Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Codul operatorului de date personale: 4481

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 101/Aca/2014

Ședința publică de la 27 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_____ G_______ I______

Judecător – G______ E____ V_____

Grefier –F______ D_____

Pe rol judecarea apelului în materia contencios administrativ formulat de apelanta A___- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în B_____, _____________________, împotriva sentinței civile nr.5416 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Inteprinderea Individuală I____ S.M_____, cu sediul în B_____, ____________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată; apelul este declarat în termen legal; motivat; cererea este scutită de plata taxei de timbru judiciar, după care;

Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie în contencios administrativ:

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr.5416/04.09.2013 a Judecătoriei B_____, a fost admisă în parte plângerea contravențională, formulată de petenta I.I. I____ S. M_____ împotriva procesului verbal de contravenție _______/2011 nr.xxxxxxx încheiat la data de 11.04.2013 de agentul constatator al Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția de Finanțe Publice B_____, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal _______/2011 nr. xxxxxxx încheiat la data de 11.04.2013 petenta I. I. I____ M_____ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei conform art. 11 alin 1 lit. b din OUG 28/1999 încălcarea prevederilor art. 1 și art. 61 din OUG 28/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că operatorul economic a desfășurat comerț cu amănuntul către diverse persoane fizice neautorizate fără să utilizeze aparat de marcat electronic fiscal, aceste vânzări fiind evidențiate de un caiet numerotat, sigilat și ștampilat de către I. I. I____ M_____.

Reprezentantul petentei a semnat procesul verbal de contravenție, menționând la rubrica obiecțiuni „nu sunt de acord cu sancțiunea aplicată, fiind la prima abatere puteam primi un avertisment”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că petenta a criticat pentru nelegalitate procesul verbal cu privire la nemenționarea în cuprinsul procesului verbal contestat a datei și locului săvârșirii contravenției.

Instanța a reținut că mențiunile cu privire la data săvârșirii contravenției sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese conform art. 17 OG 2/2001 iar mențiunile cu privire la locul săvârșirii contravenției sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative conform art. 16 alin 1 OG 2/2001.

Instanța a constatat că din cuprinsul procesului verbal contestat reiese locul săvârșirii contravenției, respectiv sediul Întreprinderii Individuale I____ S M_____, iar cu privire la data săvârșirii contravenției, instanța a constatat că, așa cum rezultă din procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată în urma inspecției fiscale din data de 11.04.2013 pentru activități de comerț efectuate fără aparat de marcat electronic fiscal, aceste vânzări fiind evidențiate în caiet numerotat, sigilat și stampilat. Astfel, instanța constată că data săvârșirii presupusei contravenții este stabilită astfel cum rezultă din consemnările din procesul verbal coroborat cu mijlocul de probă indicat, respectiv caietul petentei, respectiv data 06.04.2013 și 07.04.2013 (astfel cum rezultă din copia caietului numerotat, stampilat și sigilat ținut de petentă f. 38-39).

În același timp instanța a reținut cele menționate prin întâmpinare de către intimată, respectiv că fapta contravențională săvârșită de petentă este una continua și s-a desfășurat de la data începerii activității și până la data încheierii procesului verbal contestat, neexistând doar un singur moment la care s-a desfășurat fapta prin care au fost încălcate prevederile OG 28/2001 cu completările și modificările ulterioare, arătând pentru exemplificare că activitatea de comerț a fost desfășurată în datele de 05.04.2013, 06.04.2013, și 07.04.2013, astfel cum rezultă din anexa 1 și 2, respectiv Registrul jurnal de încasări și plăți (f. 37) și caietul ținut de petentă .

Referitor la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a constatat că situația de fapt reținută de agenții constatatori corespunde realității, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, petenta desfășurând activități de comerț fără a utiliza aparat de marcat electronic fiscal la datele de 06.04.2013 și 07.04.2013, obligație stabilită în sarcina sa de art. 1 alin 1 și art. 6 din OUG 28/1999.

Astfel, instanța a reținut că potrivit art. Art. 1 alin 1 din OUG 28/1999 „operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, această obligație incumbând agenților economici potrivit art. 6 din OUG 28/1999 „de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație”

Instanța a constatat că petenta nu a contestat situația de fapt reținută în sarcina sa, nici în momentul întocmirii procesului verbal când a semnat procesul verbal de luare la cunoștință cu mențiunea că sancțiunea aplicată este prea mare și nici în fața instanței. Mai mult decât atât, instanța a constatat că petentul recunoaște că la data efectuării controlului nu folosea aparat fiscal.

În ceea ce privește susținerile petentului din ședință publică cu privire la faptul că a acționat astfel la îndrumarea lucrătorilor de la Direcția Generală a Finanțelor Publice care i-au menționat că își poate ține evidența activităților efectuate pe un caiet până la fiscalizarea casei de marcat, instanța a înlăturat ca neîntemeiate și a reținut faptul că petenta avea obligația potrivit art. 6 din OUG 28/1999 de a deține și utiliza aparat de marcat electronic fiscal de la data începerii activității comerciale, iar necunoșterea legii nu îl absolvă de obligațiile ce îi revin în baza legii.

În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la deținerea unui aparat de marcat fiscal însă acesta era în proces de fiscalizare pentru acest motiv activitățile comerciale fiind înregistrate în caiet, instanța a înlăturat ca netemeinice având în vedere că astfel cum rezultă din adresa Biroului de Autorizări și Gestionarea Cazierului Fiscal (f. 41) în data de 11.04.2013, petenta nu figura în Registru de evidență a aparatelor de marcat electronice, pentru ca la numai o zi diferență la data de 12.04.2013, dar după întocmirea procesului verbal și aplicarea sancțiunii, astfel cum rezultă din adresa Biroului Autorizări și Gestionarea Cazierului Fiscal (f. 43) petenta să primească numar de ordine în Registrul de evidență a aparatelor de marcat electronice fiscale.

Instanța a avut în vedere de asemenea susținerile contradictorii ale petentei care prin plângerea contravențională a solicitat înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii unul din motivele invocate fiind și acela că „a achiziționat de urgență după sancționarea sa un astfel de produs” pentru ca mai apoi, în sedință publică, în fața instanței să susțină că deținea aparat de marcat dar acesta era la fiscalizat, înregistrându-și activitatea comercială pe caiet la îndrumarea lucrătorilor de la Direcția Finanțelor Publice.

Prin urmare, față de cele arătate în fapt și în drept și față de probele administrate în cauză, instanța a apreciat că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind dovedit faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în procesul verbal.

Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

În speță, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 10 lit b rap la art. 11 alin 1 lit b din OUG 28/1999, fiind vorba despre minimul prevăzut de lege pentru astfel de fapte.

Potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Faptul că legiuitorul a prevăzut un cuantum atât de ridicat al amenzii duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.

Cu toate acestea, instanța a apreciat această sancțiune ca fiind disproporționată față de gravitatea faptei săvârșite. Fără a nega importanța valorilor sociale ocrotite, instanța consideră că scopul educativ preventiv al sancțiunii, dar și cel punitiv poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.

A fost avută, de asemenea, în vedere faptul că orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Astfel, instanța are în vedere petenta a achiziționat de urgență un aparat de marcat electronic fiscal, așa cum rezultă adresa Biroului Autorizări și Gestionarea Cazierului Fiscal (f. 43) petenta primind număr de ordine în Registrul de evidență a aparatelor de marcat electronice fiscale. De asemenea, instanța a avut în vedere că petenta nu a mai sancționată pentru o contravenție similară până în prezent.

Față de aceste aspecte, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este disproporționată față pericolul social concret generat.

În aceste condiții, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta I.I. I____ S. M_____ și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În opinia apelantei fapta săvârșită de intimată este una destul de gravă ce nu justifică înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate.

A mai arătat apelanta că petenta a recunoscut că la data controlului nu deținea aparat de marcat electronic fiscal, iar fapta săvârșită de aceasta este una continuă și s-a realizat de la momentul începerii activității.

În opinia apelantei petentul I.I. I____ S. M_____ nu era înregistrat în Registrul de evidență a aparatelor de marcat electronic fiscale, iar faptul că imediat după constatarea contravenției și-a achiziționat aparat de marcat fiscal constituie o obligație legală și nu un act de bunăvoință.

Legal citată intimata nu a depus întâmpinare prin care să-și precizeze poziția procesuală.

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de apel invocat, dar și din oficiu, tribunalul va constata că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a făcut o judicioasa analiza a întregului material probator administrat in cauza si o interpretare corecta a dispozițiilor legale aplicabile in speța si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Obligatia instantei de a-si motiva hotararea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art. 261 c.p.c, are in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatie de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si, nu in ultimul rand, rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia data.

Aceste cerinte legale, impuse de insasi cerinta infaptuirii justitiei, au fost respectate de instanta de fond, iar faptul ca solutia adoptata il nemultumeste pe recurent nu poate inlatura rationamentul logico-juridic clar explicitat si intemeiat pe considerente de drept.

In cauza motivarea hotararii apelate raspunde tuturor exigentelor legale deoarece examineaza efectiv apararile si sustinerile partilor, explicand in termeni accesibili situatia de fapt si dezlegarea in drept statuata de instanta.

Astfel sanctionarea petentului s-a produs pentru desfasurare de comert cu amanuntul catre diverse persoane fizice neautorizate fara sa utilizeze aparat de marcat electronic fiscal vanzarile fiind evidentiate de un caiet numerotata si stampilat.

În mod corect judecatoria a apreciat ca fapta desi este destul de grava prin achizitonarea imediat dupa aplicarea sanctiunii casa de marcat conformandu se dispozitiilor legale se poate proceda la reindividualizarea sanctiunii.

Tribunalul va observa că sancțiunea contravențională nu este un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Astfel tribunalul considera ca in mod corect judecătoria a apreciat ca aplicarea sanctiunii avertismentului se impune si in contextul crizei economice ce ar conduce blocarea activitatii petentei.

Analizand hotararea atacata, tribunalul retine ca nu exista motive de ordine publica care sa fie invocate din oficiu hotararea instantei de fond fiind legala, iar sub aspectul temeinicie nu s-a invocat nici un motiv care sa fi avut in vedere de instanta de control judiciar .

Având in vedere aceste considerente, tribunalul apreciaza ca apelul declarat este nefondat urmand ca, in temeiul disp art 480 alin. 1 NCPC, sa il respinga ca atare si sa mentina hotatarea instantei de fond ca fiind temeinica si legala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta A___- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în B_____, _____________________, împotriva sentinței civile nr.5416 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Inteprinderea Individuală I____ S.M_____, cu sediul în B_____, ____________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Februarie 2014.

Președinte, C_____ G_______ I______		Judecător, G______ E____ V_____
	Grefier, F______ D_____

Red. I.C.G.

Dact. M.S.

2ex./21.03.2014

Jud. fond: R. P______