Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 1944

Ședința publică de la 11 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ J______ N___

JUDECĂTOR A________ L____ N_____

JUDECĂTOR I____ -L____ O______-D__

GREFIER C_____ G____

S-a luat în examinare recursurile în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent P_____ S_____ domiciliat în com. Movila Banului, _______________________ în contradictoriu cu intimata R____ AUTONOMĂ JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C________ cu sediul în mun.C________, _____________________, jud.C________, îndreptate împotriva sentinței civile nr.1298/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului .

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de fata constata urmatoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei C________ și înregistrată pe rolul acesteia sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din data de 03.10.2012, petentul P_____ S_____ a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenție _______ nr. xxxxx din data de 11.09.2012 întocmit de intimata R____ Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C________, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de xxxxx de lei, conform art. 61 lit. o) din OG nr. 43/1997, reținându-se că, în ziua de 11.09.2012, în timp ce efectua un transport cu autotractorul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, pe DJ 391, fiind oprit de lucrătorii din cadrul Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri C________, ar fi refuzat să se supună operațiunii de cântărire, lucru neadevărat.

Petentul a susținut că, la solicitarea organelor de control, a prezentat documentele și a răspuns că dorește să se supună cântăririi, însă lucrătorii au considerat că nu mai este necesar, că a fost doar un test, astfel că nu a cunoscut că va fi amendat; totodată, a mai invocat faptul că procesul verbal nu a fost întocmit în prezența sa, iar, la rubrica martor, se observă o semnătură, însă nu sunt menționate datele acestuia, lucru obligatoriu atunci când contravenientul refuză să semneze ori să ia la cunoștință de întocmirea procesului verbal.

Plângerea nu a fost motivată în drept, iar acesteia i-au fost anexate procesul verbal contestat și adresa emisă de R____ Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C________ prin care s-a comunicat procesul verbal.

Intimata R____ Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C________ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât petentul a fost oprit pe DJ 391, la km 93, între localitățile Mereni și Topraisar, iar acesta cunoștea foarte bine care îi sunt obligațiile, însă a făcut uz de drepturile sale și a refuzat cu bună știință să supună vehiculul verificării prin cântărire.

Intimata a mai precizat că procesul verbal de sancționare a contravenției se bucură de prezumție relativă de adevăr în ceea ce privește situația de fapt reținută de agentul constatator, prezumție ce poate fi răsturnată prin administrarea de probe contrare, dar pe care petentul nu le-a prezentat; de asemenea, legea prevede expres cazurile de nulitate, iar situația de față nu se încadrează în niciuna din acestea.

Întâmpinării i-au fost anexate, în copie, Hotărârea nr. 5 din 07.02.2007 a Consiliului Județean C________ privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe speciale și anexa la această hotărâre, dovada comunicării procesului verbal către petent și extras din OG nr. 43/1997.

Prin sentința civilă nr. 2257 din 15.02.2013 a Judecătoriei C________, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei M_______, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub același număr, XXXXXXXXXXXXXX, însă din data de 08.03.2013.

În combaterea plângerii, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul P____ A_____, probe care, fiind pertinente și utile, au fost admise de instanță, martorul fiind audiat în ședința publică din data de 16.05.2013.

Prin sentinta civila nr. 1298/30.05.2013, pronuntata de Judecatoria M_______, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție _______ nr. xxxxx din data de 11.09.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri C________, cu sediul în C________, ______________________, jud. C________, petentul P_____ S_____ a fost sancționată cu amendă de 15.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 61 lit. o) din OG nr. 43/1997.

În cuprinsul actului de sancționare s-a reținut că, în ziua de 11.09.2012, petentul P_____ S_____, în calitate de angajat la _________________, care conducea vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DJ 391, între localitățile Mereni și Topraisar, a refuzat să supună autovehiculul verificării prin cântărire.

Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces – verbal.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța constată că persoana care a întocmit procesul – verbal de contravenție contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001, iar, la întocmirea acestuia, au fost respectate dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, vizând mențiunile care trebuie să fie inserate în mod obligatoriu în procesul verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu.

În acest context, instanța apreciază că omisiunea agentului constatator de a menționa numele și adresa unui martor asistent nu poate atrage nulitatea procesului – verbal de contravenție; această cauză de nulitate reprezintă o nulitate virtuală, întrucât nu este expres prevăzută de lege, situație în care, pentru a atrage nulitatea procesului verbal, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 105 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și anume nerespectarea prevederilor legale la întocmirea actului și producerea unei vătămări care să nu poată fi altfel înlăturată altfel decât prin anularea actului, or petentul nu a dovedit existența unei vătămări.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, prin Hotărârea nr. 5 din 07.02.2007 a Consiliului Județean C________ și anexa la această hotărâre au fost stabilite, la nivelul județului C________, o ________ tarife, taxe și taxe speciale pentru utilizarea drumurilor publice aflate în administrarea Consiliului Județean C________, taxele fiind stabilite în funcție de masa vehiculelor.

De asemenea, art. 41 din OG nr. 43/1997 stabilește că este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele ordonanței, iar art. 60 din același act normativ prevede că măsurile de controlul privind respectarea prevederilor prezentei ordonanțe se efectuează de către personalul cu atribuții de control pe rețeaua de drumuri publice și în punctele de trecere a frontierei de stat a României, precum și de către alte autorități competente potrivit legii, în locurile în care aceste vehicule sunt parcate, oprite sau staționate pe drumurile publice din România.

Potrivit dispozițiilor art. 61 lit. o) din OG nr. 43/1997 constituie contravenție și se pedepsește cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei, aplicată conducătorului auto, refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul.

Referitor la cele reținute în procesul – verbal contestat, martorul P____ A_____, propus de intimată, a relatat că, în cursul anului 2012, între localitățile Mereni și Topraisar, a văzut mai mulți colegi și a oprit pentru a-i saluta; cu acel prilej, a observat că unul dintre colegi completa un proces verbal de contravenție, aflând că aceștia opriseră un camion al cărui conducător a refuzat să se supună verificării prin cântărire.

Or, coroborând această împrejurare cu prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul – verbal de contravenție în ipoteza în care fapta este constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, instanța că fapta reținută în sarcina petentului, așa cum a fost descrisă în procesul verbal de contravenție _______ nr. xxxxx din 11.09.2012, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul legal indicat de agentul constatator, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, iar petentul nu a răsturnat prezumția mai sus menționată, sancționarea sa fiind temeinică și legală.

Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.

Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M_______, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca martorul P____ A_____, propus de catre intimata, citat in instanta si audiat, nu a fost de fata cand a fost oprit in trafic de catre lucratorii RAJDP Constanta, acesta fiind coleg cu agentul constatator, avand o atitutine subiectiva.

Intimata a depus intampinare si a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C__, Tribunalul retine ca recursul recurentului-petent este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Prin procesul – verbal de contravenție _______ nr. xxxxx din data de 11.09.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri C________, cu sediul în C________, ______________________, jud. C________, petentul P_____ S_____ a fost sancționată cu amendă de 15.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 61 lit. o) din OG nr. 43/1997, retinandu-se că, în ziua de 11.09.2012, petentul P_____ S_____, în calitate de angajat la _________________, care conducea vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DJ 391, între localitățile Mereni și Topraisar, a refuzat să supună autovehiculul verificării prin cântărire.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța de fond in mod corect a constatat că persoana care a întocmit procesul – verbal de contravenție contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001, iar, la întocmirea acestuia, au fost respectate dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, vizând mențiunile care trebuie să fie inserate în mod obligatoriu în procesul verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu.

În acest context, corect s-a apreciat că omisiunea agentului constatator de a menționa numele și adresa unui martor asistent nu poate atrage nulitatea procesului – verbal de contravenție; această cauză de nulitate reprezintă o nulitate virtuală, întrucât nu este expres prevăzută de lege, situație în care, pentru a atrage nulitatea procesului verbal, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 105 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și anume nerespectarea prevederilor legale la întocmirea actului și producerea unei vătămări care să nu poată fi altfel înlăturată altfel decât prin anularea actului, or petentul nu a dovedit existența unei vătămări.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond corect a reținut că, prin Hotărârea nr. 5 din 07.02.2007 a Consiliului Județean C________ și anexa la această hotărâre au fost stabilite, la nivelul județului C________, o ________ tarife, taxe și taxe speciale pentru utilizarea drumurilor publice aflate în administrarea Consiliului Județean C________, taxele fiind stabilite în funcție de masa vehiculelor.

Art. 41 din OG nr. 43/1997 stabilește că este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele ordonanței, iar art. 60 din același act normativ prevede că măsurile de controlul privind respectarea prevederilor prezentei ordonanțe se efectuează de către personalul cu atribuții de control pe rețeaua de drumuri publice și în punctele de trecere a frontierei de stat a României, precum și de către alte autorități competente potrivit legii, în locurile în care aceste vehicule sunt parcate, oprite sau staționate pe drumurile publice din România.

Potrivit dispozițiilor art. 61 lit. o) din OG nr. 43/1997 constituie contravenție și se pedepsește cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei, aplicată conducătorului auto, refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul.

Referitor la cele reținute în procesul – verbal contestat, martorul P____ A_____, propus de intimată, a relatat că, în cursul anului 2012, între localitățile Mereni și Topraisar, a văzut mai mulți colegi și a oprit pentru a-i saluta; cu acel prilej, a observat că unul dintre colegi completa un proces verbal de contravenție, aflând că aceștia opriseră un camion al cărui conducător a refuzat să se supună verificării prin cântărire.Coroborând această împrejurare cu prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul – verbal de contravenție în ipoteza în care fapta este constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, instanța a stabilit corect că fapta reținută în sarcina petentului, așa cum a fost descrisă în procesul verbal de contravenție _______ nr. xxxxx din 11.09.2012, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul legal indicat de agentul constatator, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, iar petentul nu a răsturnat prezumția mai sus menționată, sancționarea sa fiind temeinică și legală.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petenului.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C__, motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ. , va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent P_____ S_____ domiciliat în com. Movila Banului, _______________________ în contradictoriu cu intimata R____ AUTONOMĂ JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C________ cu sediul în mun.C________, _____________________, jud.C________, îndreptate împotriva sentinței civile nr.1298/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2013.

P_________, Judecator, Judecator,

A___ J______ N___ A________ L____ N_____ I____-L____ O______-D__

Grefier,

C_____ G____

Jud.fond C.T_____

Tehnored. dec.jud.I.L.O______-D__/27.01.2014/2 ex./