ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D___

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 298/2016

Ședința publică din data de 04.02.2016

Instanța constituită din :

Președinte: M____ N_______ T______

Grefier: C_____ I______ Ț_____

Pe rol se află soluționarea cererii privind pe petentul ____________ și pe intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic M____ M____ C______ pentru petenta ____________, lipsind intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură la data de 19.01.2016 petenta ____________ a depus la dosar răspuns la întâmpinare, iar intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara, la data de 03.02.2016 a depus originalul procesului-verbal contestat și confirmarea de primire a acestuia.

Instanța de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedând la verificarea competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauza, potrivit art. 32 alin.1 OG 2/2001.

Instanța acordă cuvântul părților asupra probelor.

Consilierul juridic, pentru petentă, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu martorul M_____ G_______, în dovedirea faptului că angajatul, conform fișei postului, avea obligația de a deține asupra sa legitimație valabilă, iar în cazul expirării, să o reavizeze sau să o preschimbe înainte de expirarea ei. Solicită de asemenea încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cu înscrisuri pe care urmează să le depună la dosar, care să dovedească faptul că angajatul a mai fost anterior sancționat cu avertisment pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în fișa postului.

Instanța, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Instanța respinge proba testimonială cu martorul M_____ G_______, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile art.19 alin.1 OG 2/2001; respinge de asemenea proba cu înscrisuri care să dovedească faptul că angajatul a mai fost anterior sancționat cu avertisment pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute fișa postului, ca nefiind utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.

Consilierul juridic, pentru petentă, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal prin care a fost sancționată petenta cu suma de 4000 lei și pe cale de consecință exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Instanța , în temeiul art. 394 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei D___, la data de 25.11.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul ____________ a solicitat în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție Județean Hunedoara anularea procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/02.11.2015 și exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale; în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivare a arătat că, procesul verbal este netemeinic și nelegal întrucât au fost încălcate disp. art. 16 alin. 7, art. 19 alin. 1 și art. 20 din OG. nr. 2/2001. În ceea ce privește situația de fapt a menționat că, la data de 02.11.2015, în localitatea I___ a fost oprită utilitara aparținând societății petente, condusă de M_____ G_______ și constatându-se că acesta nu avea legitimația valabilă, societatea angajatoare a fost amendată cu suma de 4000 lei. A susținut petenta că, potrivit fișei postului, conducătorul auto M_____ G_______ avea obligația să dețină asupra lui o legitimație valabilă, iar în cazul în care aceasta expiră să o reavizeze sau să o preschimbe, astfel încât societatea nu poate fi sancționată pentru o faptă care intră în obligația conducătorului auto, respectiv avizarea trimestrială a legitimației de serviciu. A mai arătat petenta ca aplicarea amenzii în cuantum de 4000 lei este vădit disproporționată față de inexistența concretă a pericolului social al faptei și față de valorile sociale vătămate prin fapta contravențională reținută.

În probațiune a anexat, în copie, fișa de post a conducătorului auto M_____ G_______, procesele-verbale nr.xxxxxxx/02.11.2015 și xxxxxxx/02.11.2015, procesul-verbal de predare primire, certificat constatator.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat ca legal și temeinic.

În motivare se arată că procesul verbal contestat îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând cauze de anulare, fapta fiind detaliat descrisă, cele consemnate în cuprinsul său fiind conforme cu realitatea, petentul nefăcând dovada netemeiniciei actului constatator.

În probațiune, a depus copia legitimației conducătorului auto și originalul procesului-verbal contestat și confirmarea de primire a acestuia.

În drept a invocat dispozițiile art.205-208 Cod de procedură civilă și O.G nr. 2/2001.

La data de 19.01.2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea procesului verbal contestat, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. În motivare a reluat aspectele invocate în cuprinsul plângerii.

În cauză s-a încuviințat și s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2015, intimatul a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 din același act normativ.

În fapt, s-a reținut că, la aceeași dată, legitimația de serviciu a conducătorului auto, numitul M____ G_______, care conducea autoutilitara marca DAF cu nr. XXXXXXX pe DN7, nu este valabilă.

În ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Analizând procesul-verbal atacat din perspectiva acestor dispoziții, se constată că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.

Referitor la susținerile petentului cu privire la faptul că procesul verbal atacat a fost semnat de conducătorul auto în calitate de martor asistent, se va reține că potrivit disp. art. 19 din OG nr. 2/2001, se impune semnarea procesului-verbal de constatare a contravenției, de către un martor asistent, care să confirme împrejurarea că petentul nu este de față la întocmirea procesului-verbal, refuză sau nu poate să-l semneze iar în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligația de a preciza motivele încheierii procesului verbal în împrejurările menționate. Ori, în condițiile, în care săvârșirea faptei a fost reținut în sarcina petentei ____________, în mod corect a procedat agentul constatator, respectând cerințele impuse de art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Instanța va înlătura motivul de nulitate privind neaducerea la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni, având în vedere că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, caz în care prevederile art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001 devin inaplicabile la momentul încheierii procesului verbal, contravenientul putând să-și exercite dreptul de formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare cu ocazia formulării plângerii împotriva acestuia. În mod corect, a reținut agentul constatator că prepusul petentei – conducătorul auto – nu are calitatea de reprezentant al acesteia, calitate ce aparține administratorului societății. În aceste condiții, conducătorul auto nu putea formula obiecțiuni, consemnându-se în mod corect că procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului. Prin urmare, dacă reprezentantul societății nu era de față, agentul constatator nu avea cui să aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, legea permițând doar consemnarea obiecțiunilor formulate de contravenientul care se afla de față la întocmirea procesului verbal.

Dispozițiile art. 20 din OG nr. 2/2001 impun ca, în cazul în care, agentul constatator descoperă, cu aceeași ocazie, faptul că o persoană a comis mai multe contravenții care nu au fost constatate anterior prin alte acte constatatoare, să încheie un singur proces verbal de contravenție prin care să constate și să sancționeze toate faptele. În speță, contravenienta a fost sancționată, cu aceeași ocazie, pentru săvârșirea contravenției prev de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, cât și pentru săvârșirea contravenției prev de art 8 alin. 2 lit b din OG nr. 37/2007, sens în care au fost întocmite două procese verbale distincte, respectiv procesul verbal __________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2015 – contestat în prezenta procedură – și procesul verbal __________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2015. Principala consecință de ordin practic a dispoziției legale mai sus menționată constă în aplicarea unui regim sancționator special potrivit disp. art 10 din OG nr. 2/2001. Sancțiunile contravenționale aplicate petentei nu depășesc limitele impuse de art. 10 alin. 2 din OG nr. 2/2001. Prin urmare, faptul că petenta a fost sancționată pentru cele două contravenții reținute în sarcina sa prin două procese verbale distincte și nu printr-un singur proces nu este de natură să atragă sancțiunea nulității atât timp cât actele de sancționare cuprind toate mențiunile obligatorii. Mai mult, dispozițiile art. 20 dinOG nr. 2/2001 au fost impuse din rațiuni de utilitate practică, fiind mai rapidă procedura de întocmire a unui singur procesului verbal care să cuprindă toate faptele reținute în sarcina contravenientului decât dacă s-ar fi întocmit câte un proces verbal separat care să cuprindă toate mențiunile obligatorii, dintre care majoritatea sunt comune.

Privitor la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, cu modificările și completările ulterioare, „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 57. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.2. legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”.

Încălcarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă contravențională de la 4.000 lei la 6.000 lei, potrivit art. 7 alin. 1 din actul normativ care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În prezenta cauză, instanța reține că petentul nu contestă valabilitatea legitimației de serviciu a conducătorului auto, ci susține că, potrivit fișei postului, conducătorul auto M_____ G_______ avea obligația să dețină asupra lui legitimația valabilă, iar în cazul în care aceasta expiră, are obligația de a o reviza sau de a o preschimba. Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate subiectul activ al contravenției prev. de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012 este operatorul de turism și nu angajatul acestuia - conducătorul auto. Prin urmare, în mod corect, agentul constatator a sancționat petenta ____________ și nu conducătorul auto.

În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în conținutul actului atacat iar prezumția de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată, în cauză nefiind incidentă nici o cauză exoneratoare de răspundere, motiv pentru care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat a fost legal și temeinic întocmit. Dimpotrivă, din probele administrate în cauză, coroborate cu poziția procesuală exprimată de petentă prin plângere (aceasta nu a negat existența faptei reținute în sarcina ei), instanța apreciază că procesul-verbal întocmit constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentei.

Analizând individualizarea sancțiunii se reține că, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. De asemenea, în baza art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Este adevărat că, potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă această din urmă sancțiune nu este prevăzută și de actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de societatea petentă, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că fapta contravențională săvârșită de societatea petentă prezintă un pericol social concret mult diminuat, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Concluzionând, prin inexistența unor pagube minime constatate, conduita și persoana contravenientei, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția societății petente asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată, motiv pentru care va admite plângerea formulată și va dispune înlocuirea amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției PHDX nr. xxxxxxx/02.11.2015, cu sancțiunea contravențională avertisment. Va respinge, în rest, plângerea.

De asemenea, instanța va atenționa petenta asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite în parte în parte plângerea contravențională formulată de petenta ____________, cu sediul în localitatea C____, _________________________, județul Hunedoara, având CUI RO13776675, în contradictoriu cu intimata I.P.J Hunedoara, cu sediul în D___, ______________________. 130, jud. Hunedoara.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/02.11.2015 cu sancțiunea „avertisment”.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptelor și recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2016.

Președinte,Grefier,

M____ N_______ TimofteCarmen I______ Ț_____

Red. /tehn.MNT/CIT

4 ex. – 12.02.2016