DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.83A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.01.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR: C_______ D_______

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta P______ M______ împotriva sentinței civile nr.4326/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel

T R I B U N A L U L,

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 03.10.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta P______ M______ a solicitat in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/29.09.2013.

In fapt s-a aratat ca in data de 29.09.2013 petenta se deplasa pe DNCB, iar in zona localitatii P_________ a fost oprita si sanctionata pentru fapta de a depasi marcajul longitudinal continuu. In realitate petenta a incercat numai sa evite un animal aflat pe marginea drumului, fara a depasi vreun autovehicul. Prin notele scrise depuse la dosar dupa ramanerea in pronuntare s-a detaliat cu privire la aplicabilitatea prezumtiei de nevinovatie (art. 6 CEDO) si s-a argumentat cu privire la lipsa oricarui probatoriu care sa sustina savarsirea faptei. De asemenea se face referire si la aplicabilitatea automata a sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce.

In drept s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.

Cererea este legal timbrata.

Intimata a formulat intampinare prin care a aratat ca petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 320 lei si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru 30 de zile, avand in vedere ca aceasta se face vinovata de fapta de a efectua manevra de depasire, incalcand marcajul longitudinal continuu si de fapta de a nu prezenta actele la control. S-a retinut ca in speta este aplicabil textul art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002. Se face referire la indeplinirea conditiilor de legalitate si temeinicie.

In drept se invoca prevederile art. 205 si urm. C. proc. civ.

Nu s-a formulat raspuns la intampinare.

Analizand actele dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/29.09.2013 petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 320 lei si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, retinandu-se ca petenta a efectuat manevra de depasire, incalcand marcajul longitudinal continuu.

Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or aceste mentiuni sunt completate in mod corect.

Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de petenta, acesta este neîntemeiat.

În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C. proc. civ), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.

Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N_______ G_______ c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A_____ c. României și § 30 din cauza citată anterior).

Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu poate fi inlocuita cu inchisoarea contraventionala, iar petentei i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I___ P__ c. României).

De asemenea, instanța a reținut că petenta a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni. Semnarea fără rezerve a procesului-verbal are, în principiu, semnificația acordului cu privire la mențiunile consemnate și la sancțiunea aplicată. Deși aceasta nu echivalează cu prezumția irefragabilă de recunoaștere a faptei, cel sancționat are obligația de a-și justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste ca persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.

Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reiese că cererea este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.

A mai retinut instanta ca fata de gradul ridicat de pericol social al faptei, care pericliteaza siguranta circulatiei, aplicarea sanctiunii complementare este una temeinica si proportionala.

Împotriva sentinței civile nr. 4326/17.06.2014, a formulat apel petenta solicitând admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție prin are a fost sancționată cu amenda și puncte de penalizare și înlocuirea sancțiunii privind suspendarea dreptului de a conduce autovehicule cu avertismentul.

În motivare s-a arătat că persoana sancționată contraventional se bucură de prezumtia de nevinovăția până la pronuntarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa, fără ca această prezurnțle să nege, însă, valoarea probatorie a procesului - verbal de contraventie legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, În mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană Învestită cu exercitarea autorității de stat (inclusiv În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instantele pot folosi prezumtiile pentru stabilirea vinovătiei unei persoane, dacă aceste prezumtii sunt folosite În limite rezonabile, luându-se În calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare - paragraf. 60)

Așa cum practica a arătat, instanta investită cu solutionarea unei plângeri contraventionale este singura care trebuie să stabilească dincolo de orice Î_______ rezonabilă, ăn baza probatoriului administrat, eventuala vinovătle a contravenientului, ci nu să facă o aplicare strictă a regulii onus probandi incumbit actori, iar În măsura În Care contravenientul se află În situatia de a nu putea propune probe și deci de a nu se putea apăra efectiv, să-i fie respinsă plângerea contraventională pe considerentul că nu a putut să dovedească cele sustinuta În plângerea contraventională și să răstoarne prezumtia relativă de adevăr a procesului - verbal contraventional, deoarece Într-o asemenea situatie instanta nu ar face altceva decât să (re)confirme "vinovătia" contravenientului retinută Într-un act administrativ cu caracter individual Întocmit de un agent al statului care nu prezintă garantii de independentă și imparțialitate asemenea unui judecător.

Sub acest aspect apelanta a arătat că însăși Curtea Constitutională a României a subliniat în cuprinsul Deciziei nr.1096/2009[13] că: "Cel care a formulat plângerea nu trebuie să Își demonstreze propria nevinovă[ie( .. .). Chiar dacă artA7 din Ordonanța Guvernului nr.xxxxxx face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori. ci. din contră. chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului Și a Libertăților Fundamentale.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza A_____ împotriva României, 2007, a statuat că, « deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală ».

În opinia apelantei o asemenea poziție este firească. întrucât. în caz contrar. autorul unei contravenții. din punct de vedere al protecției juridice de care se bucură. s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni în sensul Codului penal român. ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de materia penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. "

Apelanta a mai arătat că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul - verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate În procesul - verbal.

Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută În procesul - verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a Procesului - verbal de contravenție în cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art.6 din CEDa, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.

S-a mai arătat că prin Decizia nr. lOCJin 21 februarie 2013 (in M. Of. nr. 204 din 10 aprilie 2013), Curtea Constituțională a României a subliniat, din nou, faptul că, procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, Însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. In acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii și temeiniciei procesului - verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să iși demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.

S-a arătat că în jurisprudența CEDa, printre care și cauza A_____ contra României, s-a statuat că procesul - verbal de contravenție reprezintă "o acuzație În materie penală", concluzie ce atrage aplicabilitatea garanțiilor prevăzute de art.6 din Convenție oricărui acuzat În materie penală și anume prezumția de nevinovăție.

Curtea nu se opune Însă stabilirii unei prezumții de temeinicie a procesului - verbal, cu condiția să nu se Încalce dreptul la apărare a petentului, iar acesta să nu fie pus În situația de a dovedi fapte negative (cauza Blum contra Austriei).

Astfel apelanta a arătat că ar însemna că în prezenta cauză, instanța urmează a reține că nu petentului îi revine sarcina de a dovedi un fapt negativ, respectiv că, la data de 29 septembrie 2014, a depășit marcajul longitudinal continuu, pe ____________________________________ trebuia să dovedească existența acestui fapt, prin mijloace tehnice la data când pretinde că petentul a săvârșit fapta.

Apelanta a mai arătat că instanța de fond a reținut fapta de a nu prezenta actele la control, or în această ipoteză, în opinia apelantei, procesul verbal atacat nu ar mai fi existat iar intimata se contrazice întrucât pe interiorul chitanței de plată ________­-A nr. xxxxxxx se menționează CNP –UL petentei și numărul procesului verbal.

Apelanta a mai arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că nu au existat obiecțiuni la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție întrucât mențiunea „nu are obiecțiuni” a fost făcută de agentul constatator. S-a mai arătat că deși în cuprinsul procesului verbal s-a menționat faptul că petenta era singură, acesta în realitate era însoțită de copilul său.

Apelanta a solicitat înlăturarea probelor care în opinia sa au fost constituite pro cauza respectiv înscrisul denumit RAPORT.

Deși legal citat cu copia motivelor de apel intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele de apel invocate, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/29.09.2013 petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 320 lei si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, retinandu-se ca petenta a efectuat manevra de depasire, incalcand marcajul longitudinal continuu.

Fiind învestit, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, tribunalul constată următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța, analizând conținutul acestuia, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.

Referitor la temeinicia procesului verbal contestat reține că deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.

Cu privire la sancțiune, tribunalul reține că aceasta a fost corect individualizată în raport de limitele speciale prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată coroborate cu art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, deoarece în aprecierea pericolului concret al faptei, instanța trebuie să țină seama de modalitatea efectivă de săvârșire, circumstanțele faptei și gradul de pericol creat prin comitere.

In acest sens, tribunalul apreciază că efectuarea manevrei de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă „ are un grad de pericol foarte ridicat, deoarece există posibilitatea reală a unui accident de circulație care să se soldeze atât cu distrugerea unor autorurisme, dar și cu atingerea adusă integrității corporale a unor persoane, faptă care trece peste pericolul social al unei contravenții.

Prin urmare, întrucât apelantul petent nu a făcut dovada unei situații contrarii actului de sancționare, potrivit dispozițiilor art. 249 cod proc civ, vazand si regula „onus probandi incumbit actori”, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelanta P______ M______ cu domiciliul ales la C__ Av M____ G______, sector 2, ______________________. 11, _____________, _____________, împotriva sentinței civile nr.4326/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, _______________________ nr. 7, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.01.2015.

Președinte Judecător

E______ M_____ O_____ C_______ D_______

Grefier

L_______ I___

Concept red. gref. L.I-

.Red. Jud: CD./4ex

Jud.fond :C____ A_____ C_______ Jud Cornetu

Comunicat 2 ex.