R O MA N I A

TRIBUNALULDAMBOVITA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Târgoviște, _______________________. 3

Județul Dâmbovița

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel-pl.contrav.-

D E C I Z I A nr. 775

Ședința din publică din data de 23 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – A__-M____ G______

Judecător – A______ L____ B___

Grefier – L_____ M____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-petent P_____ G_______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, ____________________, _________________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4221/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Municipiul Târgoviște, _________________ nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului –verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/2014.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul disp.art. 396 alin. 1 Cod pr.civilă , având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2014, când a rămas în deliberare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 4221/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către petentul P_____ G_______, în contradictoriu cu intimatul IPJ Dâmbovița, luându-se act de precizarea petentului în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională ________ nr. xxxxxxx din data de 16.05.2014, petentul care conducea auto marca Dacia , cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , pe ___________________________, a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea următoarei fapte contravenționale:

1. fapta de nerespectarea a obligație de a permite efectuarea verificării tehnice a autoturismului menționat.

În drept fapta este prevăzută și sancționată de art. 147 pct. 4 din HG nr. 1391/2006 rep. la art. 102 alin 2 din OUG 195/2002 rep.

Prin procesul verbal de constatare și sancționare anterior menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 765,00 lei.

Totodată, s-a dispus măsura complementară a aplicării unui număr total de 6 puncte penalizare.

Procesul verbal a fost întocmit în absența petentului, fără participarea unui martor asistent față de împrejurarea arătată în cuprinsul actului de către agent în sensul că nu a fost identificat un martor.

Analizând procesul-verbal de contravenție sus-menționat sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că au fost respectate condițiile de formă impuse de către dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulității absolute, fiind invocate însă alte motive de natură a atrage nulitatea relativă.

Astfel, petentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, arătând că la încheierea procesului procesul verbal, împrejurarea că persoana sancționată nu a fost prezentă, nu a fost confirmată de cel puțin un martor.

Analizând motivul de nulitate relativă invocat, instanța de fond, având în vedere susținerile părților precum și înscrisurile depuse la dosar, l-a considerat neîntemeiat pentru următoarele motive:

Potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor.

În cauză, însă, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor cuprinse în procesul verbal, la încheierea acestuia petentul, persoana sancționată, nu a fost prezentă, agentul menționând în dreptul semnăturii contravenientului „nu este de față” întrucât a abandonat documentele prezentate agentului declinând solicitarea de a permite efectuarea verificării tehnice și că nu a fost identificat un martor asistent (art. 19 alin. 3 din același act normativ).

Rezultă așadar că ne aflăm în situația unei excepții de la regula instituită prin alin. 1 al art. 19.

De altfel, instanța a constatat că petentul a avut o poziție contradictorie și nesinceră întrucât deși inițial, ca și cu ocazia audierii, a admis că a fost oprit de un echipaj de poliție și că i s-au solicitat actele precum și că i s-a adus la cunoștință intenția de a se efectua o verificare tehnică a autoturismului, ulterior, prin precizările depuse, a susținut că la fața locului nu erau și reprezentanții RAR și că în mod neîntemeiat se susține în întâmpinare că s-ar fi pretins efectuare pe loc a verificării tehnice.

Soluția anulării procesului verbal pentru acest motiv nu se impune însă și din alte considerente care țin de regimul juridic al nulității relative. Astfel din analiza coroborată a dispozițiilor art. 16 și 17 din același act normativ, în acord cu jurisprudența și doctrina în materie, rezultă că nerespectarea condițiilor de formă cu privire la încheierea proceselor de constatare și sancționare a contravențiilor, poate atrage după caz fie nulitatea absolută a procesului verbal fie nulitatea relativă. În cazul nulității absolute constatarea sa are loc din oficiu, vătămarea fiind prezumată, în timp ce în cazul nulității relative, instanța este ținută de principiul disponibilității, celui care o invocă revenindu-i totodată și obligația de a dovedi vătămarea adusă prin nerespectarea dispozițiilor legale, vătămare care să nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desființarea actului.

Or, în cauză, suntem în prezența unei pretinse cauze de nulitate relativă iar petentul nu a invocat și nici nu a dovedit care ar fi acea vătămarea adusă prin nerespectarea dispozițiilor legale, vătămare care să nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desființarea actului.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție atacat, instanța a apreciat că situația de fapt a fost reținută corect și cu respectarea dispozițiilor legale, de către agentul constatator, neîncălcându-se normele legale în materie cu privire la constatarea acestor genuri de fapte contravenționale.

Instanța a mai apreciat de asemenea că prezumția relativă de veridicitate a mențiunilor și constatărilor agentului constatator, consacrată de către jurisprudență și doctrină, prin raportare la dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, este aplicabilă în cauză, petentului revenindu-i obligația de a face dovada nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal atacat.

În cauză, petentul nu a dovedit existența unei situații de fapt diferite de cea constatată prin procesul verbal menționat. Astfel, petentul nu a prezentat nici o probă în dovedirea susținerilor sale, potrivit cărora descrierea faptei este total diferită de realitate si inclusiv de cele relatate de către agentul constatator.

Mai mult petentul nu a negat existența incidentului (a se vedea în acest sens susținerile din acțiune dar și declarația dată în fața instanței) și nici împrejurările legate de locul și momentul săvârșirii faptei.

Singura apărare formulată de către petent este aceea că nu i s-ar fi solicitat să rămână pentru a fi efectuată verificare, ci din contră, i s-ar fi cerut să revină la un moment ulterior pentru efectuarea respectivei verificări.

Instanța nu a putut reține apărările formulate întrucât nu sunt aduse nici un fel de probe în acest sens.

Din contră, susținerile petentului apar cu totul neverosimile întrucât petentul nu justifică din ce motiv i s-ar fi cerut să revină tocmai ulterior pentru efectuarea verificării și de ce a abandonat documentele dacă exista un pretins acord al agentului de a-și continua cursa.

Nu au fost aduse probe nici în susținerea că la momentul constatării faptei agentul nu ar fi fost însoțit de reprezentanții RAR.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța de fodn a considerat că acestea a fost corect individualizată, față de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, cu atât mai mult cu cât prin fapta petentului s-a adus atingere unor dispoziții interes general care vizează siguranța în trafic a tuturor participanților și nu doar a părții.

Se constată de altfel o atitudine antisocială a petentului evidentă, în condițiile în care din mențiunile cuprinse în procesul verbal, necontestate, rezultă că partea asigură transport de persoane în regim taxi, la momentul săvârșirii faptei fiind transportat un călător.

O astfel de atitudine a părții nu poate decât să scoată la iveală un pericol social crescut al faptei și nicidecum să constituie o circumstanță atenuantă.

Pentru toate aceste motive instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.

La data de 05.05.2015, petiționarul P_____ G_______, a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivarea cererii de apel se arată că, sunt neadevărate susținerile instanței de fond cu privire la poziția contradictorie și nesinceră, deoarece pe tot parcursul derulării procesului a susținut că activitatea pe care o prestează este de transport persoane în regim de taxi.

Mai susține apelantul că la data când a fost oprit de către reprezentantul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovita, efectua o cursă de transport persoane în regim de taxi cu destinația Municipiul Moreni, având pasager o persoană vârstnică. Atât din susținerile acestuia cât și din procesul verbal de constatare, rezultă indubitabil că alături de agentul constatator nu s-a mai aliat nici un alt reprezentant al Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovita și Registrului Auto Român - reprezentanța Dâmbovita. Singura persoană care se afla în autoturism fiind persoana aflată pe bancheta din spate, pentru care apelantul presta o activitate de transport cu destinația solicitată de aceasta și deși a fost prezentă la discuții, aceasta nu a fost pusă să semneze ca martor al procesului verbal de constatare contestat.

Consideră apelantul că atitudinea sa a fost sinceră când a susținut că nu poate face proba cu martori, deoarece, chiar dacă discuția s-a purtat în prezența acelei persoane, prin natura serviciului prestat nu este abilitat să cunoască nici numele, nici adresa la care a efectuat transportul persoanei în regim de taxi.

Precizează apelantul că nici o clipă nu s-a contrazis în susținerile sale și nici nu a încercat să inducă instanța în eroare prin prezentarea unui martor, pe care l-ar fi învățat ce să susțină în fața instanței.

Faptul că i s-ar fi pretins să se efectueze pe loc verificarea tehnică a autoturismului, deoarece reprezentantul Registrului Auto Român - reprezentanța Dâmbovita nu era prezent, așa cum în mod neadevărat s-a susținut în Procesul verbal de constatare, sunt simple afirmații, iar în situația în care acesta era prezent, nu s-ar fi sustras controlului, lăsând actele personale și ale autoturismului agentului de circulație. Este evident că acțiunea acestuia de a prezenta actele la control și a le lăsa reprezentantului Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovita, nu echivalează cu un abandon, deoarece înțelegerea a fost ca la terminarea cursei să mă supun controlului de rutină, întrucât clientul suporta un cost suplimentar prin aplicarea unui tarif de staționare.

Pentru toate aceste motive apelantul solicită desființarea sentinței criticate, admiterea cererii așa cum am formulat-o, iar pe fond anularea procesului verbal de constatare, încheiat la data de 16.05.2014.

În temeiul art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, intimatul a depus la dosar întâmpinare, la data de 05.06.2015, prin care a solicitat respingerea apelului apel din următoarele considerente:

Învederează intimatul ca, in cauza, fapta reclamantului a fost constatată, in mod direct si nemijlocit, prin propriile simțuri, de către agentul constatator.

Totodată, procesul verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale lucrătorului de poliție făcând dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa. Potrivit art. 109, alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.`" ceea ce Înseamnă că Însuși textul de lege permite efectuarea constării prin propriile simțiri.

Simpla negare a reclamantului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, nu corespunde adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu duce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută impotriva sa.

In materia contravențiilor în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice prin soluția pronunțată la data de 3 aprilie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre în cauza N_______ G_______ contra României (cererea nr. xxxxx/05), constând în aceea că statul român a respectat exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special sub aspectul prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, dar aplicabilă și în domeniul contravențional, în anume condiții, reclamantul având posibilitatea să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care „beneficia" procesul-verbal contestat, potrivit legislației naționale. în motivarea Curții s-a reținut că deși este cert că instanțele naționale așteptau ca reclamantul să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței. S-a arătat că nici interpretare literară, nici cea teleologică a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea că ar împiedica o persoană să renunțe, din proprie voință, la garanțiile oferite de acest articol.

Nu pot fi primite susținerile reclamantului întrucât sunt edificate în susținerea plângerii, neadevărate, de altfel. Aceste susțineri pot fi luate în considerare doar în situația în care în care se coroborează cu alte probe pertinente, concludente și utile cauzei.

Mai mult, așa cum a reținut instanța de fond, "apelantul nu a negat existența incidentului( a se vedea în acest sens susținerile din acțiune dar și declarația data în fața instanței) și nici împrejurările legate de locul și momentul săvârșirii faptei. Singura apărare formulate de către reclamant fiind aceea că i s-ar fi solicitat să rămână pentru a fi efectuată verificarea, ci din contra, i s-ar fi cerut să revină la un moment ulterior pentru pentru efectuarea respectivei verificări. Din contra, susținerile apelantului apar cu totul neverosimile întrucât apelantul nu justifică din ce motiv i s-ar fi cerut să revină tocmai ulterior pentru efectuarea verificării și de ce a abandonat documentele dacă exista un pretins acord al agentului de a-și continua cursa.".

Persoana ce afla în autoturism cu reclamantul nu a fost pusă să semneze ca martor al procesului verbal de contravenție deoarece apelantul a plecat cu mașina împreună cu acel martor lăsând documentele personale și ale autoturismului organelor de poliție, acest martor nefiind de față la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție .

Numitul Puscoi G_______ a primit, prin poștă, atât documentele abandonate cât și actul sancționator.

Prin probele administrate de către reclamant nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contraveție, fapt pentru care trebuie respinsă plângerea contravențională a reclamantei. întrucât reclamantul nu a reușit să răstoarne prezumția de care se bucură procesul - verbal,

Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic.

S-a solicitat aplicarea prevederilor art. 223, al. 3, din Codul de procedură civilă.

Analizând actele și lucrările cauzei, tribunalul urmează să respingă apelul ca neîntemeiat, potrivit celor ce vor fi expuse în continuare:

Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina apelantului petent faptul că la data de 16.05.2014, în jurul orelor 11. 40, petentul a condus auto cu nr. XXXXXXXXX pe _____________________________ refuzând a se supune efectuării verificării tehnice în trafic a autoturismului în prezența reprezentantului RAR Dâmbovița, abandonând documentele personale și ale autoturismului, faptă prevăzută de art.147 pct 4 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 al. 2 din OUG 195/2002, fiindu-i aplicată acestuia sancțiunea contravențională a amenzii de 765 lei și 6 puncte de penalizare.

Se reține de către instanța de apel faptul că apelantul petent nu a contestat faptul că a fost oprit în trafic de un agent de circulație care a intrat în posesia documentelor acestuia, precizând însă faptul că agentul constatator i-ar fi precizat că la înapoierea petentului apelant din cursa de taximetrie pe care o practica la momentul respectiv urma a fi supus unei verificări RAR, ceea ce nu a mai fost posibil, întrucât la întoarcerea din cursă agentul de circulație nu mai era prezent în locația respectivă.

În ceea ce privește prezumția relativă a valabilității celor reținute prin procesele verbale de contravenție în materia circulației rutiere, aprecierea CEDO în cauza H______ ș. a. contra României este următoarea: „Curtea precizează, asemenea reclamanților, că instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României). Reclamanții văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, și Adoud împotriva].

Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare”. În plus, “prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților. În continuare, Curtea notează că reclamanții au avut posibilitatea de a contesta legalitatea și temeinicia proceselor-verbale în litigiu în fața instanțelor cu jurisdicție deplină, care erau astfel competente să le anuleze, dacă le considerau nule sau neîntemeiate”.

Ca urmare, însăși CEDO acordă o importanță specială “prezumției relative de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră”, peste care nu se poate trece decât în condițiile în care s-ar face o incontestabilă dovadă a lipsei de temeinice a procesului verbal de contravenție.

Astfel, în lumina acestei noi hotărâri a CEDO, a devenit evident că nu se poate duce la extrem principiul “in dubio pro reo” pentru a fi lipsite de eficacitate constatările din procesele verbale de contravenție - bazate, în plus, pe documente ce dovedesc legalitatea modului constatarea faptei - , iar aceasta chiar în absența unor dovezi contradictorii din partea celor vizați.

Or, apelantul petent nu a adus nicio probă în dovedirea aspectului invocat în plângerea contravențională, respective a faptului că agentul constatator i-ar fi permis a termina cursa de taximetrie pentru a fi efectuată verificarea în trafic a stării tehnice a autovehiculului, ci la prima instanță a propus doar proba cu înscrisuri, depunând la dosar dovada efectuării periodice a verificării tehnice a autovehiculului XXXXXXXXX (f. 8).

Pe de altă parte, apare ca total neplauzibilă (în plus față de lipsa oricărei dovezi în acest sens) afirmația apelantului petent că agentul constatator i-ar fi permis să efectueze la un moment ulterior verificarea tehnică a autovehiculului, întrucât în respectivul interval de timp s-ar fi putut, cel puțin teoretic, înlătura eventualele defecțiuni ce puteau fi depistate la controlul inopinat, iar scopul verificării tehnice în trafic ar fi fost astfel eludat.

Textele legale incidente atestă faptul că orice conducător auto este obligat să permită controlul stării tehnice a vehiculului precum și a bunurilor transportate, în condițiile legii (art. 147 pct. 4 din HG 1391/2006), că refuzul de a permite imobilizarea autovehiculului sau verificarea tehnică a acestuia reprezintă contravenție sancționată cu 6 puncte de penalizare (art. 108 al. 1 lit. d pct. 2 din OUG 195/2002), că se aplică amenda contravențională din clasa a IV-a de sancțiuni pentru fapta prevăzută sub sancțiunea de 6 puncte de penalizare (art. 102 al. 2 din OUG 195/2002).

Se reține și că fapta de conducere a vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii registrului Auto Român se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a mai conduce pentru o perioadă de 90 de zile; în aceste condiții este evident că simpla prezentare de către apelantul petent a dovezii verificărilor tehnice periodice nu excludea posibilitatea legală a efectuării unor verificări inopinate, în trafic, de către poliția rutieră împreună cu specialiști RAR, în vederea depistării eventualelor defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, cu atât mai mult cu cât apelantul petent transporta contra cost persoane cu autovehiculul pe care îl conducea.

Sancțiunea aplicată de agentul constatator a fost corect individualizată, amenda de 765 lei corespunde celor 9 puncte amendă reținute, respectiv minimul special prevăzut de lege, conform art. 98 al. 4 lit. d din OUG 195/2002, la valoarea punctului amendă de 85 lei, raportat la salariului minim pe economie de la data constatării faptei.

În aceste condiții, va fi respins apelul promovat de apelantul petent, în temeiul art. 480 al.3 NCpc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul-petent P_____ G_______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, ____________________, ___________, ________________________, împotriva sentinței civile nr. 4221/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Municipiul Târgoviște, _________________ nr. 64, județul Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.09.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

A__- M____ G______ A______ L____ B___

Grefier ,

L_____ M____

Judecătoria Târgoviște

Dosar nr. XXXXXXXX//2014

Jud.fond S_____ I____ A________

Red. GAM

Tehnored.ML

4 ex./05.10.2015

___________________>

PROCES VERBAL,

Pentru domnișoara judecător A______ L____ B___, aflată în concediu

prezenta se semnează de noi.

P_________ SECTIE,

G______ B_____