Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1895/2014

Ședința publică de la 29 Octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F_____ C______ J_____

Judecător I____ N___ B______

Judecător S_____ T_______

Grefier L____ B____

S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul B____ V_____ împotriva sentinței civile nr.4427 din 06.03.2013 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____ privind pe intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței în temeiul dispozițiilor art. 159/1 alin. 4 din Cod procedură civilă Tribunalul, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza conform art. 34 alin. 2 din OG 2/2001; constată că recursul a fost declarat în termen, a fost motivat și comunicat cu intimatul.

Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința penală nr. 4427/06.03.2013 a Judecătoriei Cluj-N_____ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de către petentul B____ V_____, domiciliat în Cluj-N_____, ______________________-17, _________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N_____, ___________________, jud. Cluj, ca neîntemeiată.

S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/06.12.2012, emis de către intimatul I.P.J. Cluj, ca fiind legal și temeinic întocmit.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus, petentul B____ V_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Cluj, anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 6.12.2012, ca netemeinic, și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare a petentului cu amenda de 280 lei, 4 puncte penalizare și suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.

În motivarea plângerii, arată că, la data de 6.12.2012, ora 7,42, circula pe _____________________ M___ din Cluj-N_____, iar la intersecția cu _________________________ trecut pe culoarea verde a semaforului, respectiv verde intermitent cu acordare de prioritate la nivel de trecere de pietoni, voind să continue pe __________________________ acordat prioritate pietonilor angajați în traversare, a trecut, iar la câțiva metri aproximativ __________________________. 2 a fost oprit de dl. agent P__ F_____ și sancționat potrivit celor menționate mai-sus. A cerut agentului să-i arate o înregistrare sau un martor care să dovedească presupusa contravenție săvârșită de petent, însă aceste mijloace de probă nu i-au fost prezentate.

Solicită anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx, deoarece presupusa contravenție săvârșită de petent nu este probată în nici un fel. În al doilea rând, la aplicarea unei sancțiuni trebuie ținut cont de gravitatea faptei săvârșite, împrejurarea în care a fost făcută și gradul pe pericol social, ori prin presupusa contravenție săvârșită nu a fost lezată nicio persoană și nici nu s-a stânjenit traficul rutier în nici un fel.

În drept, petentul nu a indicat temeiul juridic al cererii introductive de instanță.

În dovedirea susținerilor formulate, petentul a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție contestat, în copie (f. 4).

În temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată este scutită de taxa judiciară de timbru.

Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat în instanța prin reprezentant în vederea formulării unor apărări în cauză.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și de drept:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 06.12.2012 de către intimatul IPJ Cluj, petentul B____ V_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, aplicându-i-se totodată și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că, în data de 06.12.2012, în jurul orelor 07⁴⁰, petentul a condus auto cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________ din Mun. Cluj-N_____, iar la intersecția cu Calea Dorobanților nu a respectat semnificația semaforului electric ce indica culoarea roșu, pătrunzând în intersecție si continuându-și deplasarea.

În drept, fapta petentului a fost încadrata în prevederile art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata în baza aceluiași text de lege.

Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.

Instanța a procedat, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.

Astfel, instanța a reținut că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.

În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.

Observând procesul-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare.

În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.

Instanța a reținut, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată conform aceluiași text normativ, amenda aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.

Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.

În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

Instanța a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.

Astfel, instanța a reținut situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzuta de art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată conform aceluiași text de lege.

Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este legal și temeinic.

Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respinge plângerea contravențională formulată de petent și a menținut procesul-verbal de contravenție contestat.

Mai mult, în speță, instanța a reținut că nu se impune redozarea sancțiunii contravenționale aplicate, întrucât, în raport de contravenția concret săvârșită, amenda contravențională stabilită este proporțională cu gradul de pericol reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional, sancțiunea fiind aplicată prin orientare la minimul special prevăzut de lege, astfel că agentul constatator a realizat o individualizare temeinică și legală a sancțiunilor contravenționale aplicate în sarcina petentului.

Mai mult, instanța a reținut ca neîntemeiată solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii contravenționale a suspendării dreptului de conducere, aplicarea acesteia fiind obligatorie ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002, nefiind posibilă înlocuirea cu avertisment. Mai mult, sancțiunea avertismentului și cea a amenzii sunt sancțiuni contravenționale principale, iar sancțiunea suspendării dreptului de a conduce reprezintă o sancțiune contravențională complementară, ce ființează pe lângă o sancțiune principală, indiferent că aceasta este amenda contravențională sau avertismentul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B____ V_____ solicitând rejudecarea dosarului nr. XXXXXXXXXXXXXX întrucât hotărârea luată nu i se pare corectă și a reflecta dreptatea, arătând că nu a putut lua parte la acest proces, datorită unor vicii de procedură, în fond, s-a schimbat sala de judecată și nu a mai găsit unde s-a desfășurat procesul.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, deoarece în mod corect a stabilit instanța de fond că petentului îi revenea obligația de a proba că cele menționate în procesul verbal de contravenție nu corespund adevărului în condițiile în care agentul constatator a constatat fapta cu propriile simțuri, respectiv a văzut că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare. Facem precizarea că ________________________ stradă cu sens unic, prin urmare petentul era obligat să acorde prioritate tuturor pietonilor de pe trecerea de pietoni pentru că toți se aflau pe sensul său de mers.

Camerele de filmat traficul rutier nu sunt proprietatea intimatului ci a Primăriei mun. Cluj-N_____, iar pentru vizionarea înregistrărilor lor se face cerere la primărie pentru stocarea datelor, ceea ce petentul nu a făcut. Împrejurarea că sălile de judecată au fost modificate la instanța de fond nu l-a împiedicat să se prezinte măcar în recurs pentru a dovedi netemeinicia procesului verbal de contravenție, însă nu s-a prezentat nici cu această ocazie deși a avut cunoștință de termenul de judecată din data de 29.10.2014 încă din data de 28.06.2013.

Față de cele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de recurentul B____ V_____ împotriva sentinței civile nr. 4427/06.03.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, pe care o va menține în totul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul B____ V_____, domiciliat în Cluj-N_____, ______________________-17, _________________, împotriva sentinței civile nr. 4427/ 06.03.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, pe care o menține în totul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 29.10.2014.

Președinte, F_____ C______ J_____	Judecător, I____ N___ B______	Judecător, S_____ T_______
	Grefier, L____ B____

Red. 2 ex./S.T./D.M.

Jud.fond: G________-R_____ F_____-H_____