Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1239

Ședința publică de la 15 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ A_____

Judecător L_____ H_____

Grefier A_____ P_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petent DRAGHIS D______ S_____ LA CABINET AVOCAT Ș_____ C_________ și pe intimat I.P.J B____ (P-VB ________ NR.xxxxxxx/24.06.2014), având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petent avocat Ș_____ C_________ pentru apelant DRAGHIS D______ S_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că nu mai sunt cereri de formulat și acordă cuvântul părților cu privire la apelul formulat.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului în raport de nelegala citare la fondul cauzei întrucât apelantul a fost citat cu numele de D_____ în loc de D______, condiții în care sunt incidente prevederile art. 157 alin. (1) Cod procedură civilă, citarea viciată a părții ducând la nulitatea absolută a sentinței de la fondul cauzei.

Solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea pe fond, iar în subsidiar admiterea apelului și reținerea cauzei spre rejudecare întrucât nu a fost respectat principiul contradictorialității în conformitate cu prevederile art. 14 Cod procedură civilă. Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție arată că prin Decizia CCR nr. 70/2013 se subliniază că procesul-verbal de constatare se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură.

INSTANȚA

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă 5/7.01.2015 pronunțată de Judecătoria B____ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul DRAGHIS D______ S_____ cu domiciliul în B________ ___________________.45, ___________, ________________ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B____ – SERVICIUL RUTIER, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 24.06.2014.

Pentru a se pronunța instanța de fond a reținut că în data de 24.06.2014, ora 07.29, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. B____ - Serviciul Rutier procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională ________ nr.xxxxxxx, prin care petentului Draghis D______ S_____ i s-a aplicat o amendă în cuantum de 810 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de 121 alin.1 din HG 1391/2006 și, sancționată de art.102 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 ,precum și sanctiunea avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de 147 pct 1 din HG 1391/2006 și, sancționată de art.101 alin.1 pct 18 din O.U.G. nr.195/2002

S-a reținut în cuprinsul procesului-verbal faptul că petentul în data de 24.06.2014 ora 07.29 a condus autovehiculul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2 E85 in afara localității Faraoani jud. B____, cu viteza de 163 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată pe suport hard-disk digital, depășind astfel viteza legală admisă cu 63km/h ,precum și faptul ca nu avea asupra sa certificatul de inmatriculare al auto condus.

Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.

Instanța a constatat faptul că, deși nu se prevede în mod expres în O.G. nr.2/200, jurisprudența recunoaște procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În raport de prevederile O.G. nr.2/2001, în sistemul de drept român contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar, dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. Astfel procesul-verbal are o forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Totodată, instanța a reținut și faptul că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul art.6, care reglementează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil (cauza I___ P__ c. României - cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală, fiind aplicabile garanțiile specifice materiei penale prevăzute de art.6 din Convenție, printre care se numără și prezumția de nevinovăție. La includerea în sfera materiei penale, instanța europeană a avut în vedere, în esență, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare.

Prin urmare, la soluționarea plângerii contravenționale, instanța va urmări asigurarea unui echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național, ambele prezumții având caracter relativ și putând fi răsturnate prin dovada contrară, urmând a ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru petent și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza I___ P__ c. României - cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, cauza A_____ c. României, cauza Salabiaku c. Franței).

Analizând conținutul procesului-verbal de sancționare contravențională ce face obiectul prezentei cauze sub aspectul legalității sale, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din O.G. nr.2/2001, precum și mențiunile prevăzute de art.180 alin.1 din H.G. nr. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Totodată, instanța a constatat că faptei reținute în sarcina petentului și pe care acesta o contesta i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 121 alin.1 HG 1391/2006 care prevăd că Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. și dispozițiile art. 102 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002 care prevăd constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului-verbal invocate de petent, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate.

Referitor la motivul de nelegalitate decurgând din nerespectarea dispozițiilor art.181 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, respectiv încheierea de către agentul constatator a procesului-verbal potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D și nu conform anexei nr.1A, instanța a reținut că, potrivit acestor dispoziții legale în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Din analiza acestor prevederi, rezultă faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională se întocmește potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D doar în situația în care procesul-verbal nu este întocmit în prezența contravenientului, acesta nefiind oprit în trafic pentru identificare. Întocmirea procesului-verbal potrivit modelului cuprins în anexa 1D se face doar în situația înregistrării faptei cu mijloace tehnice (de ex. camere fixe), când nu există posibilitatea identificării pe loc a contravenientului și se impune prelucrarea imaginilor, precum și stabilirea identității conducătorului auto. În speță, fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat și omologat, însă agentul constatator a procedat la oprirea petentului și identificarea acestuia pe loc, astfel că, în mod corect procesul-verbal a fost întocmit nr..1391/2006.

Cu privire la motivul constând în neindicarea temeiului de drept al sanctiunii complementare aplicate ,față de conținutul PVC, instanța a reținut că și acesta este neîntemeiat. Astfel, în procesul verbal este indicat temeiul de drept și anume art 102 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002 ,al carei continut a fost redat anterior.

Referitor la motivul de nelegalitate privind nerespectarea disp. art.109 alin 2 din OUG 195/2002 instanța a reținut că și acesta este neîntemeiat. Conform dispozițiilor art.109 alin.2 din OUG 195/2002 Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. In cuprinsul PVC contestat se menționează ca fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat și omologat , in actul normativ nefiind prevăzuta obligata de a se mentiona in cuprinsul actului sancționator tipul ,________ nr. aparatului, așa cum susține petentul La fel nu este prevăzuta in actul normativ obligația agentului constatator dea prezenta petentului înregistrarea.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal sub aspectul vitezei de 163 km/h reținute în sarcina sa.

Din probele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat este pe deplin dovedită, petentul nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt.

Astfel cum rezultă din planșele foto depuse de intimat la dosar fila 35, coroborate cu raportul agentului constatator (fila 34) în data de 24.06.2014 ora 07.29 a condus autovehiculul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2 E85 in afara localității Faraoani jud. B____, cu viteza de 163 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată pe suport hard-disk digital, depășind astfel viteza legală admisă cu 63km/h ,limita maximă de viteză admisă in afara localității fiind de 100 km/h.

De asemenea, instanța a reținut că viteza de 163 km/h a fost stabilită cu cinemometrul de control rutier, tip R____ AUTOVISION montat pe autospeciala din dotarea intimatului marca Dacia L____ MCV nr. MAI xxxxx, aparat tehnic verificat metrologic de către Institutul Român de Metrologie Legală conform Buletinului de verificare depus la dosar, apt să măsoare atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, agentul intimatei fiind atestat să utilizeze aparatul, conform atestatului depus la dosar (fila 38).

Față de aceste considerente, instanța a reținut că petentul, prin motivele invocate și probele administrate, nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal atacat. În schimb, intimatul a reușit, prin probele depuse la dosar în susținerea procesului-verbal, să combată prezumția de nevinovăție de care s-a bucurat petentul pe parcursul acestei proceduri, instanța reținând că acesta se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a reținut, în raport de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că are posibilitatea să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. De asemenea, instanța a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 impun ca sancțiunea stabilită să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În speță, instanța a reținut că petentului i-a fost aplicată o sancțiune ce se încadrează în limitele prevăzute de textul art.102 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002.

Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care fapta a fost săvârșită, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este corect individualizată, aceasta neputând fi considerată excesivă prin raportare la pericolul social concret al faptei contravenientului. Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că nu există posibilitatea ca amenda să fie înlocuită cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată și nu există nici un indiciu că suspendarea dreptului de a conduce autoturismul ar avea vreo consecință deosebită asupra petentului.

De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 care au fost nesocotite în cauză, au drept scop desfășurarea circulației pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal și că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele negative pe care le poate produce (evenimente rutiere cu soldate cu pierderi de vieți omenești și importante pagube materiale).

Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, reținând că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională nu a fost răsturnată și având în vedere și faptul că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și este proporțională în raport de pericolul social concret al faptei, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate, în principal casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar admiterea apelului.

În motivarea apelului s-a arătat că judecata cauzei a avut loc la primul termen de judecată, în lipsa sa și a apărătorului ales.

Pe fond, instanța a constatat legalitatea procesului verbal și a înlăturat motivele de nelegalitate invocate în plângere, ca neîntemeiate.

De asemenea, instanța a reținut și temeinicia procesului verbal sub aspectul vitezei de 163 km/h raportat la raportul agentului constatator din 24.06.2014 și planșele foto depuse de către intimată.

Apelantul a invocat ca și critici de nelegalitate nerespectarea principiului contradictorialității consacrate de art. 14 Cod proc.civ. și încălcarea principiului oralității dezbaterilor, consecință a nepunerii în discuția părților care au lipsit la termenul de judecată a cererii de probe mai sus menționată, în raport de dispozițiile art. 15 Cod proc.civ.

Apelantul a mai arătat că, condiția de formă a procesului verbal nu a fost respectată, întrucât procesul verbal întocmit este cel prevăzut de anexa 1D.

De asemenea, instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privitoare la obligativitatea consemnării în procesul verbal de constatare a mijloacelor tehnice cu care a fost măsurată viteza.

În completarea motivelor de apel apelantul a invocat nelegala citare, arătând că numele său este Draghis și nu D_____.

Analizând motivele de apel instanța reține următoarele:

Din examinarea actelor de procedură efectuate la instanța de fond cu privire la comunicarea întâmpinării și a actelor anexate, citarea pentru primul termen de judecată și judecarea cauzei, se poate constata nelegalitatea procedurii de citare, întrucât în raport de dispozițiile art. 157 alin. 1 lit. e, numele celui citat a fost menționat greșit, respectiv „D_____” în loc de „Draghis”, cum este corect. În raport de dispozițiile art. 157 alin. 3, neîndeplinirea corectă a cerințelor prevăzute de art. 157 alin. 1 lit. e, atrage sancțiunea nulității absolute.

Având în vedere dispozițiile art. 178 alin. 1 Cod proc.civ., nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte în orice stare a judecății cauzei, iar potrivit art. 179 Cod proc. civ. actul de procedură nul este desființat de la data îndeplinirii lui.

În concluzie, întrucât toate actele de procedură, inclusiv comunicarea sentinței apelate sunt viciate în sensul menționat mai sus, astfel că judecata la instanța de fond s-a făcut cu încălcare regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Față de aceste considerente instanța, în temeiul art. 480 C.pr.civ. va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de fond va avea în vedere în rejudecarea cauzei și motivele de apel invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelant D______ D______ S_____ cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Ș_____ C_________, cu sediul în B____, _____________________, ____________, județ B____, împotriva sentinței civile nr. 5/07.01.2015 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu I.P.J. B____ cu sediul în B____, ___________________, județ B____.

Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Decembrie 2015.

Președinte, G_______ A_____		Judecător, L_____ H_____
	Grefier, A_____ P_______

Red Sentința Pîrjo N______ E____

Red DEC AG

Tehnored _______________>

04.01.2016/05.01.2016