Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 470/A/2014

Ședința publică de la 14 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ M_______

Judecător L____ S___

Grefier A__ O_____ D_____

Pe rol judecarea apelului de C_________ administrativ și fiscal privind pe

apelant I.T.R.S.V S______ formulat împotriva sentinței civile nr. 351 bis/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat R____ P______ LOCALĂ-OCOL SILVIC G_____ F____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, cauza fiind luată la ordine a răspuns av. O_____ M_____ pentru intimat, lipsă fiind apelantul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, se învederează faptul că procedura este legal îndeplinită cu părțile.

Instanța, constată recursul formulat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Având cuvântul, apărătorul intimatei, solicită respingerea apelului , menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

Se arată că orice ocol silvic ce administrează fondul forestier trebuie să respecte termenul de executare a obligației de realizarea planului de împădurire, obligații ce se împlinesc peste 3 ani, respectiv la data de 31.12.2016, intimata fiind amendată în anul 2013, nefiind respectat termenul de împădurire.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect și legal că planul de reîmpădurire trebuie îndeplinit până în anul 2016, termen stabilit de Ministerul Mediului și Pădurilor în subordinea căruia se află și apelantul.

Din înscrisurile depuse rezultă că s-au făcut toate demersurile necesare îndeplinirii planului de regenerare și împădurire pentru amenajamentul UB II Tărcuța, fiind făcute demersurile necesare pentru achiziționarea necesarului de puieți conform schemei de împădurire.

Fără cheltuieli de judecată.

Instanța declară dezbaterile închise și trece la deliberare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față ,constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 351 Bis/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis plângerea petentului împotriva procesului verbal de contravenție, _________, nr.xxxxxxx,emis la data de 27.09.2013 de I____-S______.

Pentru a pronunța această sentință instanța a avut în vedere următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/ 27.09.2013 încheiat de către intimata I.T.R.S.V. S______, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei și sancțiunea avertismentului pentru încălcarea art. 13 lit. a, respectiv a art. 6 lit. c din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.

În fapt, s-a reținut în sarcina petentei neexecutarea de către proprietar sau de către ocolul silvic care administrează fondul forestier respectiv a lucrărilor de împădurire în terenurile goale destinate împăduririi și/sau în cele intrate cu acte legale în fondul forestier în perioada de aplicare a amenajamentului și nematerializarea și/sau neîntreținerea semnelor amenajistice.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența reprezentantului petentei, care l-a semnat, la rubrica „alte mențiuni” consemnându-se că „neîmpădurirea terenurilor se datorează lipsei puieților forestieri la nivel național și perioada de valabilitate a angajamentului silvic UB II Tărcuța este pentru perioada 2009-2016, perioadă în care se poate efectua împădurirea terenurilor goale”.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța a fost investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că au fost respectate condițiile formale prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind întocmirea procesului-verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârșită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Art. 13 lit. a din Legea nr.171/2010 prevede că „Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei următoarele fapte:

a) neexecutarea de către proprietar sau de către ocolul silvic care administrează fondul forestier respectiv a lucrărilor de împădurire în terenurile goale destinate împăduririi și/sau în cele intrate cu acte legale în fondul forestier în perioada de aplicare a amenajamentului”.

Art. 6 lit. c din Legea nr.171/2010 prevede că „Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 500 lei până la 1.000 lei următoarele fapte:

c) nematerializarea și/sau neîntreținerea semnelor amenajistice”.

Instanța a respins apărarea petentei privind nulitatea absolută a actului atacat datorită insuficientei descrieri a faptelor sancționate și datorită simplei reproduceri a textelor de lege, întrucât procesul-verbal este semnat de reprezentantul petentei, care la rubrica „alte mențiuni” a scris despre ce angajament e vorba, fiind astfel în deplină cunoștință de cauză privind faptele ce i s-au imputat. Mai mult, petenta prin plângerea introdusă, specifică că deduce că ar fi fost sancționată pentru încălcare angajamentului UB II Tărcuța.

Instanța a respins apărarea petentei, conform căreia amenda de 15.000 RON aplicată ar fi nelegală, limitele acesteia fiind de 2000-5000 RON. Din coroborarea art. 13 lit. a cu art. 23 din Legea nr.171/2010, reiese că limitele amenzii contravenționale ar fi de 10.000-25.000 RON, astfel încât, amenda aplicată se încadrează între aceste limite.

Instanța, față de dispozițiile legale sus-amintite și, analizând mențiunile din procesul-verbal de contravenție, constată că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța a apreciat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal contravențional este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. În privința materialului probator, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia și legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmațiile contestatoarei pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puțin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal și dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerității declarației, instanța și-a format convingerea intimă că petenta a relatat adevărul.

Pe de altă parte, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agenților constatatori aflați în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptele constatate personal de aceștia fiind suficiente pentru a da naștere prezumției potrivit căreia situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Se mai pune problema de a ști dacă în prezenta cauză se poate atribui contravențiilor sancționate un caracter penal, astfel încât să devină prioritară prezumția de nevinovăție specifică acestei materii, ceea ce face ca sarcina probei să fie răsturnată, intimata având obligația de a face dovada existenței faptei ilicite și a vinovăției în comiterea acesteia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a raportat definiția de materie penală la trei criterii, dezvoltate în jurisprudența sa (cauza Engel c. Olandei): 1. criteriul calificării interne, 2. criteriul naturii faptei incriminate și 3. criteriul scopului și severității sancțiunii.

Având în vedere că legiuitorul a calificat faptele prevăzute în art. 13 lit. a și art. 6 lit. c rap. la art. 23 din Legea nr. 171/2010 ca fiind contravenții, instanța va păși la analiza celorlalte două criterii.

Criteriul naturii și gravității faptelor incriminate ridică problema adresabilității normei de incriminare a faptelor. Faptele comise se adresează unei categorii largi de persoane. Gravitatea faptelor reiese atât formularea normelor de incriminare, dar mai ales instanța a avut în vedere gravitatea concretă a faptelor, aceasta prezentând un pericol social în sine.

Cel de-al treilea criteriu împinge în noțiunea de materie penală faptele în cazul cărora scopul și gravitatea sancțiunii se apropie de dreptul penal. Dacă scopul este reparator, cauza iese din sfera dreptului penal, însă dacă scopul are caracter punitiv sau preventiv, acesta este un indiciu important al caracterului penal al faptei. În prezenta cauză, instanța a considerat că faptele comise sunt sancționate cu amendă de la 2500 lei până la 5.000 lei, respectiv de la 10.000 lei la 25.000 lei, acestea fiind într-un cuantum foarte mare și are caracter de pedeapsă.

Astfel, intimata nu a reușit să facă dovada săvârșirii faptelor contravenționale reținute în procesul-verbal, respectiv să răstoarne prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea petentei, ale cărei susțineri, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarația martorului C____ N______, conduc la netemeinicia actului atacat.

În aceste condiții, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea formulată de petentă și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/ 27.09.2013 încheiat de către intimata I.T.R.S.V. S______, ca netemeinic întocmit

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel I____ S______.

Apelanta este scutită de plata taxei de timbru.

Hotărârea instanței de fond este criticată pentru următoarele motive:

Instanța de fond , în mod greșit a apreciat faptul că fapta de natură contravențională reținută în sarcina petentului este netemeinică, deoarece așa după cum rezultă din întreg probatoriu depus la dosarul cauzei, chiar petentul recunoscând în mod direct, în cuprinsul rubricii alte obiecțiuni „…. Neîmpădurirea terenurilor se datorează lipsei puieților….” Astfel încât fapta de natură contravențională este dată și întrunită , fiind temeinică.

Referitor la forța probantă a procesului verbal de contravenție, acesta fiind un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate și realitate, astfel încât situația de fapt menționată în cuprinsul contravenției este conform cu realitatea. Această prezumție poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie. Potrivit prevederilor imperative ale art.249 NCPC, sarcina probei revine celui care face o susținere în cursul procesului, susținere pe care trebuie să o dovedească. Petentul nu a depus nici un înscris care să ateste efectuarea lucrărilor de împădurire.

Referitor la declarația martorului C____ N______, aceasta trebuia reținută în sensul în care se recunoaște în mod direct faptul că s-au înființat solarii și pepiniere și s-au făcut demersuri pentru achiziționarea de puieți, deci fapta de natură contravențională-respectiv de neîmpădurire, este demonstrată și probată, deoarece petentul contravenient invocând lipsa puieților, recunoscând că nu a împădurit, astfel încât temeinicitatea contravenției este probantă. La dosarul cauzei nu se regăsește nici un înscris care să ateste efectuarea lucrărilor de împădurire. Suprafețele neregenerate provin din suprafețele de pășune incluse în fond forestier odată cu constituirea amenajamentului în anul 2007. Controlul complex a fost efectuat de I____ S______ în perioada 24.09.xxxxxxxxxxxxx13, dată de la care au trecut 7 sezoane de vegetație de la _____________________ amenajamentului silvic. În acest interval de timp petentul , în calitate de administrator al fondului forestier aparținând Primăriei G_____ F____, a avut suficient timp de a produce/procura puieții necesari împăduririi acestor suprafețe, în speță fiind vorba de un interval de timp de aproape 7 ani de zile.

În întâmpinare, intimata arată că termenul de împădurire a fost stabilit pentru data de 31.12.2016, conform avizului CTAS nr. 154/xxxxxxxxxxx.

În plus se arată ca s-au înființat solarii, după cum rezultă din inventarul de solarii nr.4540/13.10.2010, inventariere puieți solarii 4087 și inventarul Re picajelor în pepiniera Obcioara 4543/2013.

S-a mai încercat achiziționarea de puieți din județul Harghita.

Analizând motivele de apel și apărarea intimatei, rezultă că din avizul CTAS nr.154/30.09.2010, perioada de aplicare a amenajamentului silvic al fondului forestier proprietate publică este 01.01.xxxxxxxxxxxxx16.

În această perioadă, apelanta a înființat solarii pentru puieți, încercând să achiziționeze puieți și din județele Harghita și N____.

Rezultă că pentru fapta prevăzută la art.13 lit a din Legea nr. 171/2010 nu poate fi sancționată contravențional, deoarece termenul de realizare a măsurilor de împădurire nu s-a împlinit, iar petenta-apelantă a început executarea măsurii prin înființarea de solarii și pepiniere proprii, neputându-se stabili vreo culpă în sarcina apelantei.

Cu privire la cea de a doua faptă prevăzută și sancționată de art.6 lit c) din Legea nr. 171/2010, se constată că aceasta nu este suficient descrisă în procesul verbal de contravenție deoarece petenta Ocolul Silvic G_____-F____ deține două suprafețe UB I G_____ F____ și UB II Tărcuța.

Văzând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în baza art. 480 Cod pr civilă urmează a respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant I.T.R.S.V S______ împotriva sentinței civile nr. 351 bis/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat R____ P______ LOCALĂ-OCOL SILVIC G_____ F____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2014

Președinte, M____ M_______		Judecător, L____ S___
	Grefier, A__ O_____ D_____

Red sent. I.A.M.F

Red dec. jud.S.L-06.11.2014

Tehno A.D.-4 ex- 10.11.2014