R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

SECȚIA CIVILĂ

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3582/2014

Ședința publică din data de 17.12.2014

Instanța constituită din :

Președinte: M_____ C_______ M____ - judecător

Grefier: B_____ L____

Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul C____ I___ T____ E____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-a constatat că, prin serviciul registratură, intimatul a comunicat relațiile solicitate.

În temeiul disp. art. 244 C. proc. civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu disp. art. 394 alin.1 Cod proc. civ. declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D___ la data de 21.07.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul C____ I___-T____-E____, cu domiciliul în municipiul Petroșani, _____________________, județul Hunedoara, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, cu sediul în loc. D___, _______________________. 130, jud. Hunedoara, anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.07.2014.

În motivare, petentul a arătat că, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Zam, județul Hunedoara, a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție, cu acea ocazie fiindu-i întocmit procesul verbal contestat. Petentul a mai arătat că, pe sectorul de drum pe care se deplasa nu a observat marcajul pietonal și indicatorul cu semnificația depășirea interzisă, din cauza mașinii de mare tonaj (tir) care se deplasa în fața autoturismului condus de petent. Totodată, petentul a menționat că a efectuat corect depășirea, peste marcajul simplu discontinuu, apreciind cp nu a greșit.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În probațiune, petentul a anexat, în copii, procesul verbal contestat, cartea sa de identitate și permisul de conducere.

La data de 07.10.2014 intimatul a depus întâmpinare (f. 11), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, apreciind că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și a fost întocmit de un reprezentant al statului aflat în exercițiul funcțiunii, astfel că trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în măsura în care agentul a constatat personal cum s-au petrecut faptele.

A atașat întâmpinării raportul agentului constatator, planșe fotografice privind fapta contravențională și buletin de verificare metrologică (filele 13-17).

Petentul a depus răspuns la întâmpinare la data de 06.11.2014 (f. 20), prin care a arătat că a fost surprins de către aparatul radar în localitatea Zam circulând cu 81 km/oră față de viteza maximă admisă de 50 km/oră. Petentul a precizat că și-a asumat greșeala și a plătit punctele de amendă în termen de 48 ore.

În legătură cu cea de a doua faptă contravențională, petentul a menționat că a efectuat o manevră de depășire a unui autotren pe linie discontinuă, neputând distinge semnul care marca trecerea pentru pietoni, situat la 2 – 3 metri de aceasta. Petentul a mai arătat că, la momentul efectuării manevrei de depășire, era încadrat în trafic între 2 autotrenuri care îl șicanau, acționând frâna din cauza carosabilului denivelat, iar petentul era supus unui stres permanent. A apreciat că, în măsura în care marcajul rutier era corect trasat, nu ar fi săvârșit cele două contravenții.

În cauză s-a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în acord cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013, anulată la dosar (f. 4).

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse și a probelor administrate, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.07.2014, ora 18,51, de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 900 lei (540 + 360), pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și art. 120 alin. (1) lit. h) și i) din H.G. nr. 1391/2006, sancționate de art. 101 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002. Pentru fapta prevăzută de art. 120 alin. (1) lit. h) și i) din H.G. nr. 1391/2006 s-a dispus și măsura administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.

În sarcina petentului s-a reținut că, în data de 20.07.2014, ora 18:49, a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7, în localitatea Zam, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 81 km/oră față de 50km/oră viteza maximă admisă; totodată, în sarcina petentului s-a reținut că a efectuat depășirea autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului ”depășirea interzisă” și pe trecere pentru pietoni.

În procesul verbal au fost consemnate și mențiunile petentului, conform cărora a intrat în depășire pe marcaj discontinuu și nu a văzut trecerea pentru pietoni.

În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data întocmirii procesului verbal contestat.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. 2/2001, potrivit cărora „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Din analiza conținutului actului atacat, reiese că acesta cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, contravenientul este individualizat corespunzător, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost clar descrisă și au fost indicate locația și data comiterii faptei. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator.

Așadar, instanța reține că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Analizând temeinicia procesului verbal, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În primul rând, instanța reține că petentul nu neagă săvârșirea faptei constând în depășirea vitezei maxime admise, faptă prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 2 și din OUG nr. 195/2002 (clasa a III-a de sancțiuni), pentru această faptă fiindu-i aplicată amenda în sumă de 540 lei (6 puncte amendă x 90 lei).

Cât privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentului, singura pe care o contestă, se reține că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 lei (4 puncte amendă x 90 lei) pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, care interzic depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și atunci când, pentru efectuarea manevrei, se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Fapta de a depăși neregulamentar este sancționată de dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. e) din O.G. nr. 195/2002, cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 30 de zile.

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimatul a depus la dosarul cauzei planșe fotografice, înregistrarea pe suport CD a abaterii săvârșite de petent și raportul agentului constatator, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate.

Din analiza planșelor fotografice efectuate de agentul constatator la momentul săvârșirii faptei și a înregistrării contravenției depusă pe suport CD de intimat, se poate observa cu evidență că petentul a efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal simplu continuu.

Așadar, probele produse de intimat vin să întărească propriile constatări ale agentului de poliție rutieră iar petentul nu a făcut proba contrară acestora, astfel încât procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și legalitate și demonstrează vinovăția petentului în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

În consecință, cum prezumția de temeinicie a procesului verbal constatator nu a fost răsturnată, instanța apreciază că nu există dubii în ceea ce privește existența faptelor și a vinovăției petentului iar sancționarea acestuia este temeinică și legală.

Este adevărat că, potrivit art. 7 alin. (3) din OG nr. 2/2001, instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă această din urmă sancțiune nu este prevăzută și de actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Instanța apreciază că nerespectarea regulilor privind manevra de depășire reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere (OUG nr. 195/2002), al cărei scop enunțat în art. 1 alin. (2) este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.

Este obligația fiecărui conducător auto să adopte o conduită în trafic care să-i permită respectarea tuturor regulilor de circulație, menite să-i protejeze pe ceilalți participanți la trafic, iar depășirile trebuie efectuate doar în condiții de siguranță rutieră, numai pe un tronson de drum unde se permite acest lucru.

Faptei petentului nu i poate atribui un grad de pericol social redus, întrucât această contravenție nu este una de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, adică a unui accident rutier, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.

Instanța reține că nu au fost demonstrate, în prezenta cauză, circumstanțe de ordin personal sau real care să dovedească gravitatea redusă a faptei, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt conducător auto care nu respectă dispozițiile legale în materia circulației pe drumurile publice iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu este oportună, întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.

În concluzie, instanța apreciază că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce sunt nu doar legale, ci și temeinic dispuse față de modul concret de săvârșire, numai astfel putând fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.

Față de toate aceste considerente, instanța urmează a respinge plângerea contravențională ca netemeinică.

Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul C____ I___-T____-E____, având CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în municipiul Petroșani, _____________________, județul Hunedoara, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.07.2014, ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2014.

Președinte, Grefier,

M_____ C_______ M____ B_____ L____

M.C.M./B.L.

4 ex./13.03.2015