ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A___ Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 7016

Ședința publică din 11 decembrie 2015

Președinte: D____ L______ C____

Grefier: M______ T______

S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul Z______ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 21.0.2015.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Plângerea este timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 19 din OUG nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată propria sa competență generală, materială și teritorială, raportat la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j și art. 117 Noul Cod procedură civilă.

Având în vedere că nu s-a putut executa mandatul de aducere al martorului, raportat la dispozițiile art. 313 alin. 3 Cod procedură civilă, și nefiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

I N S T AN Ț A

Constată că prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță la data de 22.06.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul Z______ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 21.0.2015 și a sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce.

În motivare, a arătat că la data de 21.06.2015, se deplasa cu un vehicul din direcția D___ spre A___, pe DN7, și a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere, pe motiv că a efectuat o depășire în zona unde această manevră este interzisă.

Corespunde adevărului că petentul a efectuat o depășire peste marcajul continuu, însă a fost obligat să procedeze astfel, întrucât camionul se staționa pe banda sa de mers.

Mai mult, conducătorul camionului a semnat o foaie în alb, procesul – verbal de constatare contravenției fiind întocmit ulterior.

Plângerea nu a fost motivată în drept, iar în probațiune s-au depus, în copie, act identitate, proces-verbal de constatare a contravenției, dovada ________ nr. xxxxxx/21.06.2015.

Prin rezoluția din data de 24.06.2015, instanța a dispus comunicarea către intimat a plângerii și a înscrisurilor depuse în probațiune.

În cadrul procedurii prealabile, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin. 1 din Legea 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii ca netemeinică, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit.

În fapt, la data consemnată în procesul – verbal, agentul constatator din cadrul IPJ A___, care exercita atribuțiile de serviciu a depistat în traficul rutier autoturismul cu nr. de înmatriculare EK-695-E, al cărui conducător auto, în persoana petentului, a încălcat normele rutiere prevăzute de legislația în vigoare, acesta efectuând o depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, trecând peste marcajul continuu, depășind autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, agentul procedând la oprirea acestuia și întocmirea procesului – verbal de constatare a contravenției.

Intimatul a învederat faptul că, în speță, nu se pune problema probatoriului administrat de petent, iar actele dosarului și constatarea directă a polițistului rutier nu pot fi ignorate în raport cu simpla negare a faptei de către petent, care apreciază că agentul de poliție nu putea stabili în cauză săvârșirea unei contravenții.

Intimatul a invocat cauza H______ ș.a. contra României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră intrând în competența poliției.

Intimatul a considerat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul-verbal, fiind sancționat cu minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularitățile cazului și la conduita petentului, în cauză nefiind necesară intervenția judecătorului.

Având în vedere faptul că procesul verbal, fiind un act întocmit de un agent aflat în exercițiul funcțiunii, intimatul a solicitat recunoașterea valorii probatorii a înscrisului care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în formă „ad validitatem” cu respectarea condițiilor de formă și fond în scopul producerii efectelor pentru care a fost întocmit.

Din analiza actelor depuse la dosar, rezultă că petentul nu a propus nici o probă și nu a indicat niciun indiciu în susținerea afirmațiilor sale, mai mult, nu a indicat nici un motiv minim plauzibil pentru care agentul constatator l-a oprit în trafic pe petent în lipsa oricărei încălcări a regulilor de circulație din partea sa și, după ce a fost oprit în trafic, în lipsa oricărui incident sau încălcări a normelor rutiere, să îi întocmească un proces-verbal total neadevărat.

De asemenea, în temeiul art. 315 alin. 1 din Legea 134/2010, intimatul a învederat că se opune audierii ca martori a unor persoane care sunt rude cu petentul sau au interes în cauză, precum și a celor propuși de petent.

În probațiune a depus la dosar raport din 08.07.2015, declarație, dovada de comunicare.

Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 21.06.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 390 lei, reținându-se în sarcina sa încălcarea dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, fiind sancționat potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, republicată, prin aceea că la aceeași dată, pe DN 7 V___________, a condus auto marca Renault cu nr. de înmatriculare EK695EK și a efectuat o manevră de depășire a auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.

Examinând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, conform prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fără a lipsi mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Conform prevederilor art. 120 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, Se interzice depășirea vehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” a consemnat „Nu am”, ceea ce denotă faptul că și-a asumat conținutul acestuia, fără obiecțiuni.

În cuprinsul plângerii contravenționale formulate, petentul nu contestă săvârșirea faptei, dar arătă că cele reținute în cuprinsul procesului verbal nu sunt corect descrise, în sensul că nu a efectuat manevra de depășire în sensul normei reglementate de lege indicată în cuprinsul procesului verbal, ci a depășit un autovehicul care staționa.

Susținerile petentului nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.

În materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opun aplicării unui mecanism care instaurează o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, instanța urmând a analiza de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului. Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind un act întocmit de către un agent al statului, în exercitarea funcției încredințate, care a constatat săvârșirea contravenției prin propriile simțuri, din referatul întocmit de către agentul intimatului reieșind că abaterea nu a fost filmată video.

Petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, însă, în situația de față, simpla negare a stării de fapt în modalitatea mai sus indicată, nu este de natură să pună sub semnul întrebării cele constatate de agentul constatator și nu dă naștere unei îndoieli rezonabile cu privire la săvârșirea de către petent a faptei contravenționale.

Gradul de pericol social concret rezultă din faptul că depășirea unei mașini în zonă în care această manevră este interzisă, reprezintă încă una dintre cauzele principale de comitere a accidentelor soldate cu pierderi de vieți umane ori cu accidentarea gravă a participanților la traficul rutier și cauzarea de pagube materiale însemnate.

Cu toate acestea, procedând la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța, raportat la prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, raportat la faptul că petentul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă, instanța apreciază că fapta prezintă un grad de pericol social redus, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a se realiza scopul sancționator al amenzii aplicate, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și de natură să atingă, față de petent, scopul preventiv și educativ urmărit prin lege.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 34 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent, în sensul că sancțiunea amenzii va fi înlocuită cu sancțiunea avertisment.

În temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, i se recomandă petentului să respecte întocmai prevederile legii pentru a evita săvârșirea unor fapte de natura celei pentru care a fost sancționat.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul prevederilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, acestea nefiind solicitate,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z______ V_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în București, ___________________, _______________, ________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, cu sediul în A___, __________________, nr.17-21, jud. A___, și în consecință:

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 21.06.2015, cu sancțiunea AVERTISMENT.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A___.

Pronunțată în ședința publică de astăzi, 11 decembrie 2015.

Președinte, pentru Grefier,

D____ L______ C____ M______ T______, în concediu de odihnă,

Semnează grefier șef, D_____ V______

Red/Tehnored/DLC/MT/08.01.2016/4 ex. din care 2 ex. se ________________________> - petentul Z______ V_____ - București, ___________________, _______________, ________________

- I____________ de Poliție a Județului A___-A___, __________________, nr. 17-21, județul A___