Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 133

Ședința publică din 27 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte : B____ C_________

Judecător: B_____ I___ D___

Grefier : I_____ A___ O___

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul B____ F_____ împotriva sentinței civile nr. 315 din 27 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SUCEAVA.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile, situație în care, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, având în vedere că nu a fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei aferentă apelului, instanța invocă din oficiu excepția netimbrării apelului și rămâne în pronunțare asupra excepției, cât și asupra fondului.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 315 din 27.03.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Suceava a respins plângerea contravențională formulată de petentul B____ F_____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 27.08.2014 de către intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 27.08.2014, petentul B____ F_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 900 lei, iar ca măsură complementară i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile, agentul constatator reținând că la data de 27.08.2014, ora 19.27 acesta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare B 3107 HK, pe DN 17 Argestru, cu viteza de 102 km/h. Abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx/01.04.2014 (fila 31).

S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. art. 48, art. 49 din OUG 195/2002 rep. și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din același act normativ.

În conformitate cu art. 49 al. 1 din O.U.G. 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. art. 48 din O.U.G. 195/2002 „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.”

Conform art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, republicată, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”.

Instanța a reținut că petentul a semnat actul de sancționare, iar la rubrica „alte mențiuni” a consemnat că nu are mențiuni.

Conform dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 27.08.2014, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Verificând forma procesului verbal de contravenție din perspectiva criticilor petentului, instanța a reținut că potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Totodată, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, în cazul în care contravenția a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă rubrica „fiind înregistrat cu", rubrică ce impune menționarea unor date apte să identifice aparatul radar.

Referitor la critica petentului privind încheierea procesului-verbal de contravenție pe un alt formular (anexa 1A) decât cel prevăzut de lege (anexa 1D), instanța a apreciat că această practică a organului constatator de a folosi un alt formular decât cel prevăzut de lege îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a mențiunilor suplimentare pe care formularul anexa 1D le are față de celălalt formular, în speță fiind vorba de mențiunea privind datele de identificare a aparatului radar

Această mențiune are ca scop asigurarea posibilității ca, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție și în cadrul unei eventuale contestații cu privire la acesta, instanța să poată verifica, la cererea petentului, dacă înregistrarea contravenției a fost făcută cu un aparat radar ce corespunde cerințelor prevăzute de art. 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, potrivit cărora măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere numai dacă acestea au fost verificate metrologic și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Contrar susținerilor petentului, aceste exigențe sunt îndeplinite în cauză, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind menționat că înregistrarea vitezei a fost efectuată cu aparatul radar _________ 447 montat pe autospeciala MAI xxxxx.

Astfel, instanța a înlăturat ca nefondată critica petentului referitoare la nerespectarea modelului anexa 1D, dreptul său la apărare nefiind vătămat prin neutilizarea acestui formular.

Raportat la susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a prezentat ordinul de serviciu, instanța reține că nici acest aspect nu este relevant, întrucât polițistul, în calitate de agent constatator, conform art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002, nu acționează în trafic în baza unui ordin de serviciu, acesta având nu doar dreptul, ci și obligația de a constata și sancționa faptele contravenționale comise la regimul rutier, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 pct. 10 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române. De asemenea, conform art. 179 din HG 1391/2006, poliția rutieră poate acționa pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă astfel că, tocmai legea abilitând polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere.

În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că agentul constatator nu a consemnat în cuprinsul procesului verbal de contravenție ocupația și locul de muncă al contravenientului, instanța a amintit că această împrejurare este de natură să atragă cel mult nulitatea relativă a actului sancționator, însă sub condiția dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestuia. Or, în prezenta cauză petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.

Instanța a apreciat, astfel, că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina petentului B____ F_____ prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.

Astfel, din probele administrate reiese că viteza autoturismului condus de petent, de 102 km/h, a fost înregistrată cu mijloc tehnic montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx ce aparține IPJ Suceava.

Cinemometrul utilizat este verificat metrologic conform art.109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fiind autorizat să efectueze înregistrări în regim staționar și de deplasare (buletin de verificare nr. xxxxxxx/01.04.2014, cu valabilitate 1 an – fila 31), iar agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului de rutier și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor (atestat fila 31).

Instanța nu a putut poate reține apărarea petentului privind incidența marjei de eroare în măsurarea vitezei, deoarece respectarea acesteia și precizia cinemometrului se stabilesc numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model (omologare) și verificărilor metrologice periodice. Cerințele menționate nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, în condiții normale de utilizare. Această concluzie rezultă din aceea că erorile maxime tolerate sunt cuprinse în Capitolul 3.1 „Cerințe metrologice” din N.M.L. nr.021-05 (aprobată prin Ordinul B.R.M.L. nr.301/2005, publicat în M.O. nr. 1.102 bis/7.12.2005) și nu în Capitolul 3.3 referitor la „Cerințe tehnice de funcționare cu caracter general”.Or, dacă marjele precizate anterior se aplicau în funcționarea propriu-zisă a aparatelor radar, ar fi existat prevederi corespunzătoare în capitolul referitor la utilizarea lor.

Instanța a reținut că fotografiile depuse la filele 23-28 cuprind toate mențiunile prevăzute de art.3.5.1 din NML 021-05/07.12.2005, iar din succesiunea lor cronologică rezultă că autovehiculul din prima fotografie este același cu cel pus în evidență clar în fotografia 6, respectiv autovehiculul cu numărul de înmatriculare B 3107 HK. Or, în fotografia nr.1, acesta a fost înregistrat circulând cu viteza de 102 km/h.

Analizând imaginile foto, se poate constata, fără echivoc, faptul că autoturismul depistat de aparatul radar se afla în interiorul localității, având în vedere elementele de decor, pe marginea șoselei observându-se existența construcțiilor.

În consecință, instanța a reținut că prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat, iar la constarea abaterii au fost respectate toate normele legale incidente.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, a permis instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În acest sens, s-a reținut că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 102 alin.3 OUG nr. 195/2002, republicată, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amendă, iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Astfel, instanța a apreciat ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și de persoana contravenientului, fapta de a depăși viteza legală cu 52 km/h, în interiorul unei localități, într-un interval orar în care traficul nu este degajat, având un grad de pericol social ridicat, ce justifică menținerea sancțiunii aplicate.

Prin raportare la criteriile prevăzute în art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, pericolul social ridicat al faptei nu permite aplicarea avertismentului și nici reducerea sancțiunii contravenționale, având în vedere că agentul constatator a aplicat o sancțiune spre minimul special prevăzut de lege.

Tot prin raportare la gradul de pericol social ridicat și în vederea preîntâmpinării săvârșirii altor fapte interzise de lege și înlăturării stării de pericol generată de conducerea pe drumurile publice cu depășirea limitei de viteză, instanța consideră că se impune menținerea și a sancțiunii complementare.

Pentru aceste motive, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B____ F_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 27.08.2014 de către intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Împotriva acestei sentințe, la data de 05.05.2015, a declarat apel petentul B____ F_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și reținerea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că instanța de fond nu a realizat o cercetare corectă a fondului, cu consecința admiterii plângerii astfel cum a fost precizată.

Critică soluția instanței de fond motivat de faptul că a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor, apreciind în mod greșit probele administrate în cauză.

Astfel, susține apelantul că deși a solicitat prin plângerea contravențională formulată constatarea nulității procesului verbal, instanța de fond nu a analizat în nici un fel susținerile sale cu privire la nulitatea procesul – verbal și motivele pentru care a solicitat anularea.

Arată faptul că la momentul opririi autovehiculului, agentul constatator a procedat la identificarea sa, refuzând însă să-și prezinte legitimația și ordinul de serviciu privind desfășurarea sarcinilor de serviciu, refuzând totodată și prezentarea înregistrării de către aparatul radar a depășirii de viteză. Astfel, nu s-a făcut dovada faptului că agentul constatator are atestat de operator radar, mașina nefiind inscripționată cu însemne, nu era semnalizată, nefiind făcută nici publicitatea necesară de către organul constatator a existenței radarului la acea dată și în acel loc.

Susține că procesul verbal de constatare a contravenției este nul având în vedere că în cuprinsul acestuia se face menține despre locul săvârșirii faptei ca fiind DN17, fără a se preciza kilometrul la care a fost constatată fapta, cât și pentru faptul că se precizează că a fost înregistrat cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maxim admisă de 50 km/h.

Solicită astfel a se avea în vedere că a fost sancționat pentru faptul că a depășit limita de viteză cu 52 km/h. Prin urmare, invocă dispozițiile pct. 3,1.1 lit. c din Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr.30l/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, care prevede că în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei eroarea maximă tolerată este de +/-4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 Km/h.

Totodată, înțelege să se prevaleze de prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraf 2 din CEDO, având în vedere că nu s-a ținut cont de faptul că numerele de înmatriculare sunt ilizibile, îndoială care profită contravenientului.

Pentru considerentele expuse solicită admiterea plângerii astfel cum a fost precizată, anularea procesului verbal de contravenție și revocarea tuturor măsurilor dispuse precum și exonerarea de la plata amenzii.

În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că fapta săvârșită nu prezintă un grad de pericol social ridicat, că se află la prima abatere de acest gen, fapta fiind de o gravitate redus, sancțiunea putându-și atinge scopul și prin aplicarea unui avertisment.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a arătat că motivele de apel sunt nefondate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat, instanța stabilind, în mod corect, că actul de constatare este legal și temeinic. Mai mult, fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătută decât cu o probă de cel puțin aceeași valoare, instanța de fond, confirmând cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității, iar, până în prezent, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt.

Face precizarea că aparatul radar măsoară vitezele în regim staționar și în regim de deplasare, conform Buletinului de verificare metrologică eliberat de Laboratorul de metrologie al, document care corespunde prevederilor înscrise în Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit pct. 5.1. din Norme, atestarea fiecărui cinemometru se face numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul anexă al actului normativ, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare.

Or, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei prevăzute la pct. 3 din Norme sunt repere care condiționează, pe lângă îndeplinirea celorlalte cerințe tehnice, eliberarea buletinului de verificare metrologică, inițială sau periodică, de către specialiștii Biroului Român de Metrologie Legală.

Aceste cerințe metrologice sunt destinate exclusiv analizării mijloacelor de măsurare, derulate în cadrul autorizării metrologice și anterior emiterii buletinului de verificare metrologică, având un caracter de instrument intern de lucru al Biroului Român de Metrologie Legală. Această opinie are la bază cerințe metrologice care sunt reglementate prin chiar ordinul instituției mai sus menționată.

Odată ce mijloacele tehnice de măsurare au fost certificate și verificate metrologic, agentul constatator nu are calitatea legală și nici competența tehnică de a interpreta valorile exprimate în cifre și numere absolute de către aparat, valori asupra cărora nu poate interveni prin aplicarea unor algoritme de calcul, fapt ce ar conduce la anularea de drept a materialului probator întocmit. In cazul în care contravenientul depistat și sancționat consideră că valorile indicate de aparatele tehnice de măsură nu sunt cele reale, acesta poate utiliza căile de atac legale, în această situație, organului din care face parte agentul constatator revenindu-i sarcina de a prezenta instanței de judecată documentele de certificare și verificare metrologică.

Prin urmare, apreciază că orice alt aspect invocat de petent, nu poate fi un caz de anulare a procesului verbal de constatare a contravenției.

Consideră că instanța are competența de a aprecia numai asupra îndeplinirii de către aparatele tehnice de măsurare a criteriilor legale care le fac apte a fi utilizate în efectuarea măsurărilor de interes public. Potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Nerespectarea normelor rutiere privind respectarea limitelor de viteză reprezintă una din principalele cauze ale producerii de evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unor astfel de soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale ce ne sunt stabilite conform art. 1 alin 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Pe cale de consecință solicităm respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

Asupra excepției netimbrării, tribunalul reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.

Art. 470 al. 2 din Codul de procedură civilă prevede că, la cererea de apel, se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, conform art. 470 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere disp. art. 33 din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, tribunalul, odată cu fixarea primului termen de judecată, prin rezoluția din 20.11.2015 și comunicată prin citație (dovadă fiind procesul – verbal de înmânare aflat la fila 16 dosar), a pus în vedere apelantei să depună, suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, până la primul termen de judecată.

Cum apelanta nu s-a conformat obligației legale de a achita contravaloarea taxei judiciare de timbru, dispusă de instanță, nici până la primul termen de judecată, Tribunalul în temeiul art. 470 al.3 NCPC va anula cererea de apel ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Anulează apelul, declarat de petentul B____ F_____, CNP: xxxxxxxxxxxxx domiciliat în __________________, oraș Dolhasca, jud. Suceava și domiciliu procesual ales la Cabinet avocat I____ S_______, mun. Fălticeni, ______________________, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 315 din 27 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 27 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

B____ C_________ B_____ I___ D___ I_____ A___ O___

Red. B.C.

Jud. fond. S_________ L____ R_____

Tehnored. I.A.

Ex. 2/03.02.2016