Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 351/2015/C__

Ședința publică de la 14 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G______ U_____

Judecător F_________ R_____

Grefier M________ V_______ D______

Pe rol judecarea apelului contencios administrativ și fiscal privind pe apelantul – contestator D___ M_____ și pe intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – contestator D___ M_____ prin avocat P_____ A_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen, motivat, legal timbrat, după care

Apărătorul apelantului – contestator învederează instanței că nu mai insistă în audierea martorului întrucât a luat legătura cu acesta și i-a comunicat că nu se va prezenta la instanță, precum și faptul că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Apărătorul apelantului – contestator având cuvântul solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G______, la data de 23.09.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul D___ M_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să anuleze procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/ 09.09.2014, prin care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei.

Prin sentința civilă nr. 369/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria G______ s-a respins plângerea formulată de petentul D___ M_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/09.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 540 de lei și 3 puncte penalizare.

În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 09.09.2014, ora 15³⁵, a condus autoturismul marca Audi Q7, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 84 km/h, pe raza localității Călugăreni.

Contravențiile săvârșită de petent sunt prevăzute de lege la art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, care sancționează fapta de a depăși cu 31-40 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prin prisma dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută sau relativă.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În speță, petentul a contestat situația reținută de agentul constatator, arătând că nu putea circula cu viteza de 84 km/h, întrucât aparatul de control al vitezei montat pe autoturism a fost setat la o viteză maximă de 60 km/h, sens în care nivelul vitezei indicat de aparatul radar este rezultatul unei erori tehnice.

Pe de altă parte, intimatul a adus în susținerea temeiniciei procesului-verbal contestat, fotografia efectuată cu aparatura tehnică de specialitate aflată în dotarea IPJ G______, prin care autoturismul petentului, marca Audi Q7, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost surprins de către postul de supraveghere a traficului pe raza localității Călugăreni, în 09.09.2014, ora 15³⁵, circulând cu o viteză de 84 km/h.

Aparatura folosită în măsurarea vitezei autoturismului anterior descris îndeplinește condițiile tehnice impuse de lege, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimat, respectiv Buletinul de verificare metrologică nr. xxxxx/19.08.2014 și Atestatul nr. 11, al agentului care a manipulat aparatura tehnică, Asp. Bibiță D_____.

Totodată, din înscrisurile depuse la 21.01.2015, respectiv buletinul posturilor și fila radar, rezultă că în data de 09.09.2014, pe sectorul de drum DN5, în dreptul localității Călugăreni, traficul era supravegheat între orele 14-22, de către o echipă din care făcea parte Asp. Bibiță D_____, în calitate de operator aparatură radar.

Astfel, deși i s-a permis să prezinte dovezi în sprijinul celor afirmate, petentul nu a administrat nicio probă din care să rezulte o situație contrară celei descrise în procesul-verbal contestat.

Împrejurarea că petentul ar fi setat aparatul de control al vitezei montat pe autoturism la o viteză de maxim 60 km/h, chiar dacă ar fi fost dovedită, nu este concludentă în stabilirea situației de fapt. Indiferent de modalitatea în care a funcționat calculatorul autoturismului condus de petent, din probele administrate a rezultat fără niciun dubiu că viteza măsurată cu mijloacele tehnice, omologate corespunzător, ale IPJ G______ a fost de 84 km/h. Posibilitatea existenței unei erori tehnice nu a fost probată, aparatul radar care a măsurat viteza funcționa în parametrii normali, conform Buletinului de verificare metrologică nr. xxxxx/ 19.08.2014, iar viteza afișată era cea reală.

Pentru aceste motive, întrucât intimatul a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent, iar acesta nu a făcut proba unei situații contrare actului de sancționare, instanța va constata temeinicia procesului-verbal încheiat de intimată.

Cu privire la legalitatea sancțiunilor aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora fapta de a depăși cu 31-40 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se sancționează cu 4 puncte de penalizare, precum și dispozițiile art. 102 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c). Clasa a IV-a de sancțiuni presupune aplicarea unui număr de 6-8 puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. (4) pct. c) din OUG nr. 195/2002.

În cauză, prin procesul-verbal contestat petentului i-a fost stabilită și aplicată o sancțiune principală a amenzii (6 puncte, 540 lei) și o sancțiune complementară de 4 puncte penalizare.

În ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (5) și (6) din OG nr. 2/2001, constatând că fapta săvârșită de petent are un pericol social ridicat, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, orientată spre minimul special, fiind aptă a asigura atât un rol preventiv, cât și unul represiv. În adoptarea acestei soluții, instanța are în vedere faptul că viteza maximă admisă în localitatea Călugăreni a fost depășită de către petent cu 34 km/h, precum și scopul normei încălcate, respectiv ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul - petent D___ M_____ criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.

În motivarea apelului său, apelantul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 540 lei, precum și cu 4 puncte de penalizare, întrucât la data de 09.09.2014, orele 15³⁵ , ar fi circulat pe DN5, în ____________________________ de 84 Km/h, depășind viteza maximă admisă pe acel sector de drum cu 34 Km/h.

A motivat plângerea contravențională formulată prin faptul că știa sigur că a setat autovehiculul cu care circula astfel încât să nu poată rula pe acel sector de drum, respectiv ____________________________ cunoștință că există filtre radar, cu o viteză mai mare de 60 Km/h.

În susținerea celor menționate, a solicitat audierea în calitate de martor a persoanei care se afla împreună cu mine în autovehicul la data săvârșirii pretinsei contravenții, care cunoștea faptul că setasem autovehiculul să ruleze cu o viteză maximă de 60 Km/h în timp ce circulam prin ________________________________ de fond a respins solicitarea sa.

Mai mult, după ce a respins, în mod greșit, proba testimonială solicitată a fi administrată în apărarea sa, instanța de fond a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal contestat, motivând prin faptul că, deși i s-a permis să prezinte dovezi în sprijinul celor afirmate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu a făcut proba unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal prin care am fost sancționat contravențional.

Prima instanță, prin sentința apelată, a încălcat dispozițiilor art. 6, paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce garantează dreptul la un proces echitabil, întrucât apărările și argumentele invocate în susținerea plângerii contravenționale nu au fost în mod concret, corect și suficient examinate.

Instanța de fond avea obligația de a analiza în mod efectiv mijloacele de probă solicitate, raportat la faptul că administrarea acestora era utilă soluționării cauzei și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Pentru a putea fi aplicată o sancțiune contravențională este necesar ca pretinsa faptă să fie săvârșită cu vinovăție.

Astfel, audierea persoanei împreună cu care se afla în autovehicul la momentul săvârșirii pretinsei contravenții se impunea pentru stabilirea intenției sale de a respecta dispozițiile legale cu privire la viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula, precum și a împrejurărilor concrete ce au condus la aplicarea sancțiunii contravenționale.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată apelul nefondat pentru argumentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru a fi admisă de instanță, o probă trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate, să fie legală, verosimilă, concludentă și pertinentă.

În principiu, probele nu au o valoare prestabilită, fiind egale, ceea ce înseamnă că o probă abținută cu ajutorul unui mijloc tehnic, în cazul în speță, aparatul tip radar aflat în dotarea Poliției Rutiere, nu poate fi combătută decât printr-o probă de aceeași natură.

În mod corect prima instanță a respins proba testimonială solicitată de către apelantul petent deoarece, în mod evident, nu este concludentă.

În lipsa altor probe care să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute de către agentul constatator, tribunalul urmează să, respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul - petent D___ M_____ împotriva sentinței civile nr. 369/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 480 cod proc. civ.,

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - petent D___ M_____ cu domiciliul în localitatea Otopeni, ____________________ R, Județul Ilfov împotriva sentinței civile nr. 369/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______ cu sediul în G______, ________________, Județul G______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Septembrie 2015.

Președinte, G______ U_____		Judecător, F_________ R_____
	Grefier, M________ V_______ D______

red. jud. U.G.

ex. 4/06.11.2015

jud. fond B.C.

dact. P.M.