Cod operator: xxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SATU M___
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 26/2016/_____________________> Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE P____ M______
Judecător C_______ F____ M______
Grefier D_____ F______ U___
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ____________________, sector 5, împotriva Sentinței Civile nr. 1113/22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. ______________.L. PRIN ADMINISTRATOR C_____ D______, cu sediul în Supur, ___________________, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PV __________ NR.xxxxxxx
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, lipsesc părțile.
Se constată că dezbaterea fondului a avut loc la data de 22.01.2016, când concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre,amânându-se pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1113/22.09.2015 pronunțată în dosar cu nr. de mai sus, Judecătoria Carei a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta _____________________ contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect plângere contravențională, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției DGAF NR.xxxxxxx încheiat la data de 24.04.2015 și în consecință prin urmare, sancțiunea amenzii de 10.000 lei a fost înlocuită cu „Avertisment.”
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 24.04.2015 de către reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală Oradea, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 10 lit. c) și lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999 rep., aplicându-se în baza art. 11 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999 rep. sancțiunea amenzii în sumă de 10.000 lei, fiind aplicate și sancțiunile complementare constând în confiscarea sumei de 110 lei în baza art. 11 alin. (1) lit. a) pct. (i) din O.U.G. nr. 28/1999 mod. și suspendarea activității unității pe o perioadă de 1 lună în baza art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (ii) din O.U.G. nr. 28/1999 mod., precum și sancțiunea avertismentului în baza art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/ 2001.
În privința descrierii faptelor, instanța a reținut că reprezentanții intimatei, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al contravenientei, au constatat un sold faptic în sumă de 154,80 lei, reprezentând sume bănești încasate din vânzarea de mărfuri din gestiune în data de 24.04.2015, până la ora controlului (ora 13:15), și un sold scriptic în sumă de 44,80 lei conform raportului de verificare X întocmit în momentul controlului, rezultând o diferență între soldul faptic și cel scriptic în sumă de 110 lei reprezentând sume bănești încasate din vânzarea de mărfuri din gestiune și care nu au fost marcate în aparatul electronic de marcat fiscal. De asemenea, instanța a reținut și împrejurarea că faptei reținute în sarcina contravenientei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 rep. „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: … c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate sau bacșișurile încasate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, valoarea bacșișurilor încasate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8)” și art. 10 lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999 rep. „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: … gg) deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul de bani personali, în registrul special și/sau în chitanțe.”, atât sancțiunea principală, cât și cele complementare, fiind corect încadrate juridic în conformitate cu art. 11 alin. 1 lit.d), art. 11 alin. (1) lit. a) pct. (i) și art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (ii) din O.U.G. nr. 28/1999 rep.
Totodată, instanța a constatat că plângerea contravențională a fost formulată de petent în termenul legal.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că petentul, prin plângerea contravențională, nu contestă fapta reținută în sarcina sa de către agentul constatator, ci dimpotrivă, recunoaște că omisiunea îi aparține, fapt pentru care își recunoaște vinovăția, susținerile sale vizând pe de-o parte circumstanțierea săvârșirii faptei contravenționale, iar pe de altă parte, reindividualizarea sancțiunilor contravenționale ce i-au fost aplicate.
Față de starea de fapt reținută în procesul verbal contestat, instanța a observat că această contravenție reținută în sarcina contravenientei, a fost constatată personal de către agentul constatator, procesul verbal de contravenție beneficiind de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat.
Ca atare, având în vedere că petentul recunoaște săvârșirea faptei contravenționale, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului - verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională), articol care, coroborat cu art.38 alin. (3) din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului chiar și în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța a considerat că sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 10.000 lei este mult prea aspră, avertismentul fiind suficient pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor sale legale, ținând cont că fapta săvârșită de petentă nu a produs consecințe grave, de menționat sub acest aspect suma relativ mică, de doar 110 lei, neînregistrată în aparatul electronic de marcat fiscal, iar în privința circumstanțelor personale ale petentei, instanța a reținut că nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu.
Astfel, opinia instanței privind reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate contravenientei are la bază dispozițiile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. (3) din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), precum și art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
În ceea ce privește sancțiunile complementare constând în confiscarea sumei neînregistrate, respectiv a suspendării activității societății contraveniente pe o perioadă de o lună, instanța a reținut că dispozițiile din O.U.G. nr. 28/1999 rep. impun agentului constatator obligativitatea aplicării celor două sancțiuni complementare „ope legis”, indiferent de sancțiunea principală aplicată și indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care să atragă sancțiunea complementară respectivă.
Instanța are posibilitatea să individualizeze și sancțiunile complementare la fel ca și pe cele principale, însă doar în cazurile în care această individualizare este posibilă.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța a apreciat că trebuie să se facă distincția între individualizarea legală a sancțiunilor și individualizarea judiciară a acestora.
Individualizarea legală este cea realizată de legiuitor cu ocazia elaborării legii, legiuitorul fiind cel care stabilește cadrul general al sancțiunilor, natura și limitele generale ale fiecărei sancțiuni, natura și limitele speciale ale sancțiunii pentru fiecare contravenție în parte etc.
Individualizarea judiciară a sancțiunii este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției, prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând seama de diversele criterii de individualizare.
În cadrul fiecărei forme de individualizare, sancțiunea este individualizată prin activitatea anumitor organe, în anumite limite și cu anumite mijloace, iar sub raportul forței lor obligatorii, formele de individualizare prezintă o anumită ierarhie, individualizarea legală fiind obligatorie și impunându-se în fața individualizării judiciare.
În cauza de față, legiuitorul, cu ocazia individualizării legale, a stabilit că sancțiunea complementară a confiscării sumelor neînregistrate și sancțiunea complementară a suspendării activității este obligatorie, iar instanța, cu ocazia individualizării judiciare, nu are posibilitatea înlăturării acestor sancțiuni (considerate ca obligatorii de către legiuitor), în caz contrar având loc o încălcare a principiului separației puterilor în stat, principiu prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Aceste sancțiuni complementare (astfel cum sunt reglementate în prezent) ar putea fi înlăturate fie prin intervenția legiuitorului, fie prin declararea lor ca neconstituționale (atributul exclusiv al Curții Constituționale), fie prin aplicarea directă a normelor comunitare sau Convenției europene a drepturilor omului, în ipoteza în care aceste prevederi legale contravin normelor dreptului comunitar sau Convenției europene a drepturilor omului.
În concluzie, indiferent că sunt sau nu proporționale cu pericolul social al faptei comise, fiind stabilite în mod obligatoriu de către legiuitor, sancțiunile complementare aduse în discuție nu pot fi înlăturate de către instanță prin instituția individualizării sancțiunii, ci doar prin modalitățile arătate anterior.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus, în baza art.34 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, raportat la art.21 alin.(3) și art.7 alin.(3) din O.G. nr.2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 10.000 lei stabilită prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx din data de 24.04.2015, cu sancțiunea avertismentului, menținând restul dispozițiilor procesului-verbal contestat.
Instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii la contravenție și al menținerii procesului verbal ca temeinic și legal.
În motivare (filele 2-5), apelanta-intimată arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului neținând cont de pericolul social al sancțiunii contravenționale săvârșite.
Astfel, consideră că în mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul pentru fapta prevăzuta de dispozițiile art. 10 lit. c) din OUG nr.28/1999, în sensul ca la data controlului s-a constatat faptul că nu se îndeplinea obligația operatorului economic de a utiliza aparatul electronic de marcat fiscal si nu se emiteau bonuri fiscale pentru toate produsele vândute, încălcându-se astfel prevederile art.1 alin.1 și 2 și art.10 lit. c) din OG 28/1999 repub.
Având în vedere prevederile legale de mai sus este evidentă culpa petentei care nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 1 alin.1 și 2 din OUG nr. 28/1999 rep. ceea ce conduce la tragerea ei la răspunderea contravențională.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere ca sancțiunea aplicata petentei este justificata de imperativul protejării interesului social si al ordinii de drept, prin adoptarea unor masuri specifice de preîntâmpinare si sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscala.
Odată ce a fost constatata săvârșirea unor fapte care atrag răspunderea contravenționala a contribuabililor in conformitate cu prevederile din Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, organul constatator aplică sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, aceasta fiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa si circumstanțe personale ale contravenientului.
Învederează faptul ca organul de control antifraudă a stabilit amenda ținând cont de fapta contravenționala săvârșita, ceea ce arata ca sancțiunea aplicata este una legala și temeinica fiind direct proporționala cu gravitatea faptei.
Analizând modul facil în care operatorii economici pot acționa în cazurile de abatere de la prevederile legale și tocmai pentru a evita repetitivitatea faptelor prezentate, s-a luat măsura sancționării contravenționale cu aplicarea amenzii și nu a avertismentului.
Având în vedere cele de mai sus, apelanta apreciază, fără putința de tăgada, că atâta timp cât fapta este prevăzuta ca fiind contravenție de acte normative în vigoare, fapta exista și aduce atingere valorilor sociale aparate de legea contravenționala, astfel ca în mod corect organul de control a întocmit procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor atacat.
Așa cum apelanta a învederat și instanței de fond, în data de 24.04.2015 inspectorii antifrauda au efectuat un control curent, inopinat și prin sondaj la societatea _________________ unde societatea desfășoară activități de comerț cu amănuntul de produse predominant alimentare unde organul de control a constatat faptul că nu se îndeplinea obligația operatorului economic de a utiliza aparatul electronic de marcat fiscal în sensul că nu se emiteau bonuri fiscale pentru toate produsele vândute. încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. (1) si (2) si art. 10 lit. c) din OG 28/1999 renub.
Potrivit prevederilor art.1 alin. (1) și (2) și art.10 lit.c) din OG 28/1999 rep.:
"(1) operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuți la art. 1, denumiți în continuare utilizatori, "au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților utilizatorii vor elibera acestora și factura fiscală."
Având în vedere prevederile legale de mai sus este evidentă culpa petentei care nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 1 alin.1 și 2 din OUG nr. 28/1999 rep. ceea ce conduce la tragerea ei la răspunderea contravențională.
În urma inventarierii monetarului existent în sertarul casei de marcat exploatată la punctul de lucru verificat s-a constatat un sold faptic în sumă de 154,80 lei, reprezentând sume bănești încasate din vânzarea de mărfuri din gestiune în data de 24.04.2015, până la ora controlului (ora 13:15) și un sold scriptic în sumă de 44,80 lei conform raportului de verificare X întocmit în momentul controlului, rezultând o diferență între soldul faptic și cel scriptic în sumă de 110 lei reprezentând sume bănești încasate din vânzarea de mărfuri din gestiune, direct către populație și care nu au fost marcate în aparatul electronic de marcat fiscal.
Învederează că administratorul societății recunoaște că suma de 110 lei provenită din vânzarea mărfurilor cu amănuntul nu a fost marcată în casa de marcat, însă precizează ca a omis să emită două bonuri fiscale din cauza unei convorbiri telefonice purtată cu fiica acestuia, bolnavă cronic cu handicap, care era internată în spital având în acel moment probleme de sănătate.
Așa cum se poate constata, faptele pentru care a fost sancționată petenta există în materialitatea lor ele fiind recunoscute și necontestate în plângerea formulată, argumentele aduse în apărare referindu-se strict la starea de sănătate a fiicei administratorului și la incapacitatea de a achita cuantumul amenzii aplicate.
Menționează că fapta descrisă prezintă un pericol social ridicat dat de următoarele considerente: fapta săvârșită este incriminată drept contravenție de către însuși legiuitorul, la acea dată, în prevederile art.10 lit.`c` din OUG nr.28/1999 rep. și sancționează fapta respectivă conform art.11 alin.1 lit.`d` din OUG nr.28/1999 rep., cu amendă de la 10.000 lei până la 15.000 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii.
Învederează pentru a potența cât mai bine pericolul social al faptei, legiuitorul prevede pentru fapta săvârșită, în art. 11 alin.1 lit. `d` (ii) din OUG nr.28/1999 rep., aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității petentei pe o perioada de o lună.
Fapta descrisă generează fenomenul de evaziune fiscală, existând posibilitatea ca petenta să nu înregistreze în totalitate veniturile încasate din vânzarea mărfurilor în evidența contabilă a societății. Prin neînregistrarea acestor venituri, nu se evidențiază, calculează și virează la bugetul statului nici obligațiile fiscale (impozite și taxe) datorate de către petenta, nu se emite bonul fiscal consumatorului, și prin urmare nu există certitudinea că prețurile practicate pentru produsele vândute sunt aceleași cu cele evidențiate de petenta în evidența contabilă.
Stabilirea unui minim special într-un cuantum ridicat duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate implicită ridicată. Așadar, sancțiunea principală a amenzii aplicată la limita minimă alături de măsura complementară, a suspendării activității punctului de lucru verificat pe o perioadă de 1 lună este adecvată în raport cu criteriile prevăzute de art.21 din OG nr.2/2001 rep.
În consecință anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sau înlocuirea amenzii prevăzuta în acesta, poate crea un precedent periculos în sensul încurajării persoanelor de a încălca obligațiile prevăzute imperativ de legiuitor.
Având în vedere cele de mai sus, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă art. 466 si urm. din Codul de procedura civilă.
Intimata– petentă legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând sentința atacată cu apel prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate în cauză, tribunalul apreciază criticile apelantei ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
În mod temeinic și legal, în baza probelor cu înscrisuri administrate înaintea acesteia, prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție contestat de către petentă este temeinic și legal sub aspectul existenței faptei contravenționale, al încadrării juridice a acesteia și a culpei contravenientei.
De asemenea, în mod corect prima instanță a statuat asupra gradului de pericol social al faptei și a apreciat că sancțiunea contravențională aplicată petentei contraveniente este disproporționată față de gradul de pericol social redus al faptei săvârșite.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede: „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”
Pronunțarea de către instanța de judecată asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat se realizează prin prisma dispozițiilor legale care stabilesc sancțiunile contravenționale și modalitatea de aplicare a acestora.
Astfel, în legea generală privind regimul juridic al contravențiilor se prevede la art. 5 alin. 5 că „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la art. 21 că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
De asemenea, potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.”
„Avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în sarcina petentei contraveniente, instanța de apel a apreciat că acesta a învederat suficiente argumente pentru a justifica gradul de pericol social redus al contravenției pe care acesta a săvârșit-o și pentru a forma convingerea instanțelor de judecată în sensul că aceasta a înțeles gravitatea faptei săvârșite, necesitatea și importanța respectării pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Cu alte cuvinte s-a apreciat că scopul social al sancțiunilor contravenționale se poate realiza în cazul petentei și prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, cum este sancțiunea „avertismentului”, în condițiile în care, așa cum corect a reținut și prima instanță, petenta se află la prima abatere contravențională de acest gen; a avut o atitudine de regret față de fapta săvârșită.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art.480 alin.1, art.453 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat în cauză, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, CUI xxxxxxxx, cu sediul în București, ____________________, sector 5, în contradictoriu cu petenta S.C. ______________.L. PRIN ADMINISTRATOR C_____ D______, cu sediul în Supur, ___________________, jud. Satu M___, împotriva Sentinței civile nr.1113/22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 26 ianuarie 2016.
Președinte, P____ M______ |
|
Judecător, C_______ F____ M______ |
|
Grefier, D_____ F______ U___ |
|
Red.P.M./ 02.02. 2016.
Tehnored_VD /02.02.2016
4 ex.- _____________.cu: Agenția Națională de Administrare Fiscală București, _________________ prin adm.C_____ D______
Jud.fond: A________ C_____