Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 288/2015/C__

Ședința publică de la 08 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G______ U_____

Judecător F_________ R_____

Grefier M________ V_______ D______

Pe rol judecarea apelului contencios administrativ și fiscal privind pe apelantul - intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______ și pe intimata - petentă V________ P________ C_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – petentă V________ P________ C_______ prin avocat C______ M_____ lipsă fiind apelantul – intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pricina este la prim termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Apărătorul intimatei – petente întrebat fiind arată instanței că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.

Instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Apărătorul intimatei – petente având cuvântul solicită instanței respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat apărătorul intimatei – petente că în mod corect instanța de fond a admis plângerea contravențională.

Au fost audiați doi martori care au arătat că nu s-a săvârșit fapta contravențională iar martorul asistent a declarat că nu știe despre ce mașină este vorba.

A mai arătat apărătorul intimatei – petente că motivele invocate de apelant sunt lipsite de orice fundament.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5228/16.11.2014 Judecătoria G______ a admis plângerea formulată de petenta V________ P________ C_______ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la 06.06.2013 de agentul constatator I____________ de Poliție al județului G______, pe care l-a anulat, exonerând petenta de plata amenzii contravenționale și înlăturând sancțiunea complementară aplicată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/06.06.2013 petenta a fost sancționată contravențional cu avertisment, 4 puncte amendă în valoare de 300 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

În sarcina acesteia s-a reținut că la data de 06.06.2013, ora 1800, în timp ce conducea autoturismul Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________________ spital – Petrom, pe banda a doua, la trecerea pentru pietoni situată în fața blocului 9/25, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea părții carosabile prin loc marcat și semnalizat corespunzător. De asemenea, a traversat ________________________ nepermis.

Contravențiile săvârșite de petentă sunt prevăzute de lege la:

- art. 101 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, care sancționează fapta de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului;

- art. 99 alin. (1) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, care sancționează fapta de nerespectare de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice.

Verificând legalitatea procesului verbal contravenție, prin prisma motivelor invocate de petent, instanța a reținut că, prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. XXII/19.03.2007, pronunțată de ICCJ – Secțiile Unite, lipsa mențiunilor privind ora săvârșirii faptei poate atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției dacă petentului i-a fost cauzată o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. În speță, nici prin plângerea contravențională, nici prin cererile ulterior formulate, petentul nu a probat vătămarea cauzată prin neconsemnarea corespunzătoare a obiecțiunilor în cadrul rubricii „alte mențiuni”.

Totodată, prin plângerea formulată petenta a avut posibilitatea punerii în discuție a tuturor aspectelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal contestat, astfel că, prin neconsemnarea obiecțiunilor în cuprinsul respectivului act, petenta nu a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, respectivele mențiuni neadăugând informații suplimentare fără de care instanța să fie în imposibilitatea de a determina situația de fapt ce a dus la angajarea răspunderii contravenționale a petentului.

Verificând în continuare legalitatea procesului verbal instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea normelor incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută sau relativă.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Totodată, instanța a avut în vedere și dispozițiile Deciziei privind admisibilitatea cererii nr. xxxxx/04, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza I___ P__ c. României, la 28.06.2011, în cuprinsul căreia s-a reținut că o contravenție pentru ca s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată intră în sfera de aplicare a noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 6 CEDO sub aspect penal (a se vedea paragrafele nr. 22 – 27 din decizie).

În speță, petenta a contestat situația de fapt reținută de către agentul constatator, arătând că la momentul ajungerii în dreptul trecerii pentru pietoni, nicio persoană nu era angajată în traversare. În ce privește traversarea drumului prin loc nepermis, petenta a arătat că se afla în eroare cu privire la caracterul ilicit al faptei, din conduita agentului constatator înțelegând că are autorizarea acestuia pentru a traversa ________________________.

Pe de altă parte, având sarcina probațiunii, intimatul a adus în susținerea temeiniciei procesului-verbal contestat raportul de reținere întocmit de către agentul constatator la 06.06.2013, solicitând audierea martorului asistent.

Pentru clarificarea situației de fapt, instanța a audiat în cauză doi martori oculari, care au susținut că se aflau în autoturismul petentei la data săvârșirii faptelor, respectiv Romenghea I_____ I______, D______ M______ și U____ H____.

Martora Romenghea I_____ I______ a arătat că se deplasa împreuna cu petenta spre casă. Între trecerea de pietoni de la Patibar și trecerea de la CEC, au fost opriți de un echipaj de poliție, care se afla pe partea stângă. Agentul de poliție a solicitat petentei actele, a încheiat procesul-verbal, după care a chemat petenta la mașină pentru a-i înmâna actul. În apropriere nu se afla nicio trecere pentru pietoni, locul opririi aflându-se la jumătatea distanței dintre trecerea de pietoni de la Patibar și trecerea de la CEC. Cele două treceri erau foarte apropiate, la aproximativ 200 m. una de alta. În ce privește fapta de neacordare de prioritate, martora a declarat că nu își amintește ca la acel moment pe trecere sau în apropierea acesteia să se fi aflat vreun pieton, deși la ora respectivă ______________________________>

Martora D______ M______ a declarat că în luna iunie 2013, petenta a luat-o pe acesta și pe martora Romenghea I_____ acasă din piață. După ce au trecut de trecerea pentru pietoni dintre Patibar si CEC au fost opriți de poliție. Nu au știut pentru ce am fost opriți, însă agentul le-a adus la cunoștința că petenta nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni. Cu privire la acest aspect, martora a precizat că nu își amintește să fi fost vreo persoană care să fi dorit traversarea străzii la acel moment. Ulterior, agenții au chemat petenta la mașina acestora, pentru a-i înapoia actele. În dreptul trecerii nu exista semafor, iar echipajul de poliție era situat la aproximativ 200 m de trecere. Agenții de politie se aflau pe partea stânga a drumului, petenta fiind nevoită a traversa prin loc nepermis pentru a ajunge la mașina acestora.

Martorul asistent U____ H____ nu a fost de față la săvârșirea faptei și nu a putut oferi instanței date relevante în stabilirea situației de fapt.

Instanța a constatat în cauză că există un dubiu rezonabil asupra temeinicei procesului-verbal contestat, probatoriul administrat relevând o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator. Astfel, deși agentul constatator reținuse că petenta nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, din declarațiile celor doi martori, Romenghea I_____ I______ și D______ M______ rezultă că la momentul ajungerii acesteia în dreptul marcajului corespunzător, niciun pieton nu se angajase în traversarea drumului sau nu se afla în apropierea respectivei treceri.

În ce privește fapta de traversare a drumului prin loc nepermis, instanța a reținut că potrivit declarației martorilor, petenta a fost oprită de către un echipaj de poliție situat pe partea stângă a drumului, între trecerea de pietoni de la Patibar și trecerea de la CEC. Locul opririi se afla la aproximativ 200 m de fiecare trecere. Totodată, petenta a traversat prin loc nepermis la indicația agentului de poliție, pentru a-i înmâna acestuia actele.

Potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.

În ce privește conținutul erorii de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 47 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz, raportat la art. 30 alin. (5) CP, unde se arată că nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.

În speță, necunoașterea sau cunoașterea greșită a caracterului ilicit al faptei de traversare prin loc nepermis a intervenit ca urmare a respectării de către petentă a indicațiilor impuse de către agentul de poliție rutieră, care o oprise pentru verificări.

Din declarațiile ambilor martori audiați rezultă că echipajul de poliție era situat pe partea stângă a drumului, petenta fiind oprită pe partea dreaptă, la aproximativ 200 m de cea mai apropiată trecere de pietoni. Cum agentul de poliție i-a indicat petentei să se deplaseze până la mașina sa, aceasta a avut convingerea că fapta de traversare prin loc nepermis pentru a ajunge la mașina poliției este autorizată de către agentul de poliție rutieră, competent de altfel a stabili reguli obligatorii pentru participanții la trafic. Este absurd a ne aștepta că petenta, urmând indicațiile de agentului de poliție, să se fi deplasat aproximativ 200 până la cel mai apropiat marcaj rutier pentru a traversa și încă 200 m până la mașina agentului de poliție.

Astfel, față de împrejurările săvârșirii faptei de traversare prin loc nepermis, instanța a constatat că petenta s-a aflat în eroare cu privire la caracterul ilicit al contravenției prevăzute de art. 99 alin. (1) pct. 3 din OUG nr. 195/2002.

Pentru aceste motive, întrucât intimata nu a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent, instanța a constatat netemeinicia procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la 06.06.2013.

Împotriva sentinței civile nr. 5228/16.11.2014 a declarat apel motivat și în termen legal agentul constatator I____________ de Poliție al Județului G______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:

Agentul constatator a ținut cont de criteriile de individualizarea a sancțiunii aplicate, conform art. 21, alin. 3 din OG 2/2001, acesta stabilind amenda în cuantum de 300 lei si avertisment.

Conform art. 34 alin. 1 procesul verbal de constatare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței de judecată.

Sub aspectul legalității, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar sub aspectul temeiniciei s-a constatat ca fapta a fost descrisa în amănunt, rezultând cu certitudine contravențiile comise.

Pentru considerentele mai sus arătate, apelantul a solicitat admiterea apelului în baza art. 480 Cod procedură civilă, analizarea cauzei sub toate aspectele, modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fondul rejudecând, casarea sentinței civile nr. 5228/16.12.2014 a Judecătoriei G______, si pe cale de consecință, menținerea integrală ca legal și temeinic a procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/06.06.2013.

În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006, Noul Cod de procedură civilă.

Examinând apelul declarat și probele cauzei tribunalul constată nefundat apelul pentru următoarele considerente:

Prin motivele de apel nu s-au formulat critici concrete cu privire la sentința apelată, ci s-au susținut, la modul general, legalitatea si temeinicia procesului –verbal de contravenție.

Examinând apelul si probele cauzei pe baza cererilor și probelor invocate și administrate la prima instanță, tribunalul constată că declarațiilor martorilor audiați în cauză sunt concludente sub aspectul traversării de către petentă prin loc nepermis, pentru a ajunge la masina de poliție, la solicitarea agentului constatator.

În ce privește contravenția constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor, de asemenea, martora Romenghea a declarat cu certitudine că nu se afla niciun pieton pe trecere si nici în asteptare pe trotuar cu intentia de a traversa, iar martora D______ M______ nu-și amintește să fi fost vreun pieton care să dorească să traverseze când a trecut petenta.

În aceste condiții, în mod justificat instanța de fond a apreciat că probele administrate au răsturnat prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, astfel cum se motivează pe larg în considerentele sentinței apelate, în timp ce procesul verbal nu este susținut de alte dovezi în afara constatărilor proprii ale agentului de poliție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 480 Cod procedură civilă,

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - agent constatator I____________ Județean de Poliție G______ cu sediul în G______, ________________, Județul G______ împotriva sentinței civile nr. 5228/16.11.2014 pronunțată de Judecătoria G______ în contradictoriu cu intimata - petentă V________ Paetronela C_______ domiciliată în G______, _____________________, _____________, _______________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Iunie 2015.

Președinte, G______ U_____		Judecător, F_________ R_____
	Grefier, M________ V_______ D______

Tehnoredactat jud. FR/ex.4/6.10.2015

Jud. fond C B____.