R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SECTIA CIVILA

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3202/2015

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D____-M______ Ș_____

Grefier R_____ D_________

Pe rol soluționarea cauzei civile de față privind pe petentul A_______ V_____ și pe intimat C.N.A.D.N.R. S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică C______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, cu datele de identificare în caietul grefieruluide ședință, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință după care:

Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc. civ., verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 10¹ din OG 15/2002.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Petentul personal a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 256 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele aspecte de fapt și de drept:

Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecatoria D___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul A_______ V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/3.08.2015 cu avertismentul.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că procesul verbal nu este semnat de către agentul constatator, nu i s-a acordat contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, fiind astfel lovit de nulitate, recunoaște că nu a deținut rovinietă la data menționată în cuprinsul procesului verbal, dar aceasta a fost o eroare, întrucât obișnuiește să plătească rovinieta, astfel că se impune corelarea sancțiunii cu gradul de pericol social concret.

În drept au fost invocate dispozițiile art.OG nr.2/2001.

Petentul a anexat plângerii înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii petentului, apreciind că procesul verbal conține toate elementele prevăzute de OG nr.2/2001, fiind semnat olograf , iar cele reținute sunt temeinice și legale, sancțiunea fiind corectă.

În drept intimata și-a fondat apărările pe dispozițiile OG nr.15/2002, Ordinul MTI 769/2010.

Alăturat întâmpinării, intima a atașat dovada comunicării cu petentul a procesului verbal de contravenție, certificatul calificat, planșe foto.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu taxa juidiciară de timbru de 20 lei.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșa foto.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/3.08.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 27.04.2015, ora 16,28 ar fi circulat cu autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, pe DN 66 km 206+100 m Băcia, fără a deține rovinietă valabilă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Raportat la critica vizând lipsa semnăturii agentului constatator, se reține că procesul verbal atacat are aplicată semnătura olografă a acestuia, fiind respectate astfel exigenețele art.16 și urm. din OG nr.2/2001.

Referitor la lipsa semnăturii martorului și încheierea procesului verbal în lipsa petentului, instanța reține că procesul verbal este valabil întocmit de această manieră, față de prevederile speciale ale art.9 alin.(5) din OG nr.2/2001: “Procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit conform alin. (4) se încheie în lipsa contravenientului”, ce nu impune condiții suplimentare de valabilitate, fiind vorba despre o normă derogatorie de la dreptul comun reprezentat de art.17-19 din OG nr.2/2001.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare la data săvârșirii contravenției ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că petentul a recunoscut că nu deținea rovinietă valabilă, iar urmare a demersurilor întreprinse de instanță și înscrisurilor depuse la dosar rezultă că la data de 27.04.2015 nu era înregistrat în baza de date ca deținând rovinietă valabilă pentru auto cu care a fost surprins în trafic, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acestuia.

Cu toate acestea, se va reține că petentul a probat că a achitat taxa de drum pentru autovehiculul proprietatea sa cu nr. XXXXXXX, încă înainte de a i se comunica procesul verbal atacat în prezenta procedură, aspect ce denotă intenția petentului de a nu se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește achitarea rovinietei și de a circula în legalitate.

Neplata rovinietei de către petent pare o scăpare, în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale, iar intimata nu a probat că petentul ar mai fi fost anterior sancționat pentru același gen de abateri, care să denote perseverența în materie contravențională.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. În baza art. 5 alin.5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că petentul a achitat taxa de drum anterior și ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție. Se apreciază astfel, că petentul nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa prin norma legală, precum și faptul că nu s-a produs nici o pagubă prin faptele comise. În aceste condiții, instanța constată că fapta contravențională săvârșită de petent, în mod concret, prezintă un pericol social mult diminuat, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Prin urmare, instanța va înlocui amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție cu sancțiunea avertisment. De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001, va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va admite în parte plângerea petentului, în sensul că va înlocui amenda aplicată prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertisment.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 454 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost justificate și nu există nicio culpă a intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul A_______ V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in D___, ____________________.C, ___________, _____________________, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică C______, cu sediul in municipiul București, sector 6, ____________________.401A.

Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/3.08.2015 încheiat de intimata, cu sancțiunea avertismentului.

Respinge în rest plângerea și menține în rest procesul verbal.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2015.

Președinte,Grefier,

Ș_____ D____-M______ D_________ R_____

ȘDM/RD

4 ex./24.01.2016