Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - Recurs -

- Plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A - II - A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 888 - R

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014

Instanța compusă din:

Președinte - U________ M______

Judecător - S_______ D____

Judecător - T________ C_______

Grefier - G_____ M______

Pe rol, judecarea recursului declarat de către recurenta - petentă S.C. ,,U____ S___” S.A. - B_______, cu sediul în municipiul B_______, _______________________. 19, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 486, din data de 21 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în municipiul B_______, Bulevardul M____ E_______, nr. 57, județul B_______, având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție. -

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______, pentru intimatul - intimat, lipsind reprezentantul legal al societății recurente - petentă.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, prezent și întrebat fiind, consilier juridic G____ G______, pentru intimatul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, învederează că nu are de formulat alte cereri ori de adus noi acte și înscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale excepții, situație în care instanța, constatând pricina în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la dezbateri.

Consilier juridic G____ G______, pentru intimatul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, formulează concluzii de respingere a recursului, ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

T R I B U N A L U L ,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 486, din data de 21 ianuarie 2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. U____ S___ S.A. - B_______, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. - B_______.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______.P., nr. xxxxxxx, din data de 31.01.2013, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea a contravenției prevăzute de art. 105 alin. 1 pct. 28 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public ca urmare a producerii poleiului și a neintervenției cu material antiderapant în zona respectivă.

Cu privire la legalitatea procesului - verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform dispozițiilor art. 34 O.G. nr. 2/2001.

Verificând procesul - verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a reținut că la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța de fond a mai reținut, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege, precum și faptul că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ si limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul - verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului - verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. În speță, s-a reținut că, petenta, deși avea posibilitatea să-și susțină obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului - verbal de contravenție contestat, nu s-a prevalat de acest drept procedural, neproducând nici o dovadă a vreunei vătămări de neînlăturat, având posibilitatea să propună și să administreze probatorii.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform dispozițiilor art. 34/O.G. nr. 2/2001.

S-a reținut că, potrivit art. 105 pct. 28 din O.U.G. nr. 192/2002, neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni

La întocmirea actului sancționator, s-a reținut în sarcina petentei, că neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public a condus la producerea unui accident soldat cu decesul unei persoane.

Instanța fondului a apreciat că în mod corect agentul constatator a reținut faptele menționate anterior, în sarcina petentei, și că procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______.P., nr. xxxxxxx, din data de 31.01.2013, îndeplinește și condiția temeiniciei.

Pe de altă parte, prima instanță a reținut că procesul - verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie.

Or, această prezumție însă, este relativă, și poate fi răsturnată prin probe, de către contravenient, având în vedere dispozițiile art. 1169 Cod civil potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. S-a mai reținut că, una din limitele până la care poate acționa prezumția de temeinicie a procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției, trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. Or, în cauza dedusă judecății, reprezentanții intimatului au constatat personal fapta, au întocmit procesul - verbal de constatare a contravenției în care este descris în detaliu împrejurările săvârșirii faptei, aspect care conduce către concluzia că actul sancționator este un mijloc de probă suficient și necesar pentru constatarea și sancționarea contravenției. În acest context s-a menționat și practica CEDO, în sensul că, se recunoaște prezumția de temeinicie a actului constatator întocmit de agentul care a constatat personal săvârșirea contravenției, această constatare fiind apreciată ca suficientă pentru susținerea procesului verbal chiar și în lipsa altor probe. S-a mai arătat că - așa cum rezultă și din jurisprudența CEDO în cauze precum Gaucher împotriva Frantei - instanța nu a pornit de la ideea preconcepută că petenta este vinovată de săvârșirea faptei, ci soluționează cauza pe baza probelor furnizate de părți și administrate în mod contradictoriu. Or, dacă este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, simpla negare a răspunderii, ori a vinovăției nu este suficientă pentru a exonera petentul de răspundere.

S-a mai reținut că, în privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazurile în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale. În speță însă se observă că petenta nu a arătat de ce apreciază că în concret fapta săvârșită prezintă un pericol social mai redus decât cel avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit limitele sancțiunilor aplicabile. Dacă s-ar admite înlocuirea sancțiunii doar pentru faptul că petenta nu și-a organizat activitatea astfel încât să respecte legislația în vigoare, ar însemna o gravă sfidare la adresa celorlalți comercianți care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile și o primă de încurajare pentru acei care ignoră cadrul legal, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept. Mai este de adăugat și faptul că, urmarea neîndeplinirii obligațiilor petentei a fost producerea unui accident soldat cu decesul unei persoane. În plus, instanța notează că petenta a fost sancționată cu amendă în sumă totală de 2.100 lei, acesta înțelegând să valorifice cu prioritate dreptul la petiție recunoscut de lege, bucurându-se astfel și de beneficiul suspendării executării sancțiunii aplicate.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar conform dispozițiilor art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, Având în vedere că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad ridicat de pericol social, prima instanță a apreciat că sancțiunea aplicată petentei, respectiv amenda contravențională în cuantum de 2100 lei a fost corect individualizată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, petenta S.C. ,,U____ S___” S.A. - B_______, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 punctele 7 și 8 din Codul de procedură civilă vechi, aplicabil în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta - petentă a reiterat motivele prezentate în plângerea contravențională, arătând în esență că nu a săvârșit contravenția reținută prin procesul verbal întrucât: S.C,,U____ S___” S.A. - B_______, nu este nici proprietarul și nici administratorul drumurilor publice ci are doar atribuții și obligații de intervenție asupra acestora pe timp de iarnă conform programului de deszăpezire aprobat și semnat de reprezentanții primăriei; intervențiile asupra drumurilor publice pe timp de iarnă sunt menționate în protocolul încheiat cu municipalitatea; că, în dimineața zile de 31 ianuarie 2013, în intervalul orar 01,00 - 06,00 nu au fost înregistrate sesizări din partea Biroului rutier privind existența poleiului, iar societatea și-a îndeplinit corespunzător obligațiile, conform graficului de intervenții pe timpul nopții, în jurul orei 4,00, după apariția ploii utilajul XXXXXXXXXXXXXX a început împrăștierea materialului antiderapant inclusiv la intersecția străzilor Împărat T_____ cu Ș_____ cel M___, locul producerii accidentului rutier; că, materialul antiderapant utilizat a fost cel aprobat de Primăria B_______, fiind constituit din clorură de calciu, material care în reacție cu apa se dizolvă nelăsând urmare palpabile și, ca atare, nu avea cum să se constate pe asfalt existența nisipului sau existența amestecului de sare cu nisip.

Că, în mod nejustificat instanța de fond a ajuns la concluzi a că petenta nu și-a organizat activitatea cât timp, din probatoriul administrat s-a dovedit contrariul.

În final, recurenta solicită admiterea recursului și, în principal, anularea procesului verbal întrucât nu a comis contravenția constatată prin procesul - verbal de contravenție, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat un reprezentat în instanță.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Verificând sentința recurată prin prisma criticilor formulate care se încadrează printre motivele de recurs, ce vizează netemeinicia prevăzute de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că, acestea sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză, la instanța de fond rezultă fără putință de tăgadă că petenta S.C,,U____ S___” S.A. - B_______ a săvârșit contravenția reținută prin procesul - verbal de contravenție, respectiv cea prevăzută de 105 aliniat 1 punctul 28 din O.U.G. nr. 195/2002, republicat, comisă prin aceea că, nu și-a îndeplinit obligația asumată prin protocolul încheiat cu Primăria B_______ și nu a intervenit cu material antiderapant în timp optim în dimineața zilei de 31.01.2013, ca urmare a producerii poleiului, fapt ce a avut consecință producerea unor accidente de circulație.

Motivele invocate de petenta - recurentă prin cererea de recurs potrivit cărora și-ar fi îndeplinit obligația de intervenție pe timp de iarnă conform programului de deszăpezire aprobat pentru perioada 2012 - 2013, de reprezentanții primăriei B_______ nu sunt întemeiate având în vedere că din raportul de eveniment încheiat de Poliția municipiului B_______, Serviciul rutier, rezultă că, în dimineața zilei de 31 ianuarie 2013, în jurul orelor 5,00, pe ________________________ intersecția cu ______________________ nu exista împrăștiat material antiderapante pentru combaterea poleiului, fapt ce a condus la producerea unor accidente rutiere.

Ca atare, susținerile recurentei - petente că nu a săvârșit contravenția reținută prin procesul verbal sunt neîntemeiate din probatoriul administrat inclusiv raportul de constatare încheiat de organele de poliție rezultând cu evidență că aceasta nu și-a îndeplinit obligația asumată încălcând dispozițiile art. 105 aliniat 1 punctul 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii de 2100 lei, aplicată de agentul constatator cu sancțiunea avertisment tribunalul constată că aceasta nu se justifică și în mod corect instanța de fond a reținut că în raport de gravitatea faptei săvârșite sancțiunea aplicată de agentul constatator a fost corect individualizată.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță, din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă vechi, tribunalul va respinge ca nefondat, recursul declarat de către recurenta - petentă S.C. ,,U____ S___” S.A. - B_______, împotriva sentinței civile nr. 486, din data de 21 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta - petentă S.C. ,,U____ S___” S.A. - B_______, cu sediul în municipiul B_______, _______________________. 19, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 486, din data de 21 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în municipiul B_______, Bulevardul M____ E_______, nr. 57, județul B_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

U________ M______ S_______ D____ T________ C_______ G_____ M______

Red. S. D. / 30 . 01 . 2015

Judecătoria B_______ - Judecător A____ E_______

Tehnored. G. M. / 2 Exempl. / 30 . 01 . 2015