ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ARADOperator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4321

Ședința publică din 14 septembrie 2015

Președinte: R_____ F______ B_____

Grefier: R_____ F______

S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul P__ Ș_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliției al Județului A___, împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/16.04.2015.

La apelul nominal făcut la a doua strigare în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța procedează la judecată, potrivit art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Plângerea este timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece prezenta plângere.

În temeiul art. 258 raportat la art. 255, 265 și următoarele Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent, respectiv intimat, având în vedere că aceasta este admisibilă potrivit legii și utilă soluționării cauzei.

De asemenea, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 și 341 alin. (2) Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înregistrarea video solicitată de petent.

În temeiul art. 244 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și, văzând lipsa părților, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXX/24.04.2015, petentul P__ Ș_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliției al Județului A___, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/16.04.2015.

În esență, în motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție contestat a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa fapta de a fi circulat cu autovehiculul cu depășirea limitei de viteză în localitate cu 31 km/h. De asemenea, i s-a aplicat și puncte penalizare pentru lipsa stingătorului și a triunghiului, elemente pe care de fapt le avea în mașină.

Petentul a învederat instanței că apreciază că procesul-verbal de contravenție nu este legal întocmit deoarece nu i s-a prezentat înregistrarea video.

Plângerea nu este întemeiată în drept.

În probațiune, a depus înscrisurile constând în copia procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/16.04.2015 și copie C.I.

Prin întâmpinare depusă în data de 23.06.2015 (fila 16), intimatul a solicitat respingerea plângerii, arătând că, în data de 16.04.2015, petentul a circulat cu autoturismul marca VW cu nr. XXXXXXXXX, în municipiul A___, încălcând normele rutiere prevăzute de legislația în vigoare, în sensul că a circulat în localitate cu viteza de 81 km/h (+31 Km/h), unde limita de viteză este de 50 km/h.

Intimatul a mai precizat că fapta a fost constatată personal de agentul constatator aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fiind surprinsă și de aparatura video și că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, iar fapta contravențională a existat, a fost încadrată juridic corespunzător și a fost individualizată în mod corect.

Totodată, a mai fost invocată de către intimat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunțată în cauza H______ și alții împotriva României) potrivit căreia, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră ce intră în competența poliției.

A mai arătat că, deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 din Convenția pentru protecția Drepturilor și Libertăților Fundamentale, veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității, indicii care trebuie furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce la o simplă susținere a acestuia în sensul negării faptelor imputate. Or, raportat la litigiul dedus judecății, petentul nu a adus dovezi în sprijinul nevinovăției sale de natură să conducă la infirmarea celor reținute prin procesul-verbal de contravenție.

În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Petentul, deși legal citat, nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar constând în procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/16.04.2015 (fila 4), copia actului de identitate al petentului (fila 5), referatul de verificare al plângerii (fila 18), precum și proba cu înregistrarea video – CD (fila 17).

Analizând actele și lucrările aflate la dosar, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/16.04.2015 (fila 4) petentul P__ Ș_____ a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 585 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 din H.G. 1391/2006 și sancționate de art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât în data de 16.04.2015, ora 17.57, a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea A____ V_____ din A___ cu viteza de 81 km/h (+31 km/h), într-o zonă cu limitare de viteză de 50 km/h, și avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. (1) pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002 întrucât autoturismul nu era dotat cu triunghiuri reflectorizante și extinctor.

În drept, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să cerceteze termenul în care a fost introdusă plângerea, legalitatea și temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii.

Raportat la termen, instanța reține că plângerea contravențională a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul formei (legalității), instanța constată că procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/16.04.2015 a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fiind totodată stipulate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Procedând în continuare la verificare temeiniciei (fondului) procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probã contrară. Prin această interpretare nu se aduce atingere nici prezumției de nevinovăție, incidentă și în materie contravențională

În acest sens, în jurisprudența sa (cauzele N_______ G_______ c. României, N____ c. României, H______ și alții c. României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, Convenția nu se opune acestora, însă, în materie penală (cum este calificată și cauza contravențională de față prin raportare la jurisprudența CEDO), obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, impunând, în special, să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare.

Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cadrul procedurii reglementate de art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției, iar, în cadrul acestei proceduri, să utilizeze toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea. Pe de altă parte, instanța are rolul de a stabili dacă a fost respectată limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Instanța constată că prima fapta imputată petentului este prevăzută de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 potrivit căruia „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Conform art. 101 alin. (2), raportat la art. 108 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, fapta este încadrată în clasa a III-a de sancțiuni, iar pentru săvârșirea sa se aplică de la 6 la 8 puncte-amendă și patru puncte de penalizare.

În speță, aceasta faptă a fost constatată în mod direct de agenții de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia efectuării supravegherii, controlului și dirijării traficului rutier în municipiul A___, Calea A____ V_____, județ A___, aceasta fiind, totodată, înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala MAI xxxxx, astfel cum rezultă din înregistrarea video pe suport magnetic (CD) de la fila 17.

Mai mult, prin plângerea contravențională formulată, petentul nu a contestat săvârșirea faptei, ci a arătat că motivul pentru care a formulat plângerea constă în aceea că, în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, nu i s-a arătat filmarea. Totodată, acesta nu a solicitat administrarea de probe pentru a dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție.

Cea de-a doua faptă imputată petentului este prevăzută de art. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit căruia „pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul, tractor agricol sau forestier și tramvai trebuie să fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante și un stingător de incendiu, omologate” și încadrată în clasa a II-a de sancțiuni, conform art. 100 alin. (1) pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002.

Aceasta a fost constatată în mod direct (prin propriile simțuri) de către agenții de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia efectuării supravegherii, controlului și dirijării traficului rutier în municipiul A___, Calea A____ V_____, județ A___.

Deși petentul a susținut prin plângerea contravențională că avea în mașină stingător și triunghi, dar că agentul constatator nu a verificat, acesta nu a propus nicio probă în susținerea afirmațiilor sale.

Or, simplele susțineri ale petentului în sensul că avea stingător și triunghi nu sunt suficiente pentru a înlătura caracterul contravențional al faptei, fiind imperios necesar ca acesta să aducă probe pertinente și credibile în susținerea afirmațiilor, potrivit art. 249 Cod procedură civilă.

Prin urmare, instanța constată că, deși a avut posibilitatea să propună alte probe în favoarea sa, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, nefiind răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției cu privire la cele două fapte.

Pentru toate aceste considerente, instanța poate concluziona că acțiunile contrare legii menționate în procesul-verbal există și au fost săvârșite de către persoana sancționată, justificând pe deplin angajarea răspunderii contravenționale.

Cât privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele persoanele ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

În speță, văzând că sancțiunea a fost aplicată la limita minimă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, ținând seama de conduita petentului care a depășit cu 31 km/h viteza maximă admisă pe respectivul sector de drum, de gradul ridicat de pericol social al acesteia, de împrejurarea că riscul producerii unor accidente cu consecințe deosebit de grave crește direct proporțional cu viteza de deplasare, de lipsa unor alte circumstanțe de natură să formeze convingerea instanței că scopul sancționator, respectiv preventiv ar putea fi realizat astfel, instanța apreciază nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate pentru prima faptă cu sancțiunea avertismentului, ci că este necesară sancționarea pecuniară a petentului, aceasta fiind de natură să îl responsabilizeze pe viitor.

În baza art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă instanța urmează să ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P__ Ș_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Bistrița, ____________________, ______________, județ Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliției al Județului A___, cu sediul în A___, __________________, nr. 17-21, județul A___, împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/16.04.2015.

Ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune, în caz de exercitare, la Judecătoria A___.

Pronunțată în ședință publică din data de 14.09.2015.

Președinte, Grefier,

R_____ F______ B_____ R_____ F______

RFB/RF/06.10.2015/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:

- P__ Ș_____ - Bistrița, ____________________, ______________

- I____________ de Poliție al Județului A___ - A___, __________________, nr. 17-21, județul A___