Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă nr. 659/2015

Ședința publică de la 26 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - G_______ T_____

Judecător - R_____ R___

Grefier - C_______ M______ P______

Pe rol judecarea apelului declarat de I__ C_______, împotriva sentinței civile nr. 270 din 26.01.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat intimatul petent I___ C_________, asistat de avocat ales G. G____, lipsă fiind apelantul I__ Călărași.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat G. G____, pentru intimatul petent I___ C_________, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pentru susțineri în fond.

Tribunalul, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru susțineri în fond.

Avocat G. G____, pentru intimatul petent I___ C_________, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.

Consideră că agentul constatator nu reușește, suplinind probatoriul administrat în fața instanței de fond, să demonstreze că situația de fapt reținută prin actul contravențional ar fi fost astfel cum apare ea consemnată.

Apreciază că prezumția relativă de legalitate a fost răsturnată de către intimatul petent prin probatoriul administrat, respectiv prin proba testimonială și prin argumentele aduse.

Consideră că, edificator ar fi fost ca agentul constatator să prezinte instanței, cel puțin în faza de apel, înregistrarea video cu privire la evenimentul rutier constatat cu ocazia redactării procesului-verbal de contravenție.

Depoziția martorului a confirmat, așa cum și contravenientul a arătat că, la momentul constatării aceste fapte contravenționale, era un echipaj al poliției care avea toate abilitățile tehnice să facă înregistrarea și probabil au și făcut-o. Probabil că din această înregistrare nu rezultă nicio faptă cu caracter contravențional, care să poată fi incriminată ca atare. De altfel, și sancțiunea aplicată este oarecum surprinzătoare, raportat la practică în situații similare. Foarte rar se întâmplă să se poată aplica o sancțiune contravențională strict pentru că un participant la trafic nu ar fi oprit la semnalul agentului rutier. Aproape întotdeauna o astfel de faptă se corelează cu o altă încălcare de lege, care în cazul de față nu există. Agentul constatator a făcut un gest evaziv, lipsit de semnificație rutieră prin prisma reglementărilor specifice și de aceea petentul și-a continuat deplasarea, dar nu foarte mult. Nu a fost urmărit de poliție, nu s-au pus în mișcare forțe ca să-l oprească din trafic. S-a oprit puțin mai departe, la cca.2 metri distanță, s-a constatat această faptă pe care petentul o neagă ca fiind produsă și pe care materialul probator administrat în faza fondului o confirmă în acest sens, respectiv că nu există forma de vinovăție cerută de lege pentru ca această faptă să obțină consacrarea faptei contravenționale, iar petentul să fie sancționat, cu atât mai mult cu cât este vorba de o sancțiune drastică, disproporționată, admițând că s-ar fi încălcat o astfel de lege. Să suspenzi dreptul de a conduce pentru că a oprit cu 2 m., chiar presupunând un semnal rutier corect și legal făcut, este un exces.

Pentru motivele expuse, solicită respingerea apelului ca nefondat.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 21.10.2014 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul I___ C_________, domiciliat în Călărași, _____________________, _____________________________________, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, dresat de Inspectoratul de Politie al Județului Călărași, cu sediul în mun. Călărași, ________________________, jud. Călărași.

În motivare, petentul a arătat că, descriind fapta contravențională, agentul constatator consemnează inexact și abuziv că ar fi condus autoturismul marca Dacia nr. XXXXXXXXX pe _____________________________ direcția __________________________ ______________________ a respectat semnalul de oprire efectuat de polițistul care dirija circulația la trecerea pentru pietoni situată în dreptul școlii N______ T________." S-a apreciat de către agentul constatator că, în raport de descrierea situației de fapt, încălcării de lege îi corespunde încadrarea juridică dată de dispozițiile art. 31 lit. "a" din O.U.G. nr. 195/2002, sancționarea fiind dispusă potrivit art. 100 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002-rep, respectiv aplicarea a 4 puncte de penalizare și suspendarea dreptului de a conduce autovehiculul pentru o perioadă de 30 de zile.

În exercitarea dreptului de a formula obiecțiuni, a învederat agentului constatator, iar acesta a consemnat întocmai, că nu recunoaște fapta contravențională imputată, respectiv că "nu a putut opri în condiții de siguranță, întrucât se afla la 2 metri de agent în momentul producerii semnalului de oprire".

În fapt, în data de 15.11.2014, se deplasa de la domiciliu spre locul de muncă (Saint Gobain Glass SA.), rulând cu autoturismul propriu pe ______________________________ Liceul Agroindustrial S____ A____, spre __________________________________ de limita cu marcajul rutier de trecere pentru pietoni din dreptul Scolii nr. 5, un polițist aflat chiar pe zebră dirijând circulația, i-a făcut un gest brusc cu mâna, deducând ca îi solicită oprirea. Întrucât cei aproximativ doi metri pană la marcajul rutier se epuizaseră, nu a mai putut opri până în agentul rutier, așa încât și-a încetat deplasarea la aprox. 3 metri după acesta. Precizează că la o distanta de 4-5 metri în spatele său se afla autoturismul condus de fiul acestuia, iar o frânare bruscă în cei doi metri până la marcajul rutier ar fi făcut posibilă o coliziune, în condițiile unei viteze de deplasare de aprox. 40 km/ora.

Agentul rutier (care, de altfel, l-a oprit fără vreun motiv anume, pe zebră sau în imediata sa apropiere neaflându-se vreun pieton sau vreo persoană posibil a se angaja in traversare), i-a solicitat actele, pe care le-a prezentat, a continuat examinând vizual autoturismul și, fără să îi aducă la cunoștință o anume încălcare de normă rutieră, i-a cerut să rămână la volanul mașinii și să aștepte. După câteva minute, polițistul i-a prezentat actul sancționator, învederându-i că nu ar fi oprit la semnalul său. Față de aceasta consemnare inexactă, a formulat obiecțiunile arătate mai sus. În împrejurările descrise, oprirea autoturismului condus s-a realizat voluntar și prompt, nefiind oprit în trafic după o eventuală urmărire sau prin utilizarea de semnale sonore.

Învederează reclamantul că gestul făcut de agentul rutier cu titlul de semnal de oprire a fost intempestiv și neașteptat, neputând fi corelat cu necesitatea creșterii vigilenței (trafic pietonal ridicat sau, cu atât mai puțin, persoane angajate în traversare sau care să aștepte să traverseze). Mai mult, mișcarea cu mâna ce se dorea semnal de oprire nu a fost regulamentară, brațul semiflexat la 45 de grade și indexul mâinii stângi îndreptat spre trotuar fiind echivoc, lipsit de semnificație din perspectiva legii rutiere. De altfel, l-a oprit pentru a verifica dacă este ceva în neregulă, doar deplasarea agentului de poliție spre autoturism confirmând o eventuală stare de fapt ce s-ar fi cerut lămurită prin concursul acestuia,neintuind nicio clipă că i s-ar putea reproșa o conduită contravențională.

După cum se poate observa din examinarea înregistrării video, nimic din comportamentul rutier nu a putut indica o încălcare a normelor specifice, astfel că agentul constatator nu l-a putut sancționa pentru niciuna din abaterile rutiere cele mai frecvente (neprezentarea actelor, nepurtarea centurii de siguranță, depășirea vitezei legale, neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversare prin loc marcat, consumul de alcool etc.), rămânând ca plauzibilă doar varianta neopririi la semnalul agentului rutier, faptă care, în realitate, nu există în sensul legii contravenționale rutiere.

Pârâtul a depus întâmpinare peste termenul legal: la data de 28.10.2014, conform dovezii de înmânare de la fila 12, a primit adresa instanței prin care i-a fost comunicată plângerea contravențională și a fost înștiințat să formuleze întâmpinare, iar întâmpinarea a fost depusă la dosar la data de 06.01.2015, peste termenul de 25 de zile, prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, la primul termen de judecată, din data de 26.10.2015, când procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită instanța, în temeiul dispozițiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., a constatat decăderea părții pârâte din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. Așa fiind, susținerile părții pârâte formulate în întâmpinare vor fi asimilate unor concluzii scrise, întrucât această parte a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nu s-a prezentat în fața instanței.

Prin întâmpinare, I__ Călărași a solicitat respingerea plângerii contravenționale, pentru următoarele considerente: contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât nu a respectat semnalele și indicațiile polițistului rutier. Fapta contravențională nu a fost înregistrată cu aparatul radar. Sancțiunea principală a amenzii contravenționale a atras în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile. Procesul-verbal de contravenție este legal întocmit.

Soluționând cauza, Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr. 270 din 26.01.2015, a admis plângerea contravențională formulată de reclamantul I___ C_________, domiciliat în Călărași, _____________________, ______________, ____________________, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, cu sediul în mun. Călărași, ________________________, jud. Călărași.

A dispus anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014 emis de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași.

A obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași la plata către reclamantul I___ C_________ a sumei de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, analizând plângerea formulată prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, a reținut următoarele:

Prin procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași, petentul I___ C_________ a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) și cu măsura complementară ce constă în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispozițiilor art. 31 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fapta contravențională fiind sancționată de art. 100 alin. (3) lit. f) din același act normativ, respectiv nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În fapt, agentul constatator a reținut că, la data de 15.10.2014, ora 07⁴⁴, reclamantul a condus autoturismul marca Dacia nr. XXXXXXXXX, în municipiul Călărași, pe _____________________________ direcția __________________________ ______________________ a respectat semnalul de oprire efectuat de polițistul care dirija circulația la trecerea pentru pietoni situată în dreptul școlii N______ T________.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. În prezenta cauză, instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în speță nu există cauze de nulitate absolută a procesului-verbal. De altfel, în plângerea contravențională, reclamantul nu invocă astfel de motive, susținând că nu a comis fapta contravențională, fiind împiedicat de condițiile de trafic să oprească imediat după ce a văzut semnalele agentului de circulație.

Sub aspectul temeiniciei actului constatator, instanța a reținut aspectele care vor fi arătate în continuare.

Potrivit Jurisprudenței CEDO (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984), domeniul contravențional poate să aparțină noțiunii autonome de „acuzație în materie penală” dacă se respectă unul din cele trei criterii: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei, natura și gravitatea sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei (hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 08.07.1976).

În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, a statuat că, în situația contravențiilor rutiere, atunci când se aplică și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ne aflăm în prezența unei veritabile „acuzații în materie penală”(cauzele Neata împotriva Românei si I___ P__ împotriva României).

Prin prisma acestor criterii și în special a criteriului privind natura și gravitatea sancțiunii contravenționale aplicată în sarcina petentului contravenient, instanța va califică contravenția din prezenta cauză ca fiind „o acuzație în materie penală”, situație în care petentul se bucură de garanțiile cuprinse la art. 6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO aferentă se bucură de supremație față de dreptul intern, judecătorul național fiind obligat să dea satisfacție acestora cu prioritate (cauza D______ P______ contra României, hotărârea din 26 aprilie 2007, paragraful 103).

În atare situație, rezultă că procesul-verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumție de legalitate; cel care l-a întocmit are obligația de a dovedi temeinicia și legalitatea acestuia, operând cu prioritate prezumția de nevinovăție a contravenientului.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care, în decizia nr. 1096 din 08 septembrie 2006, a arătat că procesul-verbal de contravenție, odată atacat cu plângere, este contestat în însăși prezumția de legalitate de care acesta se bucură, fiind necesară administrarea de probe care să dovedească temeinicia și legalitatea acestuia.

Fiind în prezența unei „acuzații în materie penală” în sensul jurisprudenței CEDO, unde primează prezumția de nevinovăție a contravenientului, nu este suficientă, pentru răsturnarea acestei prezumții, constatarea personală a agentului constatator, acesta având obligația de a produce probe pertinente de natură a-i susține acuzația, probe care trebuie indicate în procesul-verbal de contravenție.

Doctrina judiciară în materie a opinat că, în astfel de împrejurări, probele posibile pot fi martorii oculari, iar pentru polițiștii aflați în misiune cu autoturisme pe care sunt montate dispozitive de filmare, înregistrările abaterii consemnată în procesul-verbal de contravenție. Ori, în cazul de față, agentul constatator nu a pus la dispoziția instanței înregistrarea video a faptei sancționate, precizând în întâmpinare că respectiva faptă nu a fost înregistrată cu aparatul radar.

Mai mult, martorul ocular audiat în cauză la cererea reclamantului a declarat că, în timp ce conducea autoturismul aflat în spatele celui condus de reclamant, în momentul constatării faptei contravenționale, a văzut cum reclamantul a oprit mașina, dar nu a văzut dacă agentul de circulație i-a făcut semn să oprească. Declarația martorului I___ C_____ P_______ induce îndoiala rezonabilă cu privire la existența faptei contravenționale.

De altfel, întregul act constatator este completat de agentul I.P.J. Călărași într-o modalitate foarte greu lizibilă, ceea ce provoacă noi dubii în legătură cu existența faptei constatate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Inspectoratul de Poliției al Județului Călărași, cu sediul în Călărași, ________________________, jud. Călărași, prin reprezentanții său legali, solicitând să se rețină de către instanța de control judiciar faptul că menționata contravenție nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar, I__ Călărași neputându-se conforma dispoziției instanței de prezentare a înregistrării video. Apelantul a depus la dosar raportul agentului constatator, din care rezultă temeinicia sancțiunii aplicate și a făcut cunoscut instanței împrejurarea că au fost consemnate obiecțiunile aduse actului sancționator.

Tribunalul, analizând actele dosarului din perspectiva motivului de apel cu care I__ Călărași a învestit instanța de control judiciar, urmează a constata și a reține că cererea de apel este nefondată și urmează a se respinge, în baza art. 480 al. 1 c.pr.civ. Astfel, raportul agentului constatator nu reprezintă dovada comiterii contravenției sancționate, iar lipsa înregistrării video a acesteia induce îndoiala rezonabilă cu privire la existența faptei deduse judecății, mai ales că administrarea probei testimoniale nu aduce nicio certitudine în acest sens.

Față de aceste considerente și constatând că prima instanță a pronunța o sentință legală și temeinică, în baza art. 480 al. 1 c.pr.civ., tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul I__ Călărași împotriva sentinței civile nr. 270/2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXX/2015 al Judecătoriei Călărași.

Va obliga apelantul I__ Călărași la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul I___ C_________.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul I__ Călărași împotriva sentinței civile nr. 270/2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXX/2015 al Judecătoriei Călărași.

Obligă apelantul I__ Călărași la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul I___ C_________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2015

Președinte, G_______ T_____		Judecător, R_____ R___
	Grefier, C_______ M______ P______

Red. TG/05.06.2015

Tehnored.CP

Ex.4/05.06.2015

JF S______ O_______