Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ F____ M______

Judecător P____ M______

Grefier S_____ O_____ P__

Pe rol fiind judecarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal, formulată de apelantul - pârât I____________ DE P______ AL JUDETULUI SATU M___, cu sediul în mun. Satu M___, __________________, nr. 5/A, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. XXXXXXXXXXXXX, pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent R____ S____ A_____, cu domiciliul în __________________________________, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție circulație.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este completă.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este completă.

Totodată, se constată că judecarea cauzei a avut loc la data de 11 decembrie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la data de azi, 14 decembrie 2015.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentinta civila nr. 2506/2015, pronuntata de Judecatoria Satu M___ in dosar nr. XXXXXXXXXXXXX,prima instanta a admis in parte plangerea contravenționala formulata de petentul R____ S____-A_____, în contradictoriu cu intimata I____________ DE P______ AL JUDETULUI SATU M___, a anulat in parte procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 17.02.2015 si in consecința a dispus înlăturarea sancțiunii amenzii contravenționale in cuantum de 877,5 lei si a sancțiunii contravenționale a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile.

Prima instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 17.02.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea avertismentului și amendă contravențională în cuantum total de 1127,5 lei, precum și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile deoarece la data de 17.02.2015 în jurul orei 11:57 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare CR 873 WW in localitatea Rădești din judetul Satu M___ cu o viteză de 101 km/h depășind astfel viteza maximă admisă pentru acel sector de drum. Totodată, petentul nu a putut prezenta dovada achitării taxei de utilizare a drumului național iar autoturismul prezenta defecțiuni de frânare, fapte prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 si art. 147 alin. 3 din HG 1391/2006.

În drept, potrivit art. 121 alin. 1 si 2 din HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

Conform art. 147 alin. 3 din HG 1391/2006, conducatorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: sa verifice functionarea sistemului de lumini si de semnalizare, a instalatiei de climatizare, sa mentina permanent curate parbrizul, luneta si geamurile laterale ale autovehiculului, precum si placutele cu numarul de inmatriculare sau inregistrare ale autovehiculului si remorcii;

Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Totodată instanța observă că petentul nu a contestat sub aspectul legalității procesul-verbal de contravenție.

Cu toate acestea, instanța, având în vedere specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise, reține că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza exclusiv prin mijloace tehnice.

Analizând filmarea video aflată la dosarul cauzei precum și planșele foto depuse de intimata, instanța a constatat că aceasta din urmă nu poate proba faptul că petentul se deplasa cu viteza de 101 km/h pe acel sector de drum.

Analizând fotografiile radar 1606 si 1619 realizate la aceiași oră (11:57:03), instanța a constatat faptul că acestea cuprind valori diferite. Astfel prima fotografie radar (f.22 față) cuprinde valoarea de 101 Km/h, iar cea de a doua fotografie radar (f. 22 verso) cuprinde viteza de 79Km/h. Din vizonarea CD-ului atașat la dosarul cauzei, instanța a constatat faptul că aparatul radar care a inregistrat acele imagini a fost pornit in acel moment de către agentul de poliție. Cu toate acestea, instanța a remarcat faptul că in aceiași miime de secundă s-au inregistrat două valori diferite, diferența de viteză fiind de 22 km/h, creând astfel un dubiu rezonabil cu privire la acuratețea datelor inregistrate cu aparatul radar.

In aceste condiții, instanța a constatat faptul că intimata nu a probat existența contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, motiv pentru care a admis plangerea contravenționala cu privire la această contravenție.

In ceea ce privește restul contravențiilor și sancțiunilor constatate și aplicate prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx, instanța a constatat că faptele astfel cum au fost reținute rezultă din procesul-verbal, proba esențială fiind constatarea ex propriis sensibus a agentului constatator.

În consecință, instanța a constatat că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, cu privire la contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și art. 147 alin. 3 din HG 1391/2006. Pe de altă parte, intimata nu a făcut dovada existenței contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel intimatul I____________ Județean de Poliție Satu M___, solicitand casarea acesteia, în sensul respingerii plângerii petentului, menținerea în vigoare în totalitate a procesului-verbal de contravenție și a măsurilor luate prin acesta, ca fiind temeinice și legale.

A motivat ca in fapt, la data de 17.02.2015 în jurul orelor 11:57, petentul, a condus autovehiculul marca B.M.W cu nr. înmatriculare CR-8737-WW pe raza localității Rătești, jud Satu M___, cu viteza de 101 km/h depășind cu peste 50 km/h viteza admisă pentru acel sector de drum.

Prin sentința civilă menționată mai sus plângerea petentului a fost admisă în mod nejustificat, instanța apreciind că întrucât la același interval orar respectiv 11:57:03 aparatul radar a indicat că autoturismul condus de petent a circulat cu viteza de 101 km/h respectiv 79 km/h, nu se poate reține care a fost viteza reala, motiv pentru procesul verbal este nul.

Apreciaza ca din probatoriul depus de I.P.J. Satu M___ care include inclusiv clișee foto și DVD, rezultă că efectuarea măsurătorilor și determinarea vitezei de deplasare a petentului a fost determinată cu respectarea prevederilor legale.

Din clișeele foto anexate și explicațiile agentului constatator rezultă fară niciun dubiu că petentul a circulat din sens opus cu viteza de 101 km/h.

Motivația instanței nu este elocventă, întrucât din clișeul foto nr. 1606 depus în probațiune se observă clar că la ora 11:57:03 autoturismul condus de petent a avut viteza de viteza de 101 km/h, după care a redus viteza la 79 km/h lucru ce rezultă din clișeul 1619.

Mai mult, aprecierea instanței cu privire la faptul că petentul nu avea cum să reducă viteza de la 101 km/h la 79 km/h nu este de natură a combată proba constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. De altfel din clișeele rezultă că petentul a redus drastic viteza când a observat echipajul de poliție.

Normele 3.5.1 din Ordinul 301/2005 nu au fost încălcate în cazul de față, întrucât în cazul de față nu există dubii cu privire la faptul că viteza ar fi fost stabilită în mod greșit în dauna petentului.

În altă ordine de idei , arata că cinemometrele utilizate de I.PJ. Satu M___ posedă ambele variante de utilizare : staționare și/sau mișcare și sunt montate pe autoturismele destinate și sunt atestate și avizate metrologic fără de a exista posibilitatea interschimbării acestora fără ca în prealabil să fie din nou atestate metrologic.

Pe de altă parte, agenții constatatori care deservesc astfel de aparatură sunt atestați iar plecarea acestora în misiuni pe anumite tronsoane și la anumite ore din zi sau din noapte se face cu aprobare și se consemnează în documentele interne de evidență, lucru ce poate fi verificat și probat.

Invocă totodată lipsa de rol activ a instanței de fond, aceasta având obligația de a depune toate diligentele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele inclusiv de a ține seama de punctul de vedere al agentului constatator și de probele tehnice depuse la dosarul cauzei.

Analizând sentința apelata prin prisma motivelor de apel invocate, respectiv prin prisma disp. art 476 C.proc.civ., instanța apreciaza apelul ca fiind intemeiat.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimatul IPJ Satu M___, petentul contravenient R____ S____ a fost sancționat contravențional cu sancțiunea amenzii de 877,5 lei, 9 puncte de penalizare precum si suspendarea dreptului de a conduce autoturisme, pentru ca, in data de 17.02.2015, in jurul orei 11:57, a condus auto marca BMW cu nr. CR-873-WW, cu viteza de 101 km/h, depășind astfel viteza maxima admisă în localitate de 50 km/h, fiind filmat si înregistrat video cu aparatul radar ROM 253 montat pe auto MAI xxxxx, in localitatea Ratesti, pe Drumul national 19. De asemenea, petentul nu a putut prezenta dovada achitării taxei de utilizare a drumului național iar autoturismul prezenta defecțiuni de frânare, fapte prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 si art. 147 alin. 3 din HG 1391/2006, fiind sanctionat cu amenda de 250 lei, respectiv cu avertisment.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit e din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002, privind circulația pe drumurile publice:

„(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 prevede ca limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. 121 din HG nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:

„(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.

In mod eronat a apreciat prima instanta ca, „in aceeasi miime de secunda s-au inregistrat doua valori diferite, creand un dubiu rezonabil cu privire la acuratetea datelor”, intrucat din probele administrate, rezulta ca că petentul a redus drastic viteza când a observat echipajul de poliție. De asemenea, instanța constată că fotografiile radar depuse la dosar (fila 22 si urm.), dar și înregistrarea video surprind numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent, acesta fiind lizibil și pus clar în evidență. Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, în planșele fotografice depuse la dosar se poate observa, la timpul 11:57:03, cum autoturismul in cauza a fost surprins circulând cu viteza de 101 km/h, astfel ca apărările acestuia nu pot fi primite.

Conform Ordinului nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" – pct. 3.5.1, există anumite cerințe tehnice pe care înregistrările efectuate cu ocazia constatării contravenției trebuie să le cuprindă, respectiv: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Instanța constată că intimatul a făcut dovada existenței buletinului de verificare metrologică pentru aparatul radar care a surprins autoturismul petentului (fila 24 dosar fond), în procesul-verbal fiind indicate atât ________________ radar, cât și numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care se afla montat aparatul radar. Conform pct. 5.1. din același ordin, atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piața și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare. Or, în cauză fiind făcută dovada verificării metrologice valabile la momentul constatării contravenției, legalitatea cinemometrului a fost atestată de intimat conform legii.

Nu poate fi reținută sustinerea conform careia viteza cu care a fost surprins circulând nu este exactă. Potrivit art. 3.1.1, lit. b) și c) din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de ± 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h; iar, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de ± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

În speța de față, nu există niciun motiv pentru a se putea conchide că inregistrarile aparatului radar nu ar fi exacte, cât timp nu s-a făcut dovada că nu au existat condiții optime de măsurare (respectiv, nu s-a făcut dovada unei temperaturi ori a unei umidități aflate în exteriorul de variație specificat de fabricant, sau că au existat impulsuri de interferență, etc.). Prin urmare, este vorba despre un dubiu care nu are un caracter rezonabil, această calitate fiind esențială pentru a fi atrasă aplicarea principiului în dubio pro reo. În opinia instanței, raportat la datele speței, nu este judicios a presupune că petentul a circulat cu o viteză mai mică decât cea înregistrată, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de eroarea maximă.

Nu se poate retine sustinere conform careia nu rezulta in mod clar ca viteza de 101 km/h a fost surprinsa in localitate, intrucat din inregistrarea video a contraventiei si din cliseele foto (f.22-24 dosar fond), rezulta cu claritate ca petentul era in localitate.

Raportat la plângerea contravențională formulată de către petent, se poate constata că motivele invocate de către acesta sunt nefondate și neîntemeiate. In ceea ce priveste procesul verbal, instanța apreciază că fiind vorba de un act juridic întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul verbal de constatare a contravenției este un act autentic cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Fiind un act autentic, până la dovada contrară, procesul verbal se bucură de o prezumție de veridicitate. Această prezumție de temeinicie a proceselor verbale de constatare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite, în anumite condiții, presupusului contravenient ca în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Cu toate acestea, inversarea prezumției în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. În același sens, instanța mai retine că, în conformitate cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului stabilite prin jurisprudența sa constantă, unul din elementele fundamentale ale unui proces echitabil este egalitatea armelor, constând în aceea că fiecare dintre părțile aflate în litigiu beneficiază de aceleași drepturi în ceea ce privește dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor.

Organul constatator fiind acela care întocmind procesul-verbal de constatare, constituie o probă în vederea dovedirii faptei sancționate contravențional, se află din acel moment pe o poziție de superioritate având avantajul probei preconstituite care, în același timp, se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate. În aceste condiții, singura posibilitate de echilibrare a șanselor, a armelor și a garanțiilor procesuale este aceea ca presupusului contravenient să-i fie pus la dispoziție un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora să poată dovedi netemeinicia actului sancționator.

Făcându-se aplicarea acestor principii statornicite prin practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, i s-a oferit șansa petentului de a propune probe în vederea stabilirii unei stări de fapt contrare celei reținute prin procesul verbal de contravenție.

În cauză, intimatul petent nu a probat, prin niciun mijloc de proba, ca situatia de fapt retinuta prin procesul-verbal atacat nu ar corespunde realitatii.

De asemenea, s-a depus la dosar certificatul de omologare al aparatului radar, săvârșirea contravenției fiind constatată cu aparatul radar ROM 253 montat pe autoturismul MAI xxxxx, fiind depuse: buletinul de verificare metrologică, înregistrarea video a contravenției și clișeele foto din care rezultă viteza cu care circula petentul și nr. de înmatriculare al autoturismului condus, atestatul de operator radar pentru agentul constatator– filele 22-25 dosar fond.

Nu se vor retine sustinerile intimatului petent, conform carora nu a savarsit faptele, intrucat savarsirea contraventiei a fost inregistrata cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

In ceea ce priveste sanctiunile aplicate, instanta de control apreciaza ca faptele petentului prezintă un grad ridicat de pericol social, prin faptele comise se periclitează valori importante pentru întreaga colectivitate, respectiv siguranta circulatiei pe drumurile publice.

Pentru cele de mai sus, rezulta ca sanctiunile aplicate sunt proportionale cu gradul concret de pericol social.

Prin urmare, constatând că prima instanță a procedat la aplicarea greșită a legii în privința modului de soluționare a plângerii la contravenție formulată de petent, legalitatea și temeinicia motivelor de apel invocate de către intimat, constatând lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a procesului verbal de contravenție contestat, față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 476 C.proc.civ., instanța urmează să admită apelul declarat de apelanta intimata IPJ SATU M___, împotriva Sentinței civile nr.2506/2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va respinge plângerea contravenționala formulată de petentul R____ S____ A_____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, incheiat la data de 17.02.2015 de apelanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul intimat I____________ JUDETEAN DE P______ SATU M___, având cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în Satu M___, __________________. 5A, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 2506/2015, pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent R____ S____ A_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Com. Beltiug, ____________________, jud. Satu M___, schimba în tot sentința apelata, în sensul că:

Respinge plângerea contravenționala formulată de petentul R____ S____ A_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Com. Beltiug, ____________________, jud. Satu M___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, incheiat la data de 17.02.2015 de apelant.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2015.

Red. C.F.M./15.01.2016

Tehnored_LI /15.01.2016

4 ex.

– ______________. cu: I____________ JUDETEAN DE P______ SATU M___ și R____ S____ A_____

Judecător fond: C_____ C____ C_______