii. În mod similar a procedat petentul și în privința nerespectării art.17 din O.G.nr.20/2001, mărginindu-se să afirme că agentul constatator nu a reținut în mod corect starea de fapt, dar nu a indicat realitatea celor reținute în sarcina sa.

În privința lipsei semnăturii unui martor asistent, textul art. 19 din O.G. nr. 2/2001, incident, nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestei dispoziții, așa cum o face în situația nerespectării condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 C.proc.civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Se observă, însă, din actul atacat, că lipsa martorului a fost justificată prin prezența la fața locului doar a agenților constatatori, fiind, astfel, asigurată cerința legii.

În mod similar, și pentru lipsa consemnării tuturor datelor de identificare ale societății, inclusiv datele de identitate ale reprezentantului legal, anularea procesului verbal poate interveni numai în situația producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Or, societatea petentă s-a mărginit doar la a invoca acest viciu al actului sancționator, fără să indice în concret vătămarea ce i-a fost cauzată. Oricum, elementele înscrise în procesul verbal cu privire la identitatea persoanei contravenientului sunt suficiente și asigură fără dubii identificarea acesteia.

Pentru privarea petentului de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 al. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator.

De asemenea, întocmirea procesului verbal în termen de o lună de la data constatării contravenției nu are nici o influență asupra validității actului întrucât potrivit art. 13 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 “Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”

Critica petentului referitoare la lipsa indicării termenului de exercitare a căii de atac și organului la care se depune plângerea, este neîntemeiată întrucât aceste mențiuni se regăsesc la pct. 6 din procesul verbal.

Cu privire la temeinicia procesul verbal, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, constituie o încălcare minoră a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului stă procesul verbal de constatare a contravenției și extras din baza de date a Autorității Rutiere Române, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

Deși petentul susține, prin plângerea contravențională formulată, faptul că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu este reală, arătând că va dovedi aceste susțineri cu probe, instanța constată că acesta nici nu a învederat și nici nu a depus dovezi pentru a demonstra că la data opririi conducătorului auto Panonțiu A________ în trafic, situația acestuia ar fi fost transmisă în format electronic Autorității Rutiere Române.

De altfel, din extrasul din baza de date a Autorității Rutiere Române, depus de intimat la dosarul cauzei (f. 18-19), rezultă că până la data interogării - 25.10.2012 – petentul nu a comunicat situația conducătorilor auto angajați, deși figurează înregistrat cu două autovehicule transport marfă pe care le și utilizează, după cum s-a putut constata în momentul opririi în trafic. De asemenea, se constată că petentul nu a răspuns nici solicitării instanței de a comunica o copie a contractului de muncă al conducătorului auto Panonțiu A________ pentru a observa data angajării acestuia, fapt ce întărește prezumția de temeinicie a procesului verbal. În aceste condiții, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la întocmirea procesului verbal, reținând în sarcina petentului săvârșirea acestei contravenții.

Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. În speță s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei, în cuantum maxim prevăzut de lege.

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă, ceea ce în speță nu s-a dovedit.

Cum în cauză nu a fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile O.G. nr.37/2007, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții, scopul indirect al instituirii acestei obligații pentru operatorii de transport este acela de protejare a circulației pe drumurile publice, domeniu deosebit de important al vieții sociale.

Totuși, raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, cu luarea în considerare a împrejurărilor concrete ale contravenției, a faptului că societatea deține numai două mijloace de transport marfă, condiții în care și numărul conducătorilor auto pentru care nu și-a îndeplinit obligațiile legale este redus, dar și faptul că agentul constatator nu a indicat rațiunile pentru care a aplicat o amendă în cuantum maxim prevăzut de lege, instanța apreciază că se impune reducerea cuantumului acestei amenzi la minimul prevăzut de lege, apreciind că numai astfel poate fi asigurată proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată în sensul că va Reduce cuantumul amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxx/21.11.2012, la suma de 3000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul _______________________ SRL, cu sediul în D___, ___________________, Jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. I____________ Teritorial nr. 6, cu sediul în Slatina, __________________________.47, Jud. O__.

Reduce cuantumul amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxx/21.11.2012, la suma de 3000 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2013.

Președinte,Grefier,

A__ E____ B_____ O_____ G____

A.E.B./O.G

4 ex./05.07.2013