Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

Secția de C_________ Administrativ și Fiscal

D E C I Z I A NR.146

Ședința publică din 27 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte: C_______ D______ D_____

Judecător: C_______ P_____

Grefier: C_______ E____ T_________

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul J______ V_______, domiciliat în municipiul Rădăuți, ______________________. 15, _____________, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 824 din 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, _______________.9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică prima strigare a cauzei au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 121 alin. 5 teza a I din R.O.I. nr. 1375/2015, instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare a cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Instanța din oficiu invocă excepția de netimbrare a cererii de apel și rămâne în pronunțarea asupra excepției.

În urma deliberării,

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de față, constată:

Prin sentința nr. 824/13.02.2015, Judecătoria Suceava a respins plângerea contravențională formulată de petentul J______ V_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție ________ nr. xxxxxxx din 27.08.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile constatându-se că în data de 27.08.2014, ora 02.10, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar la testarea cu aparatul etilotest alcoolemia a fost de 0,17 mg/l alcool pur în aerul expirat, faptă prevăzută de dispozițiile art. 102 alin.3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 27.08.2014 a fost semnat de către petent cu mențiunea că „ a consumat un pahar de vin în jurul orelor 20.00”.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 27.08.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța a avut obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, în condițiile în care dacă concentrația de alcool ar fi fost mai mare fapta ar fi fost infracțiune conform legislației în materie. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție a petentului se impune cu forță superioară.

În cauza dedusă judecății, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv că în data de 27.08.2014, ora 02.10, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX iar la testarea cu aparatul etilotest alcoolemia a fost de 0,17 mg/l alcool pur în aerul expirat. Mai mult, instanța a constatat că petentul prin susținerile formulate în plângere nu contestă situația de fapt reținută în sarcina sa, ci arată că a consumat doar un pahar de vin în jurul orelor 20.00 și solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment dat fiind că în opinia sa fapta ar avea un grad redus de pericol social.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 27.08.2014 este susținută de raportul agentului constatator aflat la fila 20 dosar.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.

Așadar, observând sancțiunea stabilită prin lege (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

Instanța a reținut din materialul probator administrat în cauză că pericolul social concret al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației. Astfel, realitatea socială ne arată că nerespectarea normelor rutiere cu privire la interzicerea consumului de alcool urmată de conducerea unui autovehicul duce de multe ori la decese sau vătămări corporale. Instanța a avut în vedere că nivelul alcoolemiei petentului a fost unul scăzut, dar a apreciat că raportat la consecințele pe care le poate genera consumului de alcool pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii în cuantum de 810 lei cu avertisment, instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. Mai mult decât atât, instanța a constatat că agentul de poliție i-a aplicat petentului sancțiunea minimă prevăzută de lege.

În ceea ce privește posibilitatea de a i se înlătura măsura reținerii permisului, instanța a constatat că această măsură este una legală și necesară, tocmai pentru a îl ajuta pe petent să conștientizeze gravitatea faptei sale și să evite pe viitor situațiile asemănătoare. Prin urmare, instanța a apreciat că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere faptul că petentul a condus autoturismul său aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.

Având în vedere considerentele ce preced, instanța a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție ________ nr. xxxxxxx din 27.08.2014, așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.

Față de cele arătate, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel J______ V_______, solicitând admiterea acestuia și anularea sentinței apelate și în rejudecare admiterea plângerii contravenționale formulate și anularea procesului verbal de contravenție.

În motivare a arătat că a consumat un pahar de vin în jurul orelor 20 din data de 26.08.2014, iar conform adresei nr.A 8/4165 din 2002 a Institutului de Medicină Legală „ M___ Minovici”, se consideră că până la 0,10 mg/l alcool în aerul expirat, nu apare niciun fel de alterare a vitezei de reacție, a reflexelor sau a celorlalte funcții psihomotorii, iar depășirea acestui prag atrage după sine răspunderea contravențională.

Față de aceasta solicită a se observa că alcoolemia stabilită a fost de 0,17 mg/l în aerul expirat, foarte aproape de limita de 0,10 mg/l în aerul expirat. În acest caz consideră că se poate face aplicare art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că nu a mai fost sancționat contravențional pentru acest gen de fapte, faptul că s-a stabilit o alcoolemie la limita minimă care determină lipsa pericolului social al faptei săvârșite, solicitând înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

În temeiul art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.

Prin întâmpinare, intimatul I.P.J. Suceava a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, iar la pronunțarea hotărârii să se aibă în vedere întreg probatoriul administrat.

La termenul de astăzi s-a invocat excepția de netimbrare a cererii de apel.

Asupra excepției nelegalei timbrări, tribunalul reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. 6 din OUG nr. 80/2013, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârii judecătorești se taxează cu 50 % fie din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, fie din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puțin de 20 de lei.

Potrivit art.470 NCPC” Cererea de apel va cuprinde:

a) numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar. Dacă apelantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b) indicarea hotărârii atacate;

c) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul;

d) probele invocate în susținerea apelului;

e) semnătura.

(2) La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru.

(3) Cerințele de la alin. (1) lit. b) și e) și cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar cele de la alin. (1) lit. c) și d), sub sancțiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel…”

Având în vedere disp. art. 33 din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, tribunalul, prin rezoluția din 14.10.2015, comunicată prin adresa (fila 6) și prin citația de la termenul anterior ( fila 16), a pus în vedere apelantului să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei aferentă căii de atac promovată.

Cum apelantul nu s-a conformat obligației legale de a achita contravaloarea taxei judiciare de timbru, dispusă de instanță, nici până la primul termen de judecată, Tribunalul va admite excepția netimbrării și în temeiul art. 470 al.3 NCPC va anula cererea de apel ca netimbrată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Admite excepția netimbrării.

Anulează ca netimbrat apelul declarat de petentul J______ V_______, domiciliat în municipiul Rădăuți, ______________________. 15, _____________, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 824 din 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, _______________.9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător,

C_______ D______ D_____ C_______ P_____

Grefier,

C_______ E____ T_________

Red. C.D.D.

tehnored. T.C

ex.4/