Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2005/2015

Ședința publică din data de 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător I___ B_______

Grefier I______ C__________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul P____ F_____ – D____, împotriva sentinței civile nr. 1493/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimatele __________________________ DE POLIȚIE JUDEȚEN T____ și intervenient S_________ M____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, părțile nu au răspuns.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 08 iunie 2015 s-a depus întâmpinare din partea intimatei I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____, după care,

Constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

În deliberare asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1493/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a respins plângerea formulată de petentul P____ F_____ - D____, domiciliat în Timișoara, ____________________,___________, jud. T____ împotriva intimatului I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEN T____, cu sediul în Timișoara, _____________________.46, jud. T____, intervenientul forțat S_________ M____ cu domiciliul în Reșița _______________, ____________ jud. C____ S______ și asigurător ______________ sediul în București sector 3, ____________________.3 împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/27.08.2013

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.08.2013, petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 640 lei (320+320) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 79 alin.1 lit. b din OUG nr. 195/2002r și sancționate de art. 100 alin.1 și respectiv alin.3.

S-a reținut faptul că la data de 24.08.2013, autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost acroșat de auto marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de petent care a efectuat o manevră de mers cu spatele fără să se asigure și nu s-a prezentat la poliție în cele 24 de ore.

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a constatat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea expresă, aceasta fiind prezumată.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a constatat că procesul verbal de constatare beneficiază de forța probantă proprie, în ceea ce privește constatările agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale, cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale impuse de art. 16 si 17 OG 2/2001, iar petentul nu face dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea reținută.

Raportând conduita petentului la dispozițiile legale a căror încălcare a fost constatată, instanța reține faptul că acesta se face vinovat de cele stabilite în sarcina sa. Astfel, din cauza neatenției acesta a acroșat autoturismul intervenientului rezultând avarierea acestuia iar în lipsa încheierii unei constatări amiabile în condițiile legii, petentul avea obligația de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pentru întocmirea documentelor de constatare.

În aceste condiții, instanța a constatat că procesul verbal a fost în mod legal și temeinic întocmit, cu respectarea dispozițiilor art.10, agentul constatator aplicând câte o sancțiune pentru fiecare faptă reținută precum și a dispozițiilor art.21 din OG nr.2/2001, sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă fiind corect individualizată și stabilită în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere că procesul-verbal este un act administrativ legal întocmit, bucurându-se de prezumția de temeinicie, legalitate și autenticitate, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, în baza art.34 din OG nr.2/2001, plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție seria xxxxxxx din data de 27.08.2013 a fost respinsă de prima instanță, această soluție fiind în acord cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în baza art.6 din Convenție și reflectată în cauza A_____ c. României din 4 octombrie 2007.

Împotriva Sentinței civile nr. 1493/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara a formulat apel apelantul P____ F_____ – D____ în contradictoriu cu intimatele __________________________ DE POLIȚIE JUDEȚEN T____ și intervenient S_________ M____ prin care a solicitat anularea sentinței atacate și pe cale de consecință, anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, apelantul consideră că instanța de fond nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului și nu a întreprins nici un demers în ceea ce privește audierea martorilor care au fost în mașină și care au cunoștință de modul în care s-au desfășurat evenimentele.

De asemenea, apelantul susține că trebuia audiat și intervenientul forțat întrucât acesta a dat declarații contradictorii, atât în fața organelor de poliție, cât și în fața poliției rutiere.

În ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa, apelantul arată că nu se face vinovat de săvârșirea acesteia și prin urmare nu poate fi tras la răspundere. De asemenea agentul constatator a săvârșit un abuz întrucât a aplicat o sancțiune nemeritată, fără să cerceteze amănunțit cazul.

Intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____ a formulat întâmpinare la data de 08 iunie 2015 prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței primei instanțe.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din actele și lucrările dosarului rezultând, fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost dovedită prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul nu pot constitui un motiv de anulare a sentinței civile pronunțate.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, a dispozitiilor art. 466-482 C.proc.civ., cu privire la apelul declarat, instanța reține următoarele:

Criticile apelantului referitoare la neexercitarea de catre prima instanta a rolului activ nu pot fi retinute, intrucat, art. 22 C.proc.civ., arata ca judecatorul poate sa dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare; pe de alta parte, art. 10 alin.1 C.proc.civ., impune partilor obligatia de a-si proba pretentiile si apararile.

Mai mult decât atât, potrivit art. 254 alin.5 C.proc.civ., „dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probatoriul. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altro probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.” Aliniatul 6 al aceluiași articol, arată: „cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”. Se constată astfel că ordonarea unor probe din oficiu nu este o oligație pentru judecător, ci o facultate, obligația părții de a-și proba pretențiile primând față de facultatea judecătorului de a ordona probe din oficiu.

Prin urmare, în conditiile in care petentul nu a aratat prin plangerea sa contraventionala probatoriul pe care il solicita a fi administrat in dovedirea pretentiilor sale, acesta nu poate reprosa primei instante modalitatea de administrare a probatoriului, mai exact, faptul ca nu a procedat la audierea, in calitate de martori, a persoanelor ce sa aflau in autoturism cu petentul sau audierea intervenientului ori solicitarea fisei de interventie 112.

In conditiile expuse, constatand ca nu se individualizeaza vreun motiv care sa atraga schimbarea sentintei apelate, in baza dispozitiilor art. 480 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de către apelantul P____ F_____ – D____, cu domiciliul în TIMIȘOARA, ________________________. 3, _____________, J____ T____, împotriva sentinței civile nr. 1493/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimatele _______________ sediul în SECTOR 3, București, _____________________. 3, I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEN T____, cu sediul în TIMIȘOARA, ____________________. 46, J____ T____ și intervenient S_________ M____, cu domiciliul în C-5, RESITA, _________________, _____________, J____ C____ S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 Noiembrie 2015.

REDACTAT : I.I.

TEHNOREDACTAT C.I. 6 ex.

Primă instanță : Judecătoria Timișoara / Judecător E____ C_____ V____