Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 2214/2015

Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ S______

Judecător M_____ C______ T____-S_____

Grefier E________ A____ S_________

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A (C.N.A.D.N.R. SA)- Direcția Națională de Drumuri și Poduri C______ – Secția de drumuri Naționale Tg-J__ împotriva sentinței civile nr. 615 din data de 30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent M_____ Sabastian L____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 615 din data de 30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul M_____ Sabastian L____, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. reprezentată prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C______, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________, nr. xxxxxxx, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului, la data de 26.07.2011.A fost dispusă anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________, nr. xxxxxxx, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului, la data de 26.07.2011.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat cu prezenta plângere, având _________ nr. xxxxxxx/ 26.07.2011, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatei, la data de 26.07.2011, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de în sumă de 250 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se în sarcina acestuia faptul că la data de 05.02.2011 ora 13:50, a circulat pe Autostrada A1 Km 70+460m, P_______, jud. DB, fără a deține rovinietă valabilă.

Analizând cu prioritate procesul verbal atacat sub aspectul legalității, instanța a reținut că acesta este nul absolut în condițiile în care acesta nu conținea semnătura olografă a agentului constatator, având în vedere cele stabilite de Î.C.C.J. prin Decizia nr.6/2015 pronunțată într-un recurs în interesul, publicată în Monitorul Oficial 199/2015, obligatorie pentru toate instanțele de judecată, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, din momentul publicării sale în monitorul oficial, condiție îndeplinită în cauză începând cu data de 25 martie 2015.

Astfel prin decizia anterior amintită, s-a statut de către Î.C.C.J. că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În cauză, instanța a constatat că a fost vorba de un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, emis în baza prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, transmis petentului pe suport hârtie și căruia îi lipsește semnătura olografă, mențiune în acest sens fiind făcută în mod în cuprinsul său: prezentul document a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii 455/2001 și a HG 1259/2001, care a fost lovit, în consecință, de nulitate absolută, care putea fi constatată inclusiv de instanță din oficiu, iar în baza dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, a fost admită plângerea contravențională formulată, și pe cale de consecință, s-a dispus anularea procesului verbal atacat, exonerând totodată petentul de la plata amenzii aplicate prin acesta.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a reținut că potrivit art. 453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Instanța a reținut că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată aspect de care a luat act prin dispozitiv.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A (C.N.A.D.N.R. SA)- Direcția Națională de Drumuri și Poduri C______ – Secția de drumuri Naționale Tg-J__, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivele scrise de apel, apelanta intimată a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale în raport cu dispozițiile art. 31, alin. (1) din OG 2/2001 și de data la care a fost depusă plângerea contravențională.

Pe fondul cererii de apel a arătat că în data de 30.06.2015 Judecătoria Novaci prin sentința civila nr. 615, a admis plângerea contravențională formulata de petentul M_____ Sabastian L____, constatând nulitatea proceselor verbale de constatare a contravenției _______ 11 nr. xxxxxxx din 26.07.2011.

Prin soluția astfel pronunțată a considerat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii.

În conformitate cu prevederile O.G. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 7 „ Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

A susținut că fapta posesorilor de autovehicule de a utiliza infrastructura rutieră fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție la OG 15/2002 cu modificările și completările ulterioare și se sancționează cu amendă așa cum prevede art.8 alin.1.

Astfel că, potrivit anexei nr. 4 așa cum prevede art.8, alin. (3) contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite.

Petentul, încălcând dispozițiile din OG nr. 15/2002, în mod corect a fost sancționată cu amendă și obligată la plata tarifului de despăgubire, considerând că nu există nici o greșeală în modul în care a fost sancționată.

De asemenea, a mai arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit respectând prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fiind un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de un act normativ, respectiv OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, bucurându-se de o triplă prezumție: de legalitate, autenticitate si veridicitate, așa încât a făcut dovada în ceea ce privește constatările agentului constatator.

Astfel, procesul verbal a fost emis de C_____ SA - Cestrin București, iar constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR și au fost încheiate pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și Direcția Generală de Evidență a Persoanelor, conform prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 al OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.

A mai susținut că, contravenienta avut la dispoziție 15 zile de la comunicarea proces sa facă plângere la procesele verbale, dar nu și-a exercitat acest drept, astfel contravenienta devenit debitor al C_____ SA - DRDP C______, având obligația de a achita contravaloarea amenzii și a tarifului de despăgubire.

Așadar, procesele verbale fiind neatacate în termen de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii titlu executoriu fără investire sau vreo alta formalitate din punct de vedere al amenzii si al tarifului de despăgubire.

Prin urmare, susținerea contestatorului potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator și astfel procesul - verbal este nul, semnătura electronică nefiind menționată în O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, este neîntemeiata și nu poate fi luată în considerare ca motiv de nulitate a procesului - verbal de constatare a contravenției în cauza.

Astfel, dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sancționează lipsa semnăturii agentului constatator.

Dar, după cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre „semnătură”, astfel încât chiar daca nu se menționează expres despre semnătura electronică, se poate constata că nu se menționează nici faptul că semnătura ar fi olografă.

Totodată, semnătura electronică este o modalitate reglementata de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegala o asemenea semnătura pe procesul - verbal contravențional.

De asemenea, potrivit principiului de drept civil „ dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze” și coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator, rezultă că procesul - verbal este legal semnat, nefiind nul.

Față de cele arătate, a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată petentul M_____ Sabastian L____, ca neîntemeiată .

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.

În caz de neprezentare a solicitat judecarea în lipsă conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare petentul M_____ Sabastian L____ a solicitat admiterea apelului, menționând că plângerea contravențională a fost formulată în termen la data când a luat cunoștință de procesul verbal de constatarea contravenției, apelanta nefăcând în cauza dovada că i-a comunicat acest proces verbal de contravenție luând cunoștință de conținutul său la data executării. A invocat Decizia nr.6/2015 pronunțată de Î.C.C.J într-un recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor art.17 din OG 2/2001, astfel că hotărârea instanței de fond este legală.

Deși, prin rezoluția din data de 28.09.2015 i s-a comunicat apelantei intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A (C.N.A.D.N.R. SA)- Direcția Națională de Drumuri și Poduri C______ – Secția de Drumuri Naționale Tg-J__ o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul petent M_____ Sabastian L____, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.

D____ urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 17.11.2015, fiind citate părțile.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se reține că petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, fiind întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în cauză.

Cu privire la primul motiv de apel, aceea că plângerea este tardivă, invocându-se în acest sens pentru prima dată în apel excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar potrivit art. 27 teza I din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Din interpretarea dispozițiilor art. 27 teza I din OG 2/2001, rezultă că procedura de comunicare a unui proces verbal de contravenție realizată prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, este legal îndeplinită numai dacă anterior s-a încercat fără a se reuși însă, comunicarea procesului verbal prin poștă, cu aviz de primire.

De altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10/2013, în soluționarea unui recurs în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 alin.(1) teza I raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Or, în condițiile în care în speța dedusă judecății, apelanta intimată nu a făcut dovada că s-a încercat inițial comunicarea proceselor-verbale de contravenției prin poștă cu aviz de primire și numai ulterior s-a procedat la comunicarea acestora prin afișare, tribunalul reține ca fiind nelegală această din urmă procedură de comunicare, astfel încât se consideră că procesele-verbale contestat în cauză nu au fost comunicate niciodată, petentul fiind în termen să formuleze plângere împotriva acestora, motivul de apel invocat în acest sens fiind neîntemeiat.

De asemenea, sunt neîntemeiate și celelalte motive invocate prin apelul de față, prima instanță pronunțând o sentință temeinică și legală. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, judecătoria constatând în mod corect că cele două procese-verbale de contravenție contestate în cauză nu au fost încheiate cu respectarea art. 17 din OG nr. 2/2001, în condițiile în care aceste acte de sancționare nu purtau semnătura olografă a agentului constatator, în cuprinsul acestora menționându-se doar că au fost semnate electronic, conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001.

Tribunalul reține că potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Din interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

Din întreaga economie a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.

Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic. Or, nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici cele ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator, în formă electronică, a proceselor-verbale de constatare a contravenției, astfel încât devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

În plus, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice, reprezintă un act administrativ unilateral emis în vederea executării legii, care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravențională sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Totodată, trebuie avut în vedere că, în toate cazurile, contravenienților le este comunicat un înscris intitulat proces - verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Or, procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților, nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie prin intermediul serviciilor poștale, astfel încât nu se poate susține că aceste înscrisuri purtând semnătura electronică a agentului constatator ar îndeplini condițiile de legalitate instituite, sub sancțiunea nulității absolute, prin dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Față de această situație, se apreciază că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către contravenienți.

În raport de cele expuse mai sus, se constată că a fost răsturnată prezumția de legalitate a procesului verbal contestat, aspect apreciat corect de către prima instanță.

De altfel problema semnăturii electronice a procesului verbal de contravenție a fost dezlegată de ICCJ prin Decizia nr.6/2015, prin care a statuat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Așadar, se constată că prima instanță a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și a apreciat corect probele administrate în cauză, realizând o judicioasă analiză a cauzei, motivele de apel fiind neîntemeiate.

Față de aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod proc.civ. raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, va respinge apelul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A (C.N.A.D.N.R. SA)- Direcția Națională de Drumuri și Poduri C______ – Secția de Drumuri Naționale Tg-J__ cu sediul în municipiul Tg-J__, ____________________________. 213, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 615 din data de 30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent M_____ Sabastian L____ având CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în ______________________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte, D_____ S______		Judecător, M_____ C______ T____-S_____
	Grefier, E________ A____ S_________

Red. T.S.M.C./ Tehn. M.R.

J.f./D.S.

4ex/18.12.2015