Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 765

Ședința publică din data de 20 mai 2015

Președinte: C_____ A___

Judecător: Z______ C_____

Grefier: C______ M______

Pe rol fiind judecarea apelului în materie contravențională declarat de petentul B____ G_____, domiciliat în mun. Suceava, Al. Jupiter, nr. 9, ______________, ___________________ împotriva sentinței civile nr. 2083 din data de 20 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, _____________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde petentul apelant și consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, după care:

Instanța în temeiul disp. art. 219 alin. 1 din Codul de procedură civilă, procedează la legitimarea petentului apelant, sens în care acesta prezintă cartea de identitate.

Consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat, depune la dosar delegație.

În ceea ce privește dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, petentul apelant arată că a achitat această taxă, dar că nu are asupra sa chitanța de plată a acesteia.

Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea petentului apelant de a depune la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru aferentă apelului formulat.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, răspunde petentul apelant și consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat.

Petentul apelant depune la dosar chitanța seria xxxxxx din 20.,04.2015 în valoare de 10 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.

Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au de solicitat alte probe.

Nefiind alte probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și constatând cererea de apel în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cererii de apel.

Petentul apelant solicită anularea sancțiunii amenzii contravenționale și a sancțiunii reținerii permisului de conducere.

Consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat, solicită respingerea apelului pentru motivele d expuse în întâmpinarea depusă la dosar.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 28.01.2014, petentul B____ G_____ a solicitat anularea în parte a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.01.2014 de I.P.J. Suceava, în ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina sa, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment pentru prima faptă contravențională.

În motivare, petentul a arătat că, la data de 21.01.2014 a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție contestat, în baza art. 100 al. 3 lit. b din OUG 195/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei – 4 puncte amendă, cu 2 puncte de penalizare și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce și, în baza disp. art. 108 al. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002 cu avertisment.

A arătat petentul că, în cuprinsul procesului verbal contestat s-a reținut că, la data de 21.01.2014, în jurul orelor 15,21 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre _______________ mun. Suceava și, la trecerea de pietoni din zona LIDL, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare și nu purta centura de siguranță.

Referitor la prima contravenție, petentul a invocat o cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, respectiv cazul fortuit, apărare bazată exclusiv pe situația de fapt care a condus la săvârșirea contravenției, arătând că, așa cum s-a menționat și în mențiunile din cuprinsul procesului verbal, în momentul apropierii de trecerea de pietoni, pietonul a sărit în fața mașinii și nu a reușit să oprească în condiții de maximă siguranță.

A mai susținut petentul că, întrucât pietonul a sărit în fața mașinii în momentul în care era în dreptul trecerii de pietoni, a fost în imposibilitatea de a opri autoturismul, reducând viteza în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni, caz care desemnează situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.

În subsidiar, petentul a solicitat admiterea în parte a plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, având în vedere disp. art. 5 al .5 din O.G. nr. 2/2002.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție și a sancțiunii aplicate.

În motivare, intimatul a arăta că sancțiunea a fost aplicată întrucât petentul, la data de 21.01.2014, ora 15,20, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________ a acordat prioritate unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal din zona „Lidl” și nu purta centură de siguranță.

A menționat intimatul că susținerile petentului nu sunt întemeiate întrucât procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.01.2014 îndeplinește condițiile de fond și formă impuse de art. 16 al.1 din OUG nr. 2/12.07.2001, cu modificările ulterioare, abaterea fiind filmată cu aparatul radar „Autovision” montat pe autospeciala MAI xxxxx în care se afla agentul constatator.

A mai susținut intimatul că petentul a semnat procesul verbal și a luat la cunoștință despre cuprinsul acestuia, a primit copia și dovada înlocuitoare a permisului de conducere, declarând că „pietonul a sărit în fața mașinii”, aspect menționat la rubrica „alte mențiuni”, iar din înregistrarea efectuată cu aparatul radar reiese faptul că pietonul s-a angajat în traversare pe marcajul pietonal în sensul de mers al autoturismului condus de petent și, mai mult, în plângere petentul a recunoscut că nu a oprit autoturismul în condiții de siguranță, însă, având în vedere condițiile de iar, avea obligația de a circula cu o viteză care să-i permită acest lucru.

Sub aspectul temeiniciei, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție care cuprinde constatările agentului constatator are forță probantă prin el însăși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatarului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin sentința civilă nr. 2083 din data de 20 mai 2014 Judecătoria Suceava, a admis plângerea contravențională, a anulat în parte procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 21.01.2014 în ceea ce privește fapta prev. de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006, sancționată conform art. 100 al. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, a dispus înlăturarea sancțiunii amenzii de 340 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx încheiat la 21.01.2014 de IPJ Suceava – Poliția Municipiului Suceava, contravenientul B____ G_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei (echivalentul a 4 puncte amendă), cu avertisment și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 zile în baza art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, pentru că a condus autoturismul XXXXXXXXX pe ________________ Șcheia, din mun. Suceava, iar la trecerea de pietoni din zona Lidl nu a acordat prioritate de trecere unui pietonon angajat în traversarea străzii prin loc amenajat și semnalizat rutier. De asemenea, petentul nu purta centura de siguranță.

Procesul-verbal atacat a fost semnat de petent, iar la rubrica obiecțiuni a consemnat: „pietonul a sărit în fața mașinii”.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De altfel, petentul nu a contestat legalitatea procesului verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției, constatări ce sunt consemnate într-un proces-verbal legal întocmit. Art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție, iar potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța de fond a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a observat prin propriile simțuri.

Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 31- 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În prezenta cauză, având în vedere că pe lângă sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, sancțiune aplicată petentului pentru o contravenție rutieră, este suficient de gravă pentru ca instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară față de prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază actul constatator.

Așadar, în ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 135 al. 1 lit. h din HG 1391/2006, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.” Conform art. 100 al. 3 lit. b din OUG 195/2002, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

Instanța de fond a constatat că potrivit art. 98 al. 4 din OUG nr. 195/2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele: b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă”, prin urmare, astfel încât petentul a fost sancționat cu 5 puncte amendă în mod legal.

Instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei se află înregistrarea video a contravenției din care se observă un pieton care s-a angajat în traversare fie în momentul in care autoturismul se afla pe trecere, fie se afla deja pe trecere in momentul in care petentul a trecut, acest aspect fiind neclar în condițiile în care imaginea este obturata de o cisterna .

Deși înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx din 04.04.2013 și a atestatului operatorului radar nr. xxxxx din 07.04.2010, instanța de fond a constatat că nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție, împrejurările reținute în procesul-verbal nefiind susținute de probele administrate – înregistrarea R____, din care rezultă dubii raportat la modul producerii faptei și la cele constatate în mod direct de către agentul constatator (în condițiile în care vizibilitatea către trecerea de pietoni era obturată de un alt autoturism).

Față de cele expuse, instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a comis sau nu contravenția care i s-a reținut prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la 21.01.2014 de IPJ Suceava – Poliția Municipiului Suceava, sancționată în baza art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.

Având în vedere că probele administrate în cauza nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, neputându-se forma convingerea cu privire la faptul ca, în data de 21.01.2014, ora 15²¹, în mun Suceava, _____________________, conducând autoturismul marca Ford Fiesta cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni, motiv pentru care, în baza principiului in dubio pro reo, a constatat nevinovăția acestuia în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa.

Pentru aceste motive, întrucât intimatul nu a făcut dovada certă că petentul a nesocotit regulile de circulație, neacordând prioritate de trecere unui pieton, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională și a dispus anularea procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la 21.01.2014 de IPJ Suceava – Poliția Municipiului Suceava – Birou Rutier cu consecința anulării sancțiunii aplicate în baza acestei fapte.

În ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 36 al 1 din OUG 195/2002, „conducătorii de autovehicule și pasagerii acestora, care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate, sunt obligați să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, iar în conformitate cu art. 99 al. 1 pct. 8 din același act normativ, „constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: 8. nerespectarea obligației pasagerilor aflați într-un autovehicul de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de siguranță omologate”.

Totodată, potrivit art. 108 al. 1 lit. a pct. 3 din acest act normativ, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare pentru nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”.

Această contravenție a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator și având în vedere că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a considerat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În condițiile în care în fața instanței nu se aduce nicio altă probă, instanța nu are niciun dubiu cu privire la vinovăția petentului. Așadar, nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, astfel încât, instanța consideră că petentul se face vinovat și de cea de a doua contravenție reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului. Agentul constatator a dat dovadă de indulgență aplicând sancțiunea avertismentului pentru cea de a doua faptă sancționată.

Conform disp. art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța de fond a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție raportat la cea de a doua contravenție reținută (faptul că petentu nu a purtat centura de siguranță), menținând sancțiunea avertismentului.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petentul B____ G_____. A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul de a se dispune și înlăturarea măsurii complementare a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Arată că a înțeles să conteste hotărârea instanței de fond sub aspectul faptului că nu s-a dispus în înlăturarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicată prin procesul verbal de contravenție.

Instanța de fond în mod corect a constatat nevinovăția sa în ceea ce privește contravenția reținută, intimatul nefăcând dovada certă că ar fi nesocotit regulile de circulație privind neacordarea priorității de trecere unui pieton.

Atâta timp cât instanța de fond a constatat nevinovăția sa și a dispus anularea sancțiunilor aplicate, în mod legal trebuiau anulate toate sancțiunile aplicate conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 și nu doar una din acestea, respectiv cea privind sancțiunea amenzii contravenționale.

Având în vedere că instanța de fond a constatat nevinovăția sa în ceea ce privește contravenția prev. de art. 135 alin. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006, că pentru săvârșirea acesteia intimatul i-a aplicat două sancțiuni contravenționale și anume amendă și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, iar prin sentința apelată s-a dispus doar înlăturarea sancțiunii amenzii nu și cea a măsurii complementare cu toate că s-a constatat nevinovăția sa.

Intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava a epus la dosar întâmpinare (fila 14). A arătat că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond a analizat și s-a pronunțat motivat în fapt și în drept, în baza probatoriului administrat, dînd dovadă de clemență, reținând un dubiu care a profitat petentului, anulându-i, astfel, o contravenție.

Anularea măsurii dispuse ar determina crearea unui precedent negavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțșiilor legale stabilite conform art. 1 alin. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002, în condițiile în care, nerespectarea acordării de prioritate pietonilor reprezintă una din principalele cauze ale producerii de evenimente rutoere grave soldate cu victime și pierderi de vieți omenești.

Pe cale de consecință a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

Examinand cererea de apel in raport de motivele invocate, dar si de prev. art. 476 Cod procedură civilă, Tribunalul retine ca aceasta este neintemeiata.

Astfel, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.01.2014 de către intimată, apelantul – petent a fost sancționat contravențional pentru comiterea a două contravenții constând în neacordarea de prioritate pietonilor și nefolosirea centurii de siguranță.

Prin sentința apelată, instanța de fond a admis în parte plângerea în sensul că a anulat în parte procesul verbal de contravenție contestat în ceea ce privește prima contravenție, respectiv fapta de neacordare de prioritate la trecerea de pietoni, menținând procesul verbal atacat cu privire la a doua contravenție. Totodată, instanța a dispus și anularea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei aplicată pentru prima contravenție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel doar contravenientul și numai în ceea ce privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

In realitate, apelantul invocă omisiunea instanței de fond de a se pronunța prin dispozitiv și asupra măsurii complementare aplicate pentru contravenția pentru care s-a anulat procesul verbal de contravenție, în condițiile în care în considerentele hotărârii este menționat faptul că drept consecință a anulării acestei contravenții urmează a fi anulate toate sancțiunile aplicate în temeiul faptei respective.

Fiind vorba de o omisiune, aceasta se încadrează în categoria erorilor materiale astfel cum acestea sunt enumerate la art. 442 Cod procedură civilă.

Or, o astfel de îndreptare nu poate fi solicitată pe calea apelului, doar în cadrul unei cereri de îndreptare eroare materială formulată în temeiul art. 442 C__ ( art. 445 Cod procedură civilă).

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul în materie contravențională declarat de petentul B____ G_____, domiciliat în mun. Suceava, Al. Jupiter, nr. 9, ______________, ___________________ împotriva sentinței civile nr. 2083 din data de 20 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, _____________. 9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică , azi 20 mai 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.Z.C.

Jud. fond.C_____ A.

Tehnored.C.M.

4 ex./25.06.2015