Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA PENALA

DECIZIA CIVILĂ NR.126/2014

Ședința publică din data de 14 Mai 2014

Completul compus din:

Președinte - A____ C_______ S___

Judecător - A__ M____ L___

Judecător - I_____ D___

Grefier - C_______ I_____ R___

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA C______ cu sediul în București, sector 6, ______________________. 401A, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-petent E_____ A________, domiciliat în Ploiești, ____________________________ B,__________.A, __________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta intimată C_____ SA C______ și intimatul petent E_____ A________.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de ședință după care

Tribunalul constată că prin cererea de recurs, recurenta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă și față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.04.2012 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul E_____ A________ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx din 21.03.2012 întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a constatat că la data de 18.10.2011 a condus auto cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 1 în localitatea Românești, fără a deține rovinietă valabilă. Arată petentul că nu a circulat la acea dată cu autoturismul sus menționat și nici nu a împrumutat autoturismul altcuiva.

În dovedirea acțiunii petentul a depus la dosar înscrisuri aflate la filele 3-4 dosar.

Intimata legal citată a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de constatare a contravenției contestat.

Prin sentința civilă nr.xxxxx/11.12.2013 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă plângerea contravențională formulată de petent, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx din 21.03.2012, exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale aplicate și înlăturarea obligației de achitare a tarifului de despăgubire.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare al contravențiilor _________ nr.xxxxxxx din 21.03.2012, emis de intimata C_____ SA centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C______, s-a reținut ca la data de 18.10.2011, pe DN1, în localitatea Romanești, județul Prahova, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXX, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.

Fapta reținută constituie contravenție conform art.8 alin.1 din OG 15/2002 privind tariful de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și se sancționează potrivit art.8 alin 2 din OG 15/2002 cu amenda în valoare de 250 lei.

Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din O.G. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Din punct de vedere al legalității actului sancționator instanța a apreciat ca procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.17 din OG 2/2001, neexistând nici o cauză de nulitate absolută, sub acest aspect.

Potrivit art.9 alin. 3 OG nr.15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct.3 din Legea 144/2012, în cazurile prevăzute la alin.(2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Instanța a reținut ca articolul 9 alin.3 OG nr.15/2002, în varianta expusă mai sus nu avea aceasta formă la data săvârșirii și sancționării contravenției prin procesul verbal contestat in prezenta cauză, la acel moment fiind aplicabile dispozițiile art.13 alin.1 si 14 din OG 2/2001, potrivit cărora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”

Dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României, prevăd principiul conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Instanța a reținut că art.15 alin 2 din Constituție este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sancționează contravenții in condiții mai favorabile decât in trecut, prevederile nou introduse urmând sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol. Prevederile art.9 alin.3 teza a II-a, introduse prin Legea 144/2012, se subsumează noțiunii de lege contravenționala, având in vedere ca reglementează un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale.

În aceste condiții, în cauza de față, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat in termenul de prescripție introdus prin legea nr.144/2012, acela de 30 de zile de la momentul săvârșirii faptei,

Față de prevederile menționate mai sus ale Legii nr.144/2012 instanța a reținut că petentul nu poate fi sancționat pentru încălcarea art.8 din OG nr.15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care va admite plângerea și va anula procesul verbal _________ nr.xxxxxxx din 21.03.2012. Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale aplicate. Înlătură obligația de achitare a tarifului de despăgubire.

În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiesti, în termen legal a declarat recurs intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând modificarea acesteia, în sensul menținerii procesului verbal ca temeinic și legal.

În motivarea recursului, intimata a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele, în raport de art.304 pct.8, art.312 alin.3 c.pr.civ. și art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei, deoarece termenul de 30 de zile prevăzut în această dispoziție legală, așa cum a fost modificată prin Legea 144/2012, este un termen prohibitiv, în sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis al încheierii altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă, și nu termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.

În plus, recurenta –intimată a menționat că, în speța dedusă judecății, fapta a fost savârșită la data de 18.10.2011, iar sancțiunea a fost aplicată la data de 21.03.2012 , adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la savârsirea faptei, așa cum prevede art. 13 al.1 din O.G.2/2001.

De asemenea, s-a mai susținut de către recurentă că procesul verbal de constatare a contravenției contestat i-a fost comunicat contravenientei la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art.14 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale, a precizat recurenta că rezultă fără echivoc faptul că, prin apariția Legii nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, intenția legiuitorului a fost aceea ca în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, și în nici un caz art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8, art.312 alin.3 c.pr.civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 07.02.2014.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art.3041 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, urmând să-l respingă pentru următoarele considerente:

Procesul-verbal contestat a fost întocmit la peste 30 de zile de la constatarea săvârșirii faptei imputate (fapta este din 18.10.2011 și a fost constatată la acea dată prin mijloace electronice, iar procesul verbal a fost întocmit la 21.03.2012).

Legea nr.144/2012 modifică OG nr. 15/2002 și, conform modificărilor aduse prin art.9 alin.3 din OG nr.15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Termenul de 30 de zile de întocmire a procesului verbal prevăzut în această materie reprezintă o regulă derogatorie, specială, prin raportare la art.13 din OG nr.2/2001. Această regulă derogatorie este ulterioară întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și este indubitabil mai favorabilă destinatarilor obligației de a deține rovinietă valabilă (pentru că prevede un termen mai scurt de aplicare a sancțiunii).

În aceste condiții, modificările aduse de Legea nr.144/2012 constituie într-adevăr o lege contravențională mai favorabilă în sancționarea contravenției prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002. Această lege instituie un regim sancționator mai ușor prin scurtarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale, deoarece termenul de 30 de zile arătat mai sus are aceeași natură ca termenul prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001).

Așadar, în cauza de față procesul verbal contestat a fost întocmit sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma sa la data 21.03.2012, iar ulterior a intervenit o nouă lege (care ar împiedica întocmirea unui astfel de act sancționator). Fiind posibilă aplicarea a două legi diferite, se pune problema aplicării legii în timp.

În ceea ce înseamnă încheierea valabilă (nu derularea) a unui act juridic (condițiile de valabilitate ale acestuia), este evident că regula constă în aceea că actul juridic rămâne supus pe aceste aspecte legii sub care a fost întocmit, iar nu noii legi (acest principiu de ordin constituțional fiind denumit principiul neretroactivității legii noi tocmai pentru că prin legea nouă nu se pot stabili cerințe de nulitate pentru acte deja încheiate, trecute).

Însă, de la această regulă art.15 al.2 din Constituție prevede 2 excepții, una fiind legea contravențională mai favorabilă. Deci, legea contravențională mai favorabilă se va aplica și pentru trecut, cenzurând actele juridice deja încheiate sub aspectul valabilității acestora (adică retroactivează). În acest sens prevede și art. 12 din OG nr. 2/2001.

Rezultă că pentru procesul verbal contestat în prezenta cauză, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea Legii nr.144/2012 (chiar dacă procesul verbal a fost întocmit sub o altă lege), petenta neputând fi sancționată pentru încălcarea art.8 din OG nr. 15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care, constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. xxxxx/11.12.2013 a Judecătoriei Ploiești, în temeiul disp. art.312 alin.1 c.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat împotriva acesteia de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA C______ cu sediul în București, sector 6, ______________________. 401A, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-petent E_____ A________, domiciliat în Ploiești, ____________________________ B,__________.A, __________________, ca fiind nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2014.

Președinte, Judecători,

A____ C_______ S___ A__ M____ L___ I_____ D___

Fiind în concediu de odihnă,

semnează președintele instanței

Grefier,

C_______ I_____ R___

Red./tehnored.A.M.L.

2 ex./20.05.2014

Jud. fond P______ A___ D______ – Judecătoria Ploiești

Operator de date cu caracter personal nr.4058