Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B_____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7611

Ședința publică de la 27 Octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A__-M____ Echert

Grefier C___ E____-V_______

Pe rol fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de petentul I_______ M_____, (CNP xxxxxxxxxxxxx) cu domiciliul ales în B_____, ______________________________, nr. 9, ______________, jud. B_____ – la av. B____ Glenda în contradictoriu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B_____, cu sediul în B_____, _________________________. 10-12, jud. B_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ NR. xxxxxxx/23.03.2015.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 27.10.2015 când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 24.04.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul I_______ M_____ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 23.03.2015 emis de intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B_____, solicitând anularea procesului verbal contestat și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că situația reținută de agentul constatator nu este conformă cu realitatea, întrucât era vorba de o simplă deplasare a mașinii de pe o stradă pe alta, unde aceasta avea să fie parcată pe termen lung. A mai susținut petentul că se bucură de prezumția de nevinovăție și că de asemenea trebuie avute în vedere dispozițiile CEDO în materie.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art.6 CEDO.

În dovedirea plângerii, petentul a depus în copie procesul-verbal contestat (f.9).

Plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și a fost legal timbrată, cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul a depus la dosar notă de probe (f.22) prin care a solicitat admiterea probei cu raportul agentului constatator, precum și a altor probe a căror utilitate ar rezulta din dezbateri.

La termenul de judecată in data de 21.09.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând că aceste probe sunt admisibile și pot conduce la soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art.258 rap. la art. 255 alin. 1 C.pr.civ, precum și pentru petent proba testimonială cu un martor, pe care petentul s-a obligat să îl aducă personal. La termenul de judecată din data de 12.10.2015, avocatul petentei a învederat că martorul nu poate fi adus în vederea audierii, motiv pentru care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 313 alin.3 C.pr.civ.

Analizând plângerea contravențională, prin prisma susținerilor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente în cauza, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din 23.03.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei, motivat de faptul că a condus autoturismul personal, având inspecția tehnică expirată de la data de 27.11.2014. În drept s-a reținut încălcarea dispozițiilor art.102 alin.1 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, text în raport de care constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni fapta de a conduce pe drumurile publice un vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.

Procesul-verbal a fost semnat de petent fără obiecțiuni.

În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De altfel, nici petentul nu a invocat vreun motiv de nelegalitate al procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei, instanța observă că petentul contestă situația de fapt reținută de agentul constatator și afirmă că era vorba de o deplasare a mașinii de pe o stradă pe alta, în scopul parcării acesteia pe un termen mai îndelungat într-o altă locație.

Deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie (având la bază împrejurarea că fapta a fost constatată în mod direct de un agent învestit cu exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu), probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.

Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.

Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).

În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A_____ c. României, pct. 60, cauza N_______ G_______ c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H______ și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are in vedere dispozițiile art.102 alin.1 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, text în raport de care constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni fapta de a conduce pe drumurile publice un vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat. Instanța observă că petentul a învederat o altă situație de fapt, însă nu a adus nicio probă în sprijinul acestei susțineri. Petentul nu a înțeles să prezinte martorul indicat în vederea audierii, desi instanța a făcut toate demersurile legale în acest sens. De asemenea, petentul nu indicat nicio altă probă care să poată întări susținerile sale. Astfel, instanța apreciază că simpla contestare a procesului verbal în instanță, fără indicare vreunei probe, nu este susceptibilă să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal, prezumție care așa cum s-a arătat este conformă cu normele CEDO incidente în cauză, precum și cu jurisprudența instanței europene.

Instanța va avea în vedere și faptul că procesul verbal a fost semnat de petent fără obiecțiuni. Astfel, deși această împrejurare nu echivalează cu o recunoaștere a faptei, petentul trebuie totuși să facă demersuri în instanță pentru susținerea cauzei sale, demersuri care în speță lipsesc. Instanța va reține și prevederile art.13 alin.3 C.pr.civ., care reglementează dreptul la apărare, în raport de care părțile au posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot lua cunoștință de cuprinsul dosarului, pot propune probe, pot formula apărări și își pot prezenta susținerile în scris și oral. Instanța observă că petentul nu a făcut nici un demers pentru susținerea pretențiilor sale, motiv pentru care consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.

Pentru aceste considerente instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.

În ceea ce privește sancțiunea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța constată că nivelul amenzii aplicată legal corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului. Instanța consideră că fapta acestuia, de a conduce fără a avea o inspecție tehnică valabilă denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja participanții la trafic. Astfel, instanța consideră că urmarea produsă de fapta petentului este producerea unui extrem de ridicat grad de pericol social atât pentru alți șoferi, cât și pentru petent însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate, întrucât în orice moment s-ar putea ivi o defecțiune tehnică care să pună în pericol grav atât viața petentului cât și a celorlalți participanți la trafic.

Având în vedere toate cele expuse anterior, instanța, în baza art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx din 23.03.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I_______ M_____, domiciliat în comuna T____ V___________, ______________________, jud. B_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu sediul procesual ales la av. B____ Glenda, ______________________________, nr.9, ____________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în B_____, _________________________.10-12.

Menține procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din 23.03.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015

Președinte Grefier

Echert A__-M____ C___ E____ V_______

E.A.M./C.E.V. 27 Octombrie 2015/4 ex.

____________.10.2015