Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1707

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M_____ G______

JUDECĂTOR - A______ M________ B______

GREFIER - D______ D_______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de petentul M______ D____ , cu domiciliul în comuna Berceni, ___________________, jud. Prahova, cu sediul ales la apărătorul ales av. D__ I__, cu sediul în mun. Ploiești, __________________. 15, ___________. 11, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.7280/8.06.2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Transport în Controlul Rutier, București, _________________________. 38, sector 1, și cu sediul ales în mun. Ploiești. _______________________. 58, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut in ședința publica au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care : se invedereaza instantei ca la dosar, apelantul a depus dovada achitarii taxei judiciare de timbru.

Instanța ia act ca apelantul a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru și față de actele si lucrările dosarului considera cauza in stare de judecată și o retine spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul M______ D____ a formulat în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier, plângere împotriva procesului verbal ___________ numărul xxxxxxxx din 16.07.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal anularea procesului verbal contestat și exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că la data de 16.07.2014, în jurul orele 12.45, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 1, iar în localitatea Bărcănești, jud. Prahova, și a fost oprit pentru un control de către agentul constatator F_____ A________, căruia i-a înmânat documentele solicitate, inclusiv factura mărfurilor transportate nr. xxxxx din 16.07.2014 din care rezultă că aceste materiale provin de la ________________________ SRL la _______________________ Berceni, unde își desfășoară activitatea. Autovehicul pe care îl conducea l-a cumpărat de la numita Dedinoiu S_______, aceasta din urmă înmânându-i cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare factura proformă din 14.01.2014, împreună cu certificatul de înmatriculare.

Petentul a precizat că, la data controlului, i s-a întocmit procesul verbal de contravenție ___________ numărul xxxxxxxx din 16.07.2014 pe motiv că efectua transport rutier public de mărfuri fără a deține licență de transport sau certificat de transport în cont propriu și i s-a aplicat amendă xxxxx lei conform ar. 3 pct. 1 din HG 69/2012 reținându-i-se și certificatul de înmatriculare și plăcuțele de înmatriculare, conform art. 17 din același act normativ.

Petentul a arătat că nu are calitatea de operator de transport, fiind o persoană fizică și că marfa transportată îi aparține, constând în niște țevi metalice pentru a construi o magazie la societatea la care își desfășoară activitatea.

Petentul a precizat că față de modalitatea în care OG 109/2005 definește noțiunile de: activitate de transport, certificat de transport în cont propriu, copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, operator de transport rutier, urmează a se constata că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției constatate de I____ și stipulată de disp. art. 3 pct. 1 din HG 69/2012, întrucât nu are calitatea de operator de transport nu desfășoară activități specifice ori activități conexe de transport; conform art.2 literele a și h, masa totală autorizată nu depășește 3, 5 tone, iar autovehiculul cu care efectua transportul era destinat transportării autovehiculelor avariate sau defecte.

Cu privire la aplicarea sancțiunii avertismentului petentul a arătat că se află în imposibilitatea de a suporta contravaloarea amenzii în valoare de xxxxx lei.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 14 și urm. C.pr.civ și OG 2/2001.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținerea cererii, petentul a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal ___________ numărul xxxxxxxx din 16.07.2014 (fila 8); copie carte de identitate petent (fila 9); contract de vânzare cumpărare in 14.01.2014 (fila 10); bon fiscal nr. 21 din 14.01.2014 (fila 11); factură proformă nr. 1 din 14.01.2014 (fila 12); proces verbal de reținere a plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare _________ nr. xxxxxx din 16.07.2014 (fila 13); notificare (fila 14); proces verbal de afișare (fila 15).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei (chitanță fila 17).

Intimatul nu a depus întâmpinare în termenul legal și deși a fost citat nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.

La termenul din data de 09.02.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a citat intimatul cu mențiunea să depună la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat și a solicitat petentului , prin apărător, să depună la dosar factura numărul xxxxx din 16.07.2014.

La data de 24.02.2015, petentul a depus la dosar factura numărul xxxxx din 16.07.2014 (filele 38-39).

La data de 13.03.2015 intimatul a depus note scrise (filele 40-43) prin care solicitat instanței respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat, în esență, că în data de 16.07.2014, orele 12.45, km 58, localitatea Bărcăneștu, a fost oprit și verificat în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de către M______ D____, condus de acesta din urmă, în timp ce efectua transport rutier în cont propriu de mărfuri. S-a constatat că efectua transport rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară de transport, certificat de transport în cont propriu, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau document de transport specific tipului de transport efectuat ori transportului rutier de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz. Astfel, s-a constatat că petentul efectua transport rutier public de mărfuri în baza facturii numărul xxxxx din 16.07.2014 de la ________________________ SRL la ____________________ SRL fără a deține licență de transport sau certificat de transport în cont propriu.

Intimatul a arătat că au fost încălcate disp. HG 69/2012, art. . 1 și că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.

Intimatul a susținut că procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului care l-a întocmit, are forță probantă prin el însuși și constituie o probă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Intimatul a precizat că transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor normelor OG 27/2011 și OMTI 980/2011, ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

Intimatul a arătat că nu trebuie reținute susținerile petentului în sensul că nu are calitatea de operator de transport, este o persoană fizică și autovehiculul nu are nevoie de licență de transport, având în vedere prevederile art. 3 pct. 21 din OG 27/2011 și art. 11 ind. 1 din OG 27/2001. Or, conform certificatului de înmatriculare al autovehiculului condus de petent rezultă că are o masă maximă autorizată de 4600 kg ceea ce înseamnă că avea obligația de a deține licența de transport. De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici susținerea petentului că nu efectua transport contra cost de mărfuri, vehiculul fiind utilizat în scopuri personale, având în vedere că a prezentat la control factura numărul xxxxx din 16.07.2014 emisă de către ____________________ în calitate de furnizor și ____________________ SRL, în calitate de cumpărător.

A precizat că petentul avea obligația de a deține licență de transport comunitară pentru efectuarea transportului țevilor metalice de pentru ____________________ SRL, întrucât timpul de transport efectuat nu se încadrează în excepțiile instituite la art. 11 din OG 27/2011.

Afirmație a petentului în sensul că la data controlului autovehiculul XXXXXXXXX era utilizat în scopuri personale nu este dovedită, în condițiile existenței facturii numărul xxxxx din 16.07.2014.

S-a solicitat respingerea cererii petentului în sensul înlocuirii amenzii cu avertismentul.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG 2/2001, OG 15/2002.

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimatul a depus la dosarul cauzei și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv: procesul ___________ numărul xxxxxxxx din 16.07.2014 (fila 44); proces verbal de afișare și dovadă comunicare proces verbal prin poștă cu confirmare de primire (filele 44-45); proces verbal de reținere a plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare _________ nr. xxxxxx din 16.07.2014 (fila 47 – 48); adresa numărul 2408 din 26.07.2014 (fila 49); adresă din 26.07.2014 (fila 50); notificare din data de 16.07.2014 (fila 51); factura xxxxx din 16.07.2014 (fila 52); factura proformă din data de 14.01.2014 (fila 53); contractul de vânzare cumpărare din 14.01.2014 (fila 54); certificat de înmatriculare pentru autovehiculul nr. XXXXXXXXX și carte de identitate petent (fila 55); carte de identitate B_______ Ș_____ (fila 56).

La termenul din data de 06.04.2015, instanța a comunicat petentului, prin apărător, un exemplar de pe notele scrise și înscrisurile depuse de intimat.

La data de 22.05.2015 petentul a depus la dosar precizări ale cererii formulate (filele 63).

Petentul a arătat că procesul verbal întocmit este nelegal și netemeinic, având în vedere că din cuprinsul art. 21 alin. 1- 3 din Ordonanța 19 din 1997, art. 3 pct. 25, art. 3 pct. 27, art. 11 , art. 24 din Ordonanța 27 din 2011, se deduce ideea că nu are calitatea de operator de transport, iar activitatea de transport s-a efectuat cu ajutorul unui mijloc de transport pe care îl deținea în interes propriu, mărfurile transportate îi aparțineau și implicit acest transport s-a efectuat fără perceperea vreunui tarif sau echivalentului acestuia în bunuri sau servicii.

A mai susținut că procesul verbal face dovada situației de fapt până la proba contrară și că în situația în care procesul verbal nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia acestuia fără să se încalce prezumția de nevinovăției instituită de art. 6 din CEDO.

A mai precizat că, în cauză, raportat la existența unui transport efectuat în interes personal, fără consecințe juridice, ținând cont că autovehiculul și marfa transportată îi aparțineau, s-a creat un dubiu în privința vinovăției sale, ceea ce îi profită.

Prin sentinta civilă nr. 7280/8.06.2015 Judecătoria Ploiesti a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul M______ D____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Transport în Controlul Rutier, București.

Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanța a retinut că prin procesul verbal ___________ numărul xxxxxxxx din 16.07.2014, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de xxxxx lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 rap. la art. 6 alin. 1 din HG 69/2012.

În procesul verbal se reține că, în data de 16.07.2014, orele 12.45, pe DN 1, km 58, localitatea Bărcănești, a fost oprit și verificat în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de către M______ D____, condus de conducătorul auto M______ D____, în timp ce efectua transport rutier în cont propriu de mărfuri.

S-a constatat petentul efectua transport rutier de mărfuri, în baza facturii xxxxx/16.07.2014 de la ________________________ SRL la ____________________ SRL fără a deține licență de transport sau certificat de transport în cont propriu.

Situația de fapt astfel cum a fost descrisă rezultă din procesul verbal I____ numărul xxxxxxxx din 16.07.2014 coroborat cu înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal.

În drept, instanța de fond reține că potrivit art. 3 pct. 1 rap la art. 6 alin. 1 din HG 69/2012 constituie contravenție și se sancționează cu amenda în cuantum de 9000 de lei la xxxxx de lei efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.

Potrivit art. 5 din HG 69/2012 amenda pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 1 se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.

Potrivit art. 17. din OG 2/2001 : „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.

Instanța de fond a retinut că numai încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 atrage nulitatea procesului verbal, nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, iar încălcarea disp. art. 16 alin. 1 din O.G 2/2001 conduce la anularea procesului verbal numai în măsură în care s-a produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului sancționator, vătămare care trebuie dovedită.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, instanța de fond a constatat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Petentul prin apărările sale contestă temeinicia procesului verbal, motivat de faptul că fapta descris în cuprinsul actului sancționator raportat la situația sa nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, aspecte pe care instanța urmează să le analizeze în continuare.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat instanța de fond a retinut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța de fond , reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța de fond a retinut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

Instanța de fond a avut în vedere și cauza A_____ contra României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului la paragraful 60 statuează „Curtea a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept; Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag„.

În cauză, procesul verbal contestat a fost încheiat de către un agent la statului în urma constatării personale (ex propriis sensibus- prin propriile simțuri) a faptei care formează obiectul cauzei.

De asemenea, situația de fapt este susținută și din întregul material probator administrat în cauză.

În cauză, petentul, la data de 16.07.2014, a fost oprit în trafic în timp ce efectua transport rutier public de mărfuri, cu vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXX, fără a deține licență de transport sau certificat de transport în cont propriu.

Prin cererea formulată petentul susține că nu are calitatea de operator de transport, nu desfășoară activități specifice sau conexe de activității de transport și autovehiculul cu care efectua transportul era destinat transportului vehiculelor avariate sau defecte. De asemenea, susține că transportul s-a efectuat cu un mijloc de transport îi aparținea, iar mărfurile transportate îi aparțineau.

Ca o chestiune prealabilă, instanța de fond a retinut că dispozițiile OUG 109 din 2005 invocate petent prin întâmpinare au fost abrogate prin dispozițiile art. art. 93 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011.

Prin urmare apărările petentului vor fi analizate prin prisma dispozițiilor în vigoare la data întocmirii procesului verbal contestat, respectiv dispozițiile OG 27/2011.

Așa cum s-a arătat și mai sus, constituie contravenția și se sancționează cu amenda de la 9000 de lei la xxxxx de lei nerespectarea de către operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz, a obligaților prevăzute de art. 3 pct. 1 din HG 69/2012 (art. 6 alin. 1 din HG 69/2012).

Prin urmare, calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 rap. la art. 6 alin. 1 din HG 69/2012 poate să aparțină și unei persoane fizice care efectuează transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.

În continuare instanța dse fond a retinut că, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 25, 27 și 40 din OG 27/2011 ocupația de operator de transport rutier de mărfuri - potrivit definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, reprezintă activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al unei combinații de vehicule, transportul de marfă contra cost în numele unui terț, iar operator de transport rutier este întreprinderea care desfășoară activitatea de transport rutier de mărfuri și/sau persoane, contra cost, transport rutier contra cost reprezintă transportul rutier de mărfuri și/sau persoane efectuat contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii.

Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al PARLAMENTULUI EUROPEAN și al CONSILIULUI de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului stabilește, la art. 2, că ocupația de operator de transport rutier de marfă înseamnă activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al unei combinații de vehicule, transportul de marfă contra cost în numele unui terț; iar prin întreprindere se înțelege orice persoană fizică sau juridică, cu sau fără scop lucrativ, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu sau fără scop lucrativ, sau orice organism oficial, indiferent dacă are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate cu o astfel de personalitate juridică, care exercită ocupația de transport de persoane, fie orice persoană fizică sau persoană juridică care exercită ocupația de transport de mărfuri în scopuri comerciale.

În continuare, instanța de fond a retinut că licența de transport reprezintă, conform art. 3 pct.21 din OG 21/2011 documentul care permite accesul operatorului de transport autorizat la piața transportului rutier, iar certificatul de transport este document care permite exercitarea ocupației de întreprindere de transport rutier în cont propriu.

Totodată, potrivit art. 3 pct. 39 din actul normativ rutier mai sus enunțat, transportul rutier reprezintă deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porțiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură.

În funcție de caracterul comercial al activității transportului rutier poate fi atât în cont propriu, cât și transport rutier contra cost.

Ordinul 980/2011 stabilește, la art. 10 alin. 1, art. 20 din OG 27/2011, că autorizarea întreprinderilor în vederea accesului la ocupația de operator de transport rutier se face prin înregistrarea acestora în Registrul electronic național al operatorilor de transport rutier, ținut de autoritatea competentă; iar pentru a efectua transport rutier în cont propriu, întreprinderile trebuie să fie înregistrate în Registrul electronic național al întreprinderilor care efectuează transport rutier în cont propriu, ținut de autoritatea competentă.

Transportul rutier contra cost de mărfuri și persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier în baza licenței comunitare numai cu autovehicule la bordul cărora există, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenței comunitare, documentul de transport, precum și celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin reglementările în vigoare, iar Transportul rutier în cont propriu se efectuează de către întreprinderile de transport rutier în cont propriu pe baza certificatului de transport în cont propriu numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, documentul din care să rezulte faptul că transportul efectuat este în cont propriu, precum și documentele specifice acestui tip de transport, stabilite prin reglementările în vigoare (art. 24 și 47 din OG 27/2011).

Instanța de fond a retinut că potrivit art. 1 alin. 2 din Ordinul 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor normelor menționate, ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

Prin urmare, orice persoană fizică sau juridică, care dorește să efectueze transport de mărfuri trebuie să se supună legislației în vigoare privind transportul rutier, și să obțină autorizațiile în condițiile prevăzute de art. 9 și 10 din OG 27/2011, precum și de prevederile 19-20 OMT 980/2011, și să dețină licență de transport sau certificat de transport în cont propriu.

Susținerile petentului în sensul că nu are calitatea de operator de transport întrucât este o persoană fizică, nu vor fi luate în considerare atât timp cât art. 6 alin. 1 din HG 69/2012 sancționează și fapta unei persoane fizice care efectuează transport rutier fără să supună rigorilor prevăzute de OG 27/2011 și OMT 980/2011. Mai mult decât atât, împrejurarea că nu a întreprins demersurile necesare pentru a obține o licență de transport sau un certificat de transport în cont propriu, pentru a efectua transporturi rutiere de mărfuri în condițiile prevăzute de normele interne și europene incidente, nu îl poate exonera pe acesta de răspundere contravențională.

În continuare, instanța de fond a analizat susținerile petentului prin prisma excepțilori de la aplicarea dispozițiilor OG 27/2011.

În acest sens, instanța de fond nu a putut reține susținerea petentului în sensul că autovehiculul cu care a efectuat transportul era destinat transportului vehiculelor avariate, precum și faptul că prevederile art. 2 lit. a și h din OUG 109/2005 statuează că prevederile actului normativ privind accesul la activitatea de transport nu se aplică vehiculelor rutiere destinate transportului rutier de mărfuri a căror masă totală maximă autorizată inclusiv remorca și semiremorca nu depășesc 3, 5 tone și vehiculelor rutiere care transportă vehicule avariate sau defecte.

Instanța de fond a avut în vedere pe de o parte, așa cum s-a arătat mai sus, că dispozițiile anterior amintite au fost abrogate prin _____________________ OG 27/2011.

Pe de altă parte, instanța de fond a retinut că potrivit art. 11 din OG 27/2011 în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 lit. a din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, prevederile privind accesul la ocupația de operator de transport nu se aplică întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport rutier național: a) transporturi poștale efectuate în cadrul unui serviciu universal; b) transportul necomercial de vehicule defecte sau care sunt avariate; c) transportul de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depășește 3,5 tone d) transportul de mărfuri în regim de taxi; e) transportul de medicamente, aparate și echipamente medicale și al altor articole necesare în cazul situațiilor de urgență specifice catastrofelor naturale; f) transporturi funerare; g) deplasări efectuate cu vehicule istorice; h) transporturi efectuate cu vehicule rutiere special destinate serviciilor medicale de urgență; i) transporturi efectuate cu vehicule rutiere utilizate de serviciile forțelor armate, de serviciile protecției civile, de pompieri și structurile responsabile cu menținerea și restabilirea ordinii și siguranței publice sau închiriate de acestea fără conducător auto, atunci când transportul intră în atribuțiile proprii ale acestor servicii și se efectuează sub controlul acestora; j) transporturi efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă autorizată nu depășește 40 km/h; k) transporturi efectuate cu vehicule rutiere de încercări pentru îmbunătățirea tehnologică; l) transporturi efectuate cu tractoare agricole sau forestiere; m) transporturi în interes personal efectuate de către persoane fizice, cu vehicule rutiere deținute de acestea, indiferent de capacitate; n) transporturi efectuate cu autovehicule construite și echipate pentru transportul a cel mult 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, și destinate acestui scop; o) transporturi necomerciale de lapte și stupi de albine.

Instanța de fond a constatat că din certificatul de înmatriculare al vehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX (fila 55) rezultă că masa masă totală maximă autorizată este de 4600 kg, deci nu este aplicabilă excepția prevăzută de art. 11 lit. c.

De asemenea, susținerea petentului în sensul că autovehiculul este destinat transportului de vehicule avariate sau defecte nu este în niciun fel dovedită. Mai mult, dacă ar fi fost destinat scopului anterior menționat, petentul ar fi trebuit să îl utilizeze în acest scop și transportului de țevi metalice, pentru a fi incidente disp. art. 11 lit. b. O altă condiție impusă de textul anterior menționat este ca transportul să aibă caracter necomercial, ceea ce nu este dovedit în cauză.

Din probatoriu administrat rezultă că la momentul controlului petentul a prezentat factura numărul xxxxx/16.07.2014 emisă de ____________________ în calitatea de furnizor și ____________________ SRL, în calitate de cumpărător. Prin urmare, nu poate fi reținut afirmația acestuia că nu efectua transport contra cost de mărfuri, autoturismul fiind utilizat numai în scopuri personale, iar marfa îi aparține.

În primul rând, dacă într-adevăr, marfa transportată i-ar fi aparținut, petentul ar fi trebuit să apară pe factura numărul xxxxx/16.07.2014, în calitate de cumpărător, însă așa cum s-a arătat această calitate aparține ____________________ SRL. Prin urmare, nu pot fi avute în vedere susținerile petentului în sensul că marfa transportată în aparținea, iar țevile erau destinate pentru a construi o magazie la societatea la care își desfășoară activitatea.

De asemenea, simpla susținere că autovehiculul cu numărul XXXXXXXXX era utilizat în scopuri personale, nu poate fi avută în considerare, în condițiile în această aserțiune este pusă sub semnul întrebării de mențiunile existente pe factura numărul xxxxx/16.07.2014.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută în cauză incidența dispozițiile art. 11 lit. m din OG 27/2011.

Art. 11 lit. m din OG 27/2011 impune obligația ca transportul să fie efectuat în interes personal, or această condiție nu este îndeplinită în cauză, atât timp cât petentul nu a dovedit că marfa transportată îi aparține. Simpla împrejurare că autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost achiziționat în nume propriu nu poate să conducă la ideea că transportul era efectuat în interes personal.

Nici afirmațiile petentului privind incidența dispozițiilor art. 21 din OG 19 din 1997 nu pot fi reținute de instanță. Astfel, textul de lege enunțat statuează că transportul în interes personal, executat de persoane fizice în vederea asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum și transportul în folos propriu, organizat de persoane fizice sau juridice pentru activitățile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le dețin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau leasing, este transport în interes propriu. Transportul în folos propriu de bunuri și de persoane trebuie să constituie accesoriul unei alte activități economice executate de persoana care îl organizează, iar bunurile transportate trebuie să fie proprietatea acesteia ori să fie rezultatul activității sale. Transporturile în interes propriu de persoane sau de bunuri se execută fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri sau serviciu.

Așa cum s-a arătat și mai sus, petentul nu a făcut dovadă că transportul s-a efectuat în interes personal și nici că bunurile transportate îi aparținea, pentru a fi incidente prevederile art. 11 lit. m și art. 21 mai sus enunțate.

Pe cale de consecință, utilizarea unui vehicul la efectuarea unor activități de transport de către persoane fizice sau juridice este condiționată de îndeplinirea criteriilor privind accesul la ocupația de operator de transport și deținerea documentelor aferente, licența de transport sau certificatul de transport în cont propriu.

Împrejurarea că petentul nu a întreprins demersurile necesare pe lângă autoritatea competentă pentru a obține accesul la activitatea de transport rutier, conform OG 27/2011 și OMT 980/2011 nu îl exonerează pe acesta de răspundere contravențională.

Față situația de fapt reținută și raportat la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a apreciat că petentul a efectuat transport public de mărfuri în baza facturii numărul xxxxx/16.07.2014 fără a deține licență de transport sau certificat de transport în cont propriu, neconformându-se astfel dispozițiilor OG 27/2011 și OMT 980/2011, și art. 3 pct. 1 din HG 69/2012.

Din economia dispozițiilor mai sus arătate raportat la probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța de fond a retinut că petentul avea obligația de a deține licență comunitară pentru efectuarea transportului țevilor metalice pentru ____________________ SRL, timpul transportului rutier efectuat neîncadrându-se excepțiile prevăzute de art. 11 din OG 27/2011.

Prin urmare, deși i s-a acordat această posibiliate în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, petentul nu a dovedit nicio împrejurare care să conducă la exonerarea acesteia de răspunderea contravențională și căre să contrazică situația de fapt reținută în procesul verbal I____ numărul xxxxxxxx din 16.07.2014.

Astfel instanța de fond a constatat că procesul verbal a fost în mod legal și temeinic întocmit.

În privința sancțiunilor aplicate prin procesul verbal, instanța de fond a constatat că petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de xxxxx de lei în temeiul art. 6 alin. 1 rap. la art. 3 pct. 1 din HG 69 /2012. Instanța constată că agentul constatator a aplicat maximul prevăzut de lege prevăzut de lege. De asemenea, s-a aplicat și măsura administrativă de suspendare a dreptului de a se utiliza autovehiculul prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare pe o perioadă de 6 luni, conform art. 17 și 18 din HG 69/2012.

Instanța de fond a avut in vedere că porivit art. 21 alin. 2 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Totodată, art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite

Instanța de fond a retinut că sanctiunile juridice nu constituie un mijloc de razbunare a societatii, ci de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate și de averizare a acestora asupra consecințelor faptelor săvârșite.

Fapta contravențională săvârșită de petent prezintă un grad de pericol social ridicat, instanța apreciind că doar sancțiunea pecuniară este de de natură să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor și să atragă atenție petentei cu privire la necesitarea respectării regulilor incidente în domeniul transportului rutier.

În acest sens, instanța de fond a retinut că potrivit art. 3 pct. 1 din HG nr. 69/2012 fapta imputabilă petentului reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011,

De asemenea, instanța de fond a retinut că, prin adoptarea Regulamentului numărul 1071 din 2009, s-a urmărit, prin altele, aplicarea uniformă a unor norme comune privind accesul la ocupa­ția de operator de transport rutier de marfă sau persoane, situație premisă pentru crearea unei piețe interne a transportului rutier, caracterizată prin condiții loiale de concurență. Aceste norme comune au ca scop asigurarea unui nivel mai ridicat de calificare profesională a operatorilor de transport rutier, raționalizarea pieței, îmbunătățirea calității serviciilor în interesul operatorilor de transport rutier, al clienților acestora și al economiei în ansamblu, îmbunătățirea siguranței rutiere.

Instanța de fond a retinut că scopul instituirii regulilor privind transportul rutier, astfel cum este prevăzut de art. 1 alin. 1 din OG 27/2011, este acela de a asigura organizarea și efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, precum și a activităților conexe acestora, în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, protecția mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice și pentru satisfacerea necesităților economiei naționale și a nevoilor de apărare ale țării.

În aceste condiții fapta săvârșită de petent, de a efectua transport rutier de mărfuri fără a deține licență de transport sau certificat de transport în cont propriu prezintă o gravitate ridicată, motiv pentru care instanța consideră că sancțiunea aplicată este corect individualizată, atât din punctul de vedere al pericolului social abstract, cât și din punctul de vederea al pericolului social concret al faptei, fiind și necesară pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune. Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului urmând să respingă această solicitare a petentului.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanța de fond , apreciind procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic, în baza art.34 din OG 2/2001, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul M______ D____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Transport în Controlul Rutier.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A invocat excepția necompetenței materiale a instanței de judecată prin raportare la disp. art. 34 din OG 2/2001 și a arătat că apelul se soluționează de Secția de C_________ Administrativ și Fiscal a Tribunalului Prahova.

Pe fond, apelantul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde o descriere generică a faptei, agentul constatator a făcut trimitere la ambele tipuri de transport (contracost și în cont propriu) prevăzute de disp. OG 27/2011.

Cu privire la tipul de vehicul utilizat a arătat că potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a OG 27/2011 modificate și completate prin Ordinul 1567/24.12.2013 termenul de autorizare a tipului de vehicul utilizat a fost 01.01.2015. Față de momentul opririi în trafic pentru verificare 16.07.2014, apelantul a arătat că nu exista obligativitatea autorizării vehiculelor ce fac transport de vehicule defecte sau avariate.

Societatea la care este administrator are ca obiect de activitate dezmembrarea de autoturisme și autovehicule ușoare (sub 3,5 tone), iar componentele aflate în stare bună le depozitează pe un teren proprietate privată.

Pentru a evita înregistrarea pierderilor financiare au hotărât construirea unui spațiu acoperit (șopron) și pentru transportul profilelor metalice a utilizat autovehicul destinat transportului de vehicule defecte sau avariate. Cu această ocazie a fost oprit în trafic și s-a constatat că a circulată fără licență de transport / certificat de transport în cont propriu.

Cu alte cuvinte, apelantul a susținut că transportul a fost efectuat în interes personal de către acesta în calitate de persoană fizică.

În ultimul rând, apelantul a mai arătat că sancțiunea aplicată este împovărătoare, iar scopul aplicării unei sancțiuni putea fi atins și prin aplicarea avertismentului.

Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, în temeiul disp. art. 480 Ncpc, tribunalul va respinge ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente:

Apelantul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de judecată pentru considerentul că în hotărârea instanței de fond s-a menționat „cererea de apel se va depune la Judecătoria Ploiești”. Calea de atac împotriva hotărârii pronunțate într-o plângere contravențională se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în speță de Tribunalul Prahova.

Criticile privind hotărârea primei instanțe sunt nefondate deoarece apelantul nu a făcut dovada că transportul efectuat era în interes personal. Transportul în folos propriu trebuie să constituie accesoriu al unei alte activități economice executate de persoana care îl organizează, iar bunurile transportate trebuie să fie proprietatea acesteia ori rezultatul activității sale.

Față de aceste considerente, în mod corect prima instanță a reținut că apelantul nu a făcut dovada că bunurile transportate îi aparțineau și că transportul s-a efectuat în interes personal, în îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 11 lit. m și art. 21 din OG 19/1997.

Petentul a fost sancționat pentru activitate de transport rutier fără a deține licență de transport sau certificat de transport în cont propriu.

Contrar susținerilor acestuia fapta contravențională a fost suficient descrisă în procesul verbal de contravenție, iar dispozițiile invocate – Legea 109/11.07.2014, cu aplicabilitate de la 01.01.2015 pentru modificarea și completarea OG 27/2011 se referă la transport rutier național contra cost de vehicule rutiere defecte sau care sunt avariate. Ori, petentul a fost sancționat pentru activitate de transport rutier fără a deține licență de transport sau certificat de transport în cont propriu, reținându-se că a efectuat transport rutier de mărfuri în baza facturii xxxxx/07.07.2014 de la ________________________ SRL la ______________________, fiind administrator al acestei din urmă societăți.

Cu privire la reindividualizarea sancțiunii aplicare, tribunalul constată că sancțiunea aplicată de organul constatator corespunde gradului de pericol social al faptei, precum și dispozițiile Regulamentului 1071/2009 care prevăd aplicarea uniformă a unor norme comune privind accesul la ocupația de operator transport rutier marfă sau persoane, în sensul îmbunătățirii siguranței rutiere și a calității serviciilor în interesul operatorilor de transport rutier.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de petentul M______ D____ , cu domiciliul în ___________________________________, jud. Prahova, cu sediul ales la apărătorul ales av. D__ I__, cu sediul în mun. Ploiești, __________________. 15, ___________. 11, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.7280/8.06.2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Transport în Controlul Rutier, București, _________________________. 38, sector 1, și cu sediul ales în mun. Ploiești. _______________________. 58, jud. Prahova, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 11 nov.2015.

Președinte, Judecător,

G______ M_____ A______ M________ B______

Grefier,

D______ D_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. BAM/ Tehnored. jud.BAM/ Gref. DD./ 2 ex./30.12.2015

J.F. Șimon R_____ O___ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX