ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1596/A/2015DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 02 noiembrie 2015

PREȘEDINTE M____ L____ M_____ -judecător

I_____ M_____ -judecător

G_____ A_______ C_______ -grefier

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către S___ D_____ împotriva sentinței civile nr. 1166 din 24 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat F________ Oviu, în substituire avocat M______ A_____, pentru apelant, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul apelantului a arătat că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în susținerea apelului.

Reprezentantul apelantului a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței atacate și în principal admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate și a sancțiunii complementare cu sancțiunea avertismentului

A susținut că, în urma vizionării CD-ului, s-a putut observa că manevra de depășire în care apelantul s-a angajat a fost începută regulamentar, pe o porțiune de drum marcată cu linie discontinuă , iar finalizarea manevrei s-a produs într-adevăr pe porțiune de drum unde era linie continuă.

Pe subsidiarul cererii, a arătat că sancțiunea aplicată este mult prea mare raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite .

Fătă cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1166 din 24 aprilie 2015, Judecătoria D___ a respins plângerea formulată de petentul S___ D_____, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 14.02.2015, ca neîntemeiată.

A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/14.02.2015 încheiat de intimată, petentul S___ D_____ a fost amendat cu suma de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin.1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, aplicându-i-se și sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

În fapt, s-a reținut în sarcina acestuia că la data de 12.02.2015, ora 19:57, în localitatea I___, la intersecția DN 7 cu DJ 706A, a condus autoutilitara marca Volvo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe direcția de mers A___ - D___ și s-a angajat în efectuarea unei depășiri neregulamentare a autospecialei cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” și peste marcajul cu linie continuă simplă.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile sale invocate în plângere, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația sa. Dimpotrivă, instanța constată că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost recunoscută indirect chiar de către petent, care a susținut că a început depășirea autospecialei pe linie discontinuă și a terminat pe linie continuă.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video depusă la dosar se poate observa începutul liniei discontinue la timpul 19:57:05, dar și faptul că la timpul 19:57:15 petentul se afla în depășirea autoutilitarei poliției, terminând manevra de depășire pe linie continuă simplă la timpul 19:57:27. Instanța nu poate reține susținerea petentului conform căreia mașina de poliție a accelerat în momentul în care acesta se afla în depășire, întrucât un astfel de fapt nu a fost dovedit. În plus, petentul, în calitate de conducător auto, avea obligația de a asigura înainte de a începe manevra de depășire, acesta având posibilitatea de a observa faptul că pe partea carosabilă era montat indicatorul cu semnificația „Depășirea interzisă” vizibil la timpul 19:57:16, dar și că șoseaua era marcată cu linie continuă simplă.

Instanța a apreciat că din probele administrate, procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile OUG 195/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule fără respectarea regulilor de conduită în traficul rutier și alți conducători auto care respectă regulile de circulație.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, împrejurare în care apreciază că pentru corectarea conduitei contravenientului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru cele ce preced, instanța a apreciat că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat petentul S___ D_____ , solicitând admiterea acestuia și, în principal, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate, precum și a sancțiunii complementare, cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea apelului a arătat că la data opririi sale în trafic, circula regulamentar pe sensul de mers A___ – D___ și, având în fața sa o mașină de poliție, a semnalizat și s-a angajat în depășirea acesteia, fiind oprit de către agenții de poliție.

A susținut că manevra de depășire a fost efectuată regulamentar, aceasta începând pe o porțiune de drum marcată cu linie discontinuă și fiind finalizată pe un segment de drum marcat cu linie continuă, fapt ce s-a datorat mașinii din fața sa, care a accelerat și astfel a prelungit manevra sa de depășire.

În ceea ce privește subsidiarul cererii, a arătat că fapta sa este lipsită de pericol social, având în vedere că nu s-au produs urmări grave , astfel că se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal cu sancțiunea avertismentului.

A mai arătat că este șofer profesionist, nu a mai fost sancționat contravențional, iar menținerea sancțiunii aplicate i-ar aduce grave prejudicii.

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara a solicitat respingerea apelului , susținând că sentința atacată este legală și temeinică, sancțiunea contravențională a fost corect individualizată și aplicată, raportat la modul de săvârșire a faptei, iar procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, tribunalul constată următoarele:

Vizionând înregistrarea video de la f.12 se constată că manevra de depășire a fost începută într-o zonă în care depășirea era interzisă prin indicator rutier. Chiar dacă la începerea manevrei linia care desparte sensurile de mers nu era continua, producea efecte indicatorul rutier de interzicere a depășirii.

Astfel că reținerea în sarcina apelantului petent a faptei că la data de 12.02.2015, ora 19:57, în localitatea I___, la intersecția DN 7 cu DJ 706A, a condus autoutilitara marca Volvo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe direcția de mers A___ - D___ și s-a angajat în efectuarea unei depășiri neregulamentare a autospecialei cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” este corectă ca si amenda în suma de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin.1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, respectiv aplicarea sancțiunii complementare constând în reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

În consecință potrivit prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, apelul formulat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondat apelul introdus de către apelantul S___ D_____ împotriva sentinței civile nr. 1166/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara și în consecință:

Schimbă în tot sentința atacată , admite plângerea formulată , anulează procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/14.02.2015 emis de intimată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi,02 nov. 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M____ L____ M_____ I_____ M_____

Concediu de odihnă

Președinte complet

M____ L____ M_____

GREFIER,

G_____ A_______ C_______

MLM/GC/4 ex.

Jud. fond P_______ A.L.

27.11.2015