Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Codul operatorului de date personale: 4670

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B_____

SECȚIA CIVILĂ

Sentinta civila Nr. 6865

Ședința publică de la 05 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F______-Tincuța R______

Grefier D______ C______ A______

Pentru azi fiind amânată pronunțarea cauzei civile privind pe petenta I_____ M______, cu domiciliul în mun. Suceava, ____________________, nr. 41, ____________, jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în mun. B_____, _________________________. 10-12, jud.B_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - ________ nr. xxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele, lucrările dosarului, și pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 05.10.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 30.03.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petenta I_____ M______ a solicitat anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 26.03.2015 întocmit de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____, iar pe cale de consecință, înlăturarea măsurilor de sancționare contravențională, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea cu avertisment.

În fapt, petenta a susținut că a fost sancționată deoarece circula cu pretinsa viteză de 149 km/h pe DN 23 la km 65, în afara localității, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX., cu amendă în cuantum de 975 lei, 10 puncte amendă și suspendarea permisului de conducere pentru 90 de zile.

Petenta a învederat că este posibil să fi depășit viteza pe acea porțiune de drum deoarece autoturismul era recent achiziționat.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, a arătat că agentul constatator nu a avut în vedere eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei prevăzută de Normele Metodologice Legale 021-05 de +4% în regim de deplasare și de plus, minus 3% în regim de staționare, motiv pentru care și încadrarea juridică a faptei ar fi trebuit să fie alta, și anume incidente ar fi dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr.195/2002.

În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul.

În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002 și dispozițiile OG nr. 2/2001

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.

Intimatul nu a depus întâmpinare, însă în termenul legal pentru formularea acesteia a depus notă de probe prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, buletinul de verificarea metrologică al aparatului radar, atestatul de operator calificat și înregistrarea video.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și înregistrarea video. Au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: proces verbal contestat, buletin de verificare metrologică aparat radar, atestatul operatorului radar, CD-ul cu înregistrarea video din data de 26.03.2015 privind pe petent.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 26.03.2015 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 975 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, pentru că în data de 26.03.2015, în jurul orelor 07:23, pe DN 23 la km 65 plus 150 a condus autoturismul Rover cu nr. XXXXXXXXX dinspre localitatea Latinu către localitatea Muchea cu viteza de 149 km/h, fiind filmat de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx.

În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din RA OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Totodată, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte săvârșite de persoane fizice: lit. e) depășirea cu mai mult de 50 de km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Făcând aplicarea dispozitiilor legale in materie (art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor), instanta constata ca plangerea contraventionala formulata de petent a fost depusa in termenul prevazut de lege, respectiv in termen de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei (art. 31 O.G. nr. 2/2001).

Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Totodată, instanța mai reține că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ întocmit de către un reprezentant al statului, bucurându-se astfel de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

De asemenea, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce în sarcina statelor obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală sarcina probei să revină organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

În plus, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

Totodată, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Astfel, se dă naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Astfel, instanța constată că potrivit art. 3.1.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei: b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de: +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h; +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h; c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea tolerată este de:  4 km/h pentru viteze până la 100 km/h;  4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h;

Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002). Marjele de eroare sunt avute în vedere la validarea metrologică a aparatului. Aceste norme au fost edictate pentru a reglementa procedura validării metrologice, astfel încât dacă aparatul are verificarea metrologică valabilă, atunci înregistrările acestuia sunt conforme. Or, în pricina dedusă judecății, se observă că în cuprinsul procesului verbal contestat aparatul radar este menționat ca fiind montat pe auto MAI xxxxx, iar la dosar, ca înscrisuri în probațiune au fost depuse două buletine de verificare metrologică, respectiv xxxxxxxx din data de 09.04.2014 pentru aparat radar montat pe autoturism cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx (fila 35 dosar) și xxxxxxx din data de 08.04.2014 pentru aparat radar montat pe autoturism MAI xxxxx (fila 39 dosar).

Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate. Totodată, instanța constată că lipsa acestor mențiuni nu este prevăzută de lege sub sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție, această lipsă putând atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat. Pentru a se reține nulitatea relativă, este necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În acest sens, instanța constată că în procesul verbal s-a consemnat mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic care a constatat săvârșirea faptei, însă există inadvertențe cu privire la care anume aparat radar înțelege intimatul să dovedească că se afla în perioada de valabilitate.

Or, nu se poate considera că aceasta reprezintă doar o simplă lipsă, pentru următoarele considerente. În primul rând, potrivit art. 121 alin. 2 din RA OUG nr. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În acest sens, instanța constată că nu poate verifica dacă viteza a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, așa cum prevede conținutul contravenției reținute în sarcina petentei (constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte săvârșite de persoane fizice: lit. e) depășirea cu mai mult de 50 de km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic) din moment ce nu poate stabili cu certitudine ce aparat radar a constatat viteza cu care se deplasa contravenientul sancționat prin procesul verbal contestat. În plus, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă unicul act probator al unei contravenții. Totodată, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu poate fi completat cu acte extrinseci, cum ar fi raportul agentului constatator sau actele care au stat la baza întocmirii sale, ci trebuie să cuprindă toate mențiunile stipulate de normele juridice.

Or, descrierea faptei deși cuprinde mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic care a constatat săvârșirea faptei, totuși intimatul nu a probat faptul că acesta era verificat metrologic ceea ce împiedică cercetarea temeiniciei actului constatator, aducându-i astfel o vătămare concretă petentului.

În consecință, instanța concluzionează că procesul verbal nu corespunde exigențelor stipulate de art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, descrierea faptei contravenționale nu cuprinde o mențiune esențială.

Pe cale de consecință, în temeiul art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 republicată, instanța va desființa dispozițiile procesului verbal atacat, corelativ cu exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 975 lei și ridicarea măsurii complementare a suspendării permisului de conducere pentru 90 de zile.

Reținând și că petenta nu a solicitat taxa judiciară de timbru achitată pentru prezenta procedură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petenta I_____ M______, cu domiciliul în mun. Suceava, ____________________, nr. 41, ____________, jud. Suceava, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în mun. B_____, _________________________. 10-12, jud.B_____.

Desființează dispozițiile procesului verbal contestat ________ nr. xxxxxxx din data de 26.03.2015 întocmit de intimat.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

R______ F______ Tincuța A______ D______ C______

RFT/ADC/ 05 Octombrie 2015/ 4 ex/ 2 ex __________________