Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Recurs contencios

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 188/2013

Ședința publică din data de : 25 Aprilie 2013

Completul compus din:

Președinte: Nuți F_________ O__ M_____

Judecător: T______ S________

Judecător: M_______ G________

Grefier: A___ F______ T_____

Pe rol, judecarea recursului contencios formulat de recurentul petent I____ D___ L____ G______, domiciliat în Caracal, ________________________, nr.5, jud.O__ împotriva sentinței civile nr.xxxxx/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Județean de Poliție O__, cu sediul în Slatina, ______________________.19, jud.O__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că prin Serviciul Registratură al instanței la data 08.02.2013 de a fost primită întâmpinare din partea intimatului I.P.J. O__.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. xxxxx/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea formulată de petentul I____ D___ L____ G______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. O__, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 14.03.2012 întocmit de I__ O__, s-a reținut în sarcina petentului I____ D___ L____ G______, săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002.

Astfel, în actul de constatare s-a reținut că în data de 14.03.2012, orele 09:25, petentul a condus auto marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Piatra-O__ și a fost înregistrat de aparatul radar PYT xxxxxxxxx, montat pe auto XXXXXXXX, circulând cu o viteză de 67 km/h.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 108 alin. 1 lit.a pct.4 din OUG nr. 195/2002 rap. la art 99 alin.2 din OUG 195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 140 lei și 2 puncte penalizare.

Instanța de fond a constatat că, în ceea ce privește controlul de legalitate, în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Astfel, petentul și-a întemeiat susținerile pe împrejurarea potrivit căreia surprinderea sa conducând cu o viteză de 67 km/h este una greșita, nefăcându-se vinovat de săvârșirea contravenției.

Ori, în urma depunerii la dosar a planșelor foto, instanța a reținut că dovada contravenției reținute în sarcina petentului s-a făcut în mod deplin, atestându-se cu certitudine viteza cu care petentul a circulat și anume exact cea menționată în procesul-verbal contestat.

Intimatul a prezentat așadar probe concludente în susținerea procesului verbal întocmit, în vreme ce petentul nu a fost în măsură a răsturna prezumția de veridicitate de care se bucură actul constatator și sancționator al contravenției.

Faptul că petentul nu a respectat viteza legală este probat cu înregistrarea efectuată cu aparatul radar, omologat și verificat metrologic, montat pe autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX și utilizat de un operator atestat, care a indicat că autoturismul petentului, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, se deplasa cu o viteză de 67 km/h în data de 14.03.2012, astfel cum reiese din planșele foto.

Din planșa fotografică efectuată în cauză se distinge marca, numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării, precum și valoarea vitezei măsurate, iar autoturismul condus de petent este clar pus în evidență, neexistând niciun dubiu asupra autoturismului vizat de aparatul radar.

De asemenea, instanța a reținut că, din buletinul de verificare metrologică al aparatului radar nr. xxxxxxx/30.08.2011 depus la dosar, rezultă faptul că la data constatării contravenției aparatul radar montat pe auto cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, era omologat și verificat metrologic potrivit normelor legale. Aparatul radar cu care s-a realizat înregistrarea la data de 14.03.2012, se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului, prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an.

În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și de a-și exercita în mod efectiv dreptul de a propune probe în scopul dovedirii susținerilor sale în ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție, însă acesta nu a dovedit că surprinderea sa conducând cu o viteza de 67 km/h ar fi fost una greșită.

Deși petentul a contestat realitatea faptei contravenționale, totuși nu a dovedit în niciun fel cele afirmate, nefăcându-se proba contrară procesului-verbal de contravenție, cu toate ca inclusiv, în cuprinsul procesului-verbal la rubrica „ alte mențiuni” a arătat ca nu este de acord cu cele menționate.

Prin urmare, petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celor reținute în cuprinsul procesului-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură acesta.

Pentru considerentele expuse , instanța a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit, fiind respectate de asemenea și criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora atât sancțiunea principală a amenzii cât și cea complementară a aplicării celor 2 puncte de penalizare se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Fapta imputată petentului este o faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, iar limitele amenzii contravenționale denotă un pericol social ridicat. Întrucât petentul a depășit viteza legală în localitate cu 17 de km/h, reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie și punându-i în pericol pe ceilalți participanți la trafic, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul petent I____ D___ L____ G______, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a indica motivele recursului.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O__ a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurentul petent avea obligația să dovedească cele sesizate în plângerea adresată instanței de judecată, lucru pe care însă nu l-a făcut, instanța de fond, în mod corect, respingând plângerea acestuia.

Analizând sentința atacată, în raport cu actele dosarului și în conformitate cu prevederile art. 304 ind.1 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx din 14.03.2012 întocmit de I__ O__, s-a reținut în sarcina petentului I____ D___ L____ G______, săvârșirea faptei prev.de art. 121 al.1 din RAOUG nr.195/2002, constând în aceea că în data de 14.03.2012, orele 9,25, petentul a condus auto marca Daewoo Cielo cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea Piatra O__ și a fost înregistrat de aparatul radar PYT xxxxxxxxx, montat pe auto XXXXXXXX, circulând cu o viteză de 67 km/h.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 108 alin. 1 lit.a pct.4 din OUG nr. 195/2002 rap. la art. 99 alin.2 din OUG 195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 140 lei și 2 puncte penalizare.

Întrucât recurentul nu a formulat critici împotriva hotărârii pronunțate prin care s-a respins plângerea ca neîntemeiată, tribunalul a verificat din oficiu sentința recurată, constatând că este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod just că procesul verbal de constatare a contravenției cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, cu modificările ulterioare, iar petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, deși a avut posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv dreptul la apărare și de a combate actul sancționator, astfel că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și de temeinicie a acestuia.

Având în vedere considerentele expuse și reținând că nu a fost identificată vreuna din situațiile prev.de art. 304 cod procedură civilă, care să atragă casarea sau modificarea sentinței , nefiind constatat nici un motiv de ordine publică, tribunalul în temeiul art. 312 al.1 cod procedură civilă, va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE.

Respinge recursul formulat de recurentul petent I____ D___ L____ G______, domiciliat în Caracal, ________________________, nr.5, județul O__ împotriva sentinței civile nr.xxxxx/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție O__, cu sediul în Slatina, ______________________.19, județul O__, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 Aprilie 2013 la Tribunalul O__.

Red.N.Fl.O.M/SM

JF.M____ C.

Ex.2/21 mai 2013