Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1648/2015

Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ I_____

Judecător G_______ A_____

Grefier E____ D_________

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în municipiul București, _______________________, sector 5, și de petenta _______________, cu sediul în municipiul B____, ______________________, județ B____, împotriva sentinței civile nr. 6119 pronunțată de Judecătoria B____ în data de 20.05.2015, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G_____ M_____ R_____ pentru apelanta – petentă _______________, lipsă fiind apelanta – intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, stadiul procesual apel, cauza se află la primul termen de judecată, prin serviciul registratură apelanta – intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, după care:

Apelanta – petentă _______________ prin reprezentantul său - avocat G_____ M_____ R_____, depune la dosar împuternicire avocațială și taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de apel.

Apelanta – petentă _______________, prin reprezentantul său, având cuvântul, referitor la apelul promovat împotriva sentinței civile 6119 din 20.05.2015, în contradictoriu cu apelanta – intimată ANAF, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, și anularea procesului verbal de contravenție.

Arată că în mod greșit, prima instanță a considerat că procesul verbal de contravenție atacat este temeinic, deoarece bonurile fiscale emise de societatea petentă au folosit denumirea generică, de „cămașă și pantalon”, această denumire fiind insuficientă, față de prevederile legale.

Arată apelanta –petentă că instanța de fond a reținut o altă situație de fapt decât cea reală. Astfel, instanța a reținut că bonurile fiscale analizate conțin denumirea generică a produsului livrat. Or, din analiza bonurilor fiscale indicate în chiar procesul verbal de contravenție, rezultă că acestea se referă la cămașă și pantalon. Cuvintele „cămașă,, și „pantalon,, reflectă denumirea specifică și nu cea generică, așa cum a reținut instanța. Bonul fiscal ar fi conținut denumirea generică, dacă, în conținutul lor se referau la „îmbrăcăminte” sau „încălțăminte”.

Mai arată că bonurile fiscale avute în vedere de inspectorii antifraudă și toate bonurile fiscale emise de societatea petentă respectă în totalitate condițiile legale, inclusiv cea referitoare la denumirea bunului

Astfel, BF nr. 4716/15.01.2015 se refera la bunul vândut denumit „pantaloni", iar BF nr. 4715/15.01.2015 se refera la bunul vândut denumit "cămașă".

Prin urmare, exigența legii cu privire la denumirea bunului livrat este îndeplinită de societatea petentă, astfel încât fapta contravențională reținută în sarcina petentei nu există.

Textele de lege ce fac referire la conținutul bonului fiscal, art. 4 alin. 1 OUG 28/1999 A și art. 56 lit. d din HG 479/2003 se referă la denumirea fiecărui bun livrat.

Cele două acte normative se referă strict la denumirea produsului, fără însă a detalia în vreun mod ceea ce se înțelege prin denumirea produsului și care sunt în mod concret mențiunile ce trebuie inserate pe bonul fiscal pentru a conține denumirea completă a produsului.

Arată apelanta – petentă că este o problemă de vid legislativ dar nu este atribuția ANAF să ia locul legiuitorului.

Mai arată apelanta –petentă că instanța de fond nu a motivat al doilea punct al doilea punct al plângerii contravenționale, care se referă la conținutul bonului fiscal cu privire la unitatea de măsură, ca element obligatoriu al acestuia.

Pe bonul fiscal apare cantitatea vândută: o cămașă și o pereche de pantaloni. Unitatea de măsură, ca element obligatoriu al bonului fiscal a fost introdusă prin OUG 91/2014, care, la punctul 6 modifică art. 4 alin. 2 al OUG 28/1999 A, astfel: bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal definit la art. 3 alin. 2, trebuie sa conțină, pe lângă elementele definite la alin. 1 și următoarele elemente: unitatea de măsură și codul de înregistrare în scopul de TVA al beneficiarului, la cererea acestuia.

Aceasta va fi obligatorie pe bonurile emise de casele de marcat cu jurnal electronic. Casele de marcat cu jurnal electronic vor deveni obligatorii pentru contribuabilii mici, cum este petenta, din noiembrie 2016. In prezent arată petenta că folosește în mod legal o casă de marcat fiscală, care nu conține dispozitiv de memorare a jurnalului electronic. Pe cele existente acum, până la schimbarea lor, nu este obligatorie apariția unității de măsură.

Arată petenta că în prezent nu e obligată să folosească casa de marcat cu jurnal electronic și întrucât unitatea de măsură ca element al bonului e obligatorie numai la casele de marcat cu jurnal electronic, fapta pretinsă de intimată nu există.

Apelanta - petentă arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește apelul formulat de către apelanta – intimată ANAF, intimata – petentă solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Arată că în mod greșit apelanta – intimată ANAF a apreciat că sancțiunea amenzii este în concordanță cu fapta contravențională. Aplicarea amenzii contravenționale se face in condițiile prevederii în lege a faptei contravenționale și a sancțiunii contravenționale. Deci, aplicarea amenzii se face în condiții de legalitate. Tot în condiții de legalitate, în funcție de împrejurările de fapt, instanța poate înlocui amenda aplicată cu avertisment. În mod corect prima instanță a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, având în vedere dispozițiile art. 7 al 3 din OG 2/2001. Instanța fondului, raportat la criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale enumerate în art. 21 din OG 2/2001, având în vedere și situația de fapt, a apreciat că sancțiunea aplicată este prea aspră.

Arată apelanta – petentă că aplicând sancțiunea avertismentului nu înseamnă că nu este protejată ordinea de drept. Instanța de fond a aplicat această sancțiune având în vedere situația de fapt: că petenta este un mic contribuabil iar sancțiunea avertismentului este proporțională cu fapta săvârșită. Inspectorii ANAF au verificat toate actele contabile ale societății nu numai bonurile fiscale și nu au reținut un alt aspect.

Instanța de judecată rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra apelului constată:

Prin cererea introdusa la judecătoria B____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta ___________________________ plangere impotriva procesului verbal de contraventie nr. xxxxxxx incheiat la data de 17.01.2015 de intimata DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 – C________, solicitând admiterea plângerii si anularea procesului verbal de contravenție, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.

In motivare, petenta a învederat instanței ca în urma controlului efectuat in data de 17.01.2015 , a fost sancționată contravențional cu amenda in suma de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. f din OUG 28/1999 actualizata, constând în aceea că bonurile fiscale emise de societate nu conțin toate elementele obligatorii descrise in art. 4 alin. 1 si 2 din același act normativ., respectiv nu conțin unitatea de măsura si denumirea fiecărui bun livrat, exemplificând cu bonurile fiscale nr. 4715 si 4716 din 15.01.2015.

In continuare a arătat ca prin dispozițiile OUG 91/2014, pct. 6 a fost modificat art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999, în sensul ca bonul fiscal trebuie sa conțină cel puțin denumirea fiecărui bun sau serviciu livrat, iar potrivit art. 4 alin. 2 , bonul fiscal trebui sa conțină si unitatea de măsură, prin urmare, apreciază ca numai casele de marcat fiscale echipate cu dispozitiv de memorare a jurnalului electronic trebuie sa emită bonuri fiscale care sa conțină unitatea de măsură. A mai precizat ca potrivit art. II alin. 2 din OUG 91/2014, este instituita obligația contribuabililor mici de a folosi case de marcat fiscale dotate cu dispozitiv de memorare a jurnalului electronic, începând cu 01.11.2016, si, pe cele existente acum, pana la schimbarea lor nu este obligatorie apariția unității de măsură.

In acord cu cerințele Conventiei Europene a Drepturilor Omului, actele normative trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ conditiiile de a fi accesibile si previzibile. In acest sens precizeaza petenta ca prin actul normativ nu se da un inteles clar in ceea ce priveste denumirea produsului. Mentioneaza faptul ca bonurile fiscale emise respectă în totatatate conditiile legale, inclusiv cea referitoare la denumirea bunului.

Prin urmare, petenta a susținut că nu se face vinovata de săvârșirea contravenției pentru care a fost amendată contravențional, motiv pentru care solicita admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.

In drept, petenta si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31 din OG 2/2001 .

In probațiune, petenta a depus copia procesului verbal de contravenție și bonurile fiscale.

In termen legal intimata a formulat întâmpinare prin care, preliminar apărărilor, a învederat instanței ca în cadrul agenției funcționeaza DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 – C________, structură fără personalitate juridică, în cauza, astfel, calitatea procesuala pasiva o are AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

Pe fondul plângerii, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii si menținerea procesului – verbal motivând, în esență, ca au fost incalcate dispozițiile art.

10 lit. f din OUG 28/1991 republicata, cu modificarile ulterioare prin OUG 91/2014, in sensul carora;; Constituie contraventie emiterea bonului fiscal contanand date eronate, altele decat cele prevazurte la lit. c, sau fara ca acestea sa contina toate datele prevazute la rt. 4 allin. 1 sau alin. 2 , dupa caz. Fapta savarsita este sanctionata de art 11 alin. 1 lit. a , din acelasi act normativ, cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei.

A invocat dispozitiile HG 479/2003 rep., privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28 /1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Referitor la solicitarea petentei de transformare în avertisment a amenzii contravenționale arata ca fapta nu prezinta un grad de pericol social redus, iar, la adapostul unor astfel de solutii, agentii economici vor continua sa ignore si sa incalce dispozitiile legale, beneficiind de clementa instantelor de judecata, apreciind ca respectarea dispozitiilor legale se poate realiza doar prin mentinerea sanctiunii pecuniare aplicate.

Petenta nu a depus raspuns la intampinare.

Prin sentința civilă nr. 6119 din 20.05.2015 Judecătoria B____ a admis în parte plângerea formulată de petenta _______________ și a înlocuit cu avertisment amenda aplicata petentei prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/17.01.2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.01.2015 de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în sumă de 3.000 lei, deoarece în urma controlului inopinat efectuat in data de 17.01.2015 , orele 14.00 la punctul de lucru al societatii petente _______________ , (Piata de pasari), s-a constatat ca bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electonic fiscal din dotarea unitatii nu contin toate elementele minime obligatorii prevazute de art. 4 alin. 1 si 2 , respectiv unitatea de masura si denumirea specifica a fiecarui bun livrat (ex: camasa, pantalon) pentru o multitudine de produse .

In sarcina petentei s-a retinut incalcarea dispozitiilor art. 10 lit f din OUG 28/1999 actualizate, potrivit caruia constituie contraventie emiterea bonului fiscal continand date eronate, altele decat cele prevazute la lit. c), sau fara ca acesta sa contina toate datele prevazute la art. 4 alin. (1) sau alin. (2), dupa caz;

Potrivit art. 34 din OG nr. 2 /2001, instanta investita cu o asemenea cerere va verifica legalitatea, temeinicia procesului verbal de contraventie si va hotarî cu privire la sanctiunea aplicata.

Cu privire la legalitatea procesului verbal de contraventie, instanta a reținut ca potrivit art. l7 din OG nr. 2 /2001 privind regimul juridic al contraventiilor, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrag nulitatea absoluta a procesului verbal, nulitate care se constata si din oficiu.

Asadar, sub aspectul legalitatii procesului verbal de contraventie, instanta a constatat ca acesta cuprinde mentiunile prevazute de art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care in lipsa ar putea atrage nulitatea. Mai mult, instanta constata ca petenta nici nu aduce vreo critica in acest sens. Instanța a retinut ca, așa cum rezulta in mod clar din procesul verbal, petenta nu a avut obiectiuni la intocmirea acestuia.

In acest sens, instanta a avut în vedere si dispozițiile art. 56 alin. 1 din HG nr. 479/2003 R, potrivit cărora Conținutul bonului fiscal, cu excepția bonurilor fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale destinate activităților de schimb valutar și de taximetrie, cuprinde: d) denumirea fiecărui bun livrat sau a serviciului prestat; precum si f) cantitatea;

Potrivit art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999, astfel cum a fost modificat de OUG 91/2014, ,,Bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal definit la art. 3 alin. (2) trebuie sa conțină pe lângă elementele definite la alin. (1) denumirea si codul de identificare fiscala ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; numarul de ordine; data si ora emiterii; denumirea fiecarui bun livrat sau serviciu prestat; precum si unitatea de masura”.

Astfel, instant a constatat ca bonurile emise au folosit denumirea generica iar inserararea in bonul fiscal a acestei denumiri generice nu este suficienta.

Asadar, in considerarea celor de mai sus, instanta a retinut ca procesul verbal de contraventie intocmit de intimata este temeinic.

Potrivit art. 21 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,

sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social la faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului.

Potrivit art. 7 al. 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare al contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Raportat la criteriile de individualizare prevazute de articolul mentionat mai sus, instanța a apreciat ca sanctiunea contraventionala de 3000 lei aplicata petentei este prea aspra fata de imprejurarile in care a fost savarsita contraventia, de modul si nijloacele de savarsire, iar agentul constatator nu a tinut cont de faptul ca petenta se afla la prima abatere de acest gen, iar suma pe care ar trebui sa o plateasca este mult prea impovaratoare pentru desfasurarea in continuare a activitatii economice.

In plus, convingerea instantei a fost că prin aplicarea petentei a unei sanctiuni nepecuniare, corespunde scopului preventiv si educativ al contraventiei prevazuta de legiutor si este susceptibila de a atrage atentia ascesteia asupra faptului ca atitudinea sa sociala trebuie conformata prevederilor legale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimata A.N.A.F. și petenta _______________.

În data de 24.06.2015 petenta __________________________ apel împotriva sentinței civile nr. 6119 din 20.05.2015, pronunțate de Judecătoria B____, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate și anularea procesului verbal de contravenție atacat.

Susține apelanta – petentă că în mod greșit prima instanță a considerat că procesul verbal de contravenție atacat este temeinic, motivat de faptul că bonurile fiscale emise de către aceasta au folosit denumirea generică.

În opinia apelantei –petente instanța de fond a reținut o altă situație de fapt decât cea reală. Astfel, instanța a reținut că bonurile fiscale analizate conțin denumirea generică a produsului livrat ci nu denumirea specifică, așa cum era corect.

Arată că bonurile fiscale avute în vedere de inspectorii antifraudă și toate bonurile fiscale emise de petentă respectă în totalitate condițiile legale, inclusiv cea referitoare la denumirea bunului. Textele de lege ce fac referire la conținutul bonului fiscal, art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999A și art. 56 lit. d din HG 479/2003, arată că bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului, fără însă a defini acest termen sau a detalia în vreun mod ceea ce se înțelege prin denumirea produsului și care sunt în mod concret mențiunile ce trebuie inserate pe bonul fiscal pentru a conține denumirea completă a produsului.

Apelanta - intimată A.N.A.F. a declarat apel la data de 25.06.2015 și a solicitat instanței de control judiciar admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Apreciază apelanta – intimată că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, neținând cont de pericolul social al sancțiunii contravenționale săvârșite.

Arată că inspectorii antifraudă au sancționat apelanta – petentă conform legislației în vigoare deoarece a folosit denumirea generică, chiar dacă are mai multe categorii de produsa de același tip cu prețuri diferite.

Susține apelanta – intimată că fapta pentru care a fost amendată societatea petentă constituie contravenție prevăzută la art. 10 lit. F din OUG nr. 28/1991 republicată, modificată prin OUG 91/2004.

Mai arată apelanta –intimată că organul de control antifraudă a stabilit amenda ținând cont de fapta contravențională săvârșită, ceea ce arată că sancțiunea aplicată este una legală și temeinică fiind direct proporțională cu gravitatea faptei.

Examinând criticile formulate în raport de actele dosarului, de legislația incidentă cât și din oficiu sub toate aspectele în fapt și în drept potrivit art. 480 Cod pr. civ., tribunalul constată că legalitatea și temeinicia sentinței apelate nu sunt afectate.

Instanța de fond reține în mod corect că procesul-verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor articolului 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia corespunde realității, în sensul că petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în sumă de 3.000 lei, deoarece în urma controlului inopinat efectuat in data de 17.01.2015 , orele 14.00 la punctul de lucru al societății petente ___________________________ păsări), s-a constatat ca bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea unității nu conțin toate elementele minime obligatorii prevăzute de art. 4 alin. 1 si 2 , respectiv unitatea de măsură și denumirea specifica a fiecărui bun livrat (ex: cămașă, pantalon) pentru o multitudine de produse .

Într-o asemenea situație de fapt reținută corect de altfel de către instanța de fond Tribunalul luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, fată de faptul că amenda contravențională în cuantum de 3000 de lei aplicată petentei este mult prea aspră în raport de condițiile în care a fost săvârșita contravenția și de efectul pe care l-ar avea plata acestei,în ceea ce privește desfășurarea în continuare a activității economice a unei societăți cu un rulaj mic,de specificul activității societății petente si nu în ultimul rând ca se afla la prima abatere contravențională, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator.

Potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Raportat la cele reținute mai sus,instanța de control judiciar constată că susținerile părților din cererile de apel formulate sunt neântemeiate.

Ca urmare în considerarea tuturor acestor argumente, în baza art. 480 C__ cu referire la art. 34 si art. 38 alin. 3din OG2/2001 care constituie dreptul comun în materie, Tribunalul va respinge apelurile formulate și va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ambele apeluri, declarate de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în municipiul București, _______________________, sector 5 și de petenta _______________, cu sediul în municipiul B____, ______________________, județ B____, împotriva sentinței civile nr. 6119 pronunțată de Judecătoria B____ în data de 20.05.2015, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2015.

Președinte, E____ I_____		Judecător, G_______ A_____
	Grefier, E____ D_________

Red.IE/Tehnored.DE

4ex/ 09.12.2015

Dosar fond: XXXXXXXXXXXXX

Instanța de fond: Judecătoria B____

Jud.fond:U__ M______