ROMÂNIA

Tribunalul A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

litigii de muncă și asigurări sociale

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 230

Ședința publică din data de 29 februarie 2012

Președinte L____ J___

Judecător A_____ C______

Judecător G_______ T___

Grefier L____ C_______

S-a luat în examinare recursul declarat de petenta _________________________ IFN SA, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 28.11.2011 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termen și este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din OG nr. 2/2001, privind regimul contravențiilor.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 05.02.2012, recurenta a depus un înscris la care a atașat dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

La data de 28.02.2012 prin serviciul registratură al instanței intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN a depus întâmpinare.

Constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. ultim Cod procedură civilă, instanța declară terminată faza probatorie și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentința civilă nr. xxxxx din 28.11.2011, a Judecătoriei A___ pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea la contravenție formulată de petenta S.C. R__ L______ ROMÂNIA IFN S.A., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N. ROMÂNIA S.A., împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx, încheiat de intimată la data de 16.08.2011, fără cheltuieli de judecată.

În considerente s-a reținut că la data de 22.02.2011 ora 08:58, pe Drumul Național 69 km 42+400m, Ș___, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând petentei S.C. R__ L______ ROMÂNIA S.A., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 16.08.2011 a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx.

Conform dispozițiilor art. l, al. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 Iulie 2002, s-a introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor conducătorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate, care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axă, caz.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța nu a primit argumentul petentei că procesul verbal de contravenție nu ar fi semnat de agentul constatator, încălcând prevederile art. 17 din O.G. 2/2001.

În ceea ce privește susținerile petentei privind lipsa semnăturii agentului constatator și imposibilitatea legală a emiterii în formă electronică a procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator.

Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.

Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, s-a reținut că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată, dobândește, potrivit legii, valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.

În acest context, instanța a reținut că susținerile petentei în sensul că semnătura electronică ar fi valabilă doar în cazul înscrisurilor sub semnătură privată, raportat la art. 5 din Legea nr. 455/2001 nu sunt întemeiate. Actul normativ indicat trebuie interpretat sistematic, fără a putea face abstracție de articolele subsecvente, respectiv art. 6 și 7 din aceeași lege, unde se prevede expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune. Reținând în concordanță cu afirmațiile contestatoarei natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și 1173 Cod civil, s-a reținut că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.

Instanța a constatat a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta este temeinic și plângerea petentei nefondată, în prezenta cauză apărările petentei fiindt nefondate.

Astfel, din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatului de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

Afirmația petentei, în sensul că, prin Contractul de leasing încheiat între aceasta cu S.C. NORD STATD S.R.L. obligația de a achiziționa rovinieta revenea celei din urmă persoane, nu poate conduce la exonerarea acesteia de răspundere contravențională. Contractul menționat anterior produce efecte față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opozabil terților în lipsa formelor de publicitate. Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză, devine opozabilă terților doar după înscrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.

Instanța a apreciat că petenta are doar posibilitatea formulării unei acțiuni în regres contra S.C. NORD STATD S.R.L. pentru a recupera suma achitată ca amendă și tarif de despăgubire.

Instanța a mai reținut că, în urma consultării bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petenta a fost identificată în cartea de identitate a vehiculului ca proprietarul acestuia, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.

Instanța a constatat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune și monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința exonerării petentei atât de la plata amenzii contravenționale cât și a tarifului de despăgubire, respectiv cu consecința obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată, atât pe fond cât și în recurs.

În motivare se arată că taxa de utilizare a drumurilor – rovinieta nu este o taxă pe proprietate ci o taxă pe folosință și că dreptul de proprietate asupra autovehiculului Dacia L____ a fost transmis utilizatorului _________________, atât în temeiul legii cât și în baza prevederilor contractului de leasing.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului petentei și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, dar și în raport de prevederile art. 304¹ al aceluiași cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Contrar susținerilor recurentei, cum corect a reținut judecătorul fondului, art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002 instituie obligația de plată a rovinietei în sarcina proprietarului sau utilizatorului vehiculului menționat în certificatul de înmatriculare. Petenta recurentă nu a susținut și nici nu a dovedit că nu ar fi înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului depistat, care circula fără a deține rovinietă. Împrejurarea că, urmare a înstrăinării vehiculului, noului proprietar, îi revenea, conform art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, obligația de a solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului nu poate conduce la concluzia eronată, susținută de petentă, potrivit căreia aceasta nu mai are la dispoziție vreo posibilitate de a radia de pe numele său autovehiculul pe care l-a înstrăinat.

De asemenea, judicios a reținut prima instanță săvârșirea de către petentă a contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 în contextul în care nu s-a susținut și probat că autovehiculul, cu privire la care, în certificatul de înmatriculare, era menționată petenta ca și proprietar, ar fi circulat având rovinietă valabilă.

Contrar susținerilor recurentei, nici încheierea de către aceasta a contractului de leasing cu ___________________ și nici dispozițiile art. 10 din OG nr. 51/1997, nu o exonerează de la obligația achiziționării rovinietei și în consecință de la răspunderea contravențională aceasta având deschisă, cum bine a notat judecătorul fondului, calea acțiunii în regres contra ___________________ pentru a recupera suma achitată cu titlu de amendă și tarif de despăgubire.

Neachiziționarea rovinietei coroborată cu împrejurarea că autovehiculul, cu privire la care în certificatul de înmatriculare era menționată petenta, a utilizat rețeaua de drumuri naționale, probează pe deplin existența vinovăției în privința petentei recurentă, contrar susținerilor acesteia.

De asemenea, legal a respins prima instanță argumentele petentei în sensul că prin nesemnarea actului sancționator de către agentul constatator au fost încălcate prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001.

Tribunalul reține că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la sediul intimatei, la data de 16.08.2011, în lipsa petentei sau a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor electronice, din sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei, potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr.15/2002, fiind generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMR și potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.

Este adevărat că în conformitate cu art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal dar în același timp după cum judicios a observat și intimata se impune a constata că legea nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică existând astfel posibilitatea aplicării pe procesul verbal de contravenție și a semnăturii electronice ceea ce de altfel se constată că s-a aplicat pe procesul verbal de contravenție contestat. Astfel că se impune a concluziona că procesul verbal contestat nu este nul, lipsa semnăturii olografe a agentului constatator pe acesta nefiind de natură a conduce la sancțiunea nulității absolute a acestuia în lipsa unui text de lege expres care să prevadă obligativitatea semnăturii olografe a agentului constatator.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus, întrucât în cauză nu se evidențiază motive de casare ori modificare și nici motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petenta _________________________ IFN SA, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 28.11.2011 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

L____ J___ A_____ C______ G_______ T___

Grefier,

L____ C_______

Red. A.C.

dact. M.I.

2 ex./27.03.2012

nu se comunică

primă instanță – judecător C_______ C______ A______