TRIBUNALUL HUNEDOARA
Ședința publică din 30 aprilie 2012
PREȘEDINTE:S___ I___ A_____ - judecător
IFTIMUȘ A____ C______- judecător
S_____ M_____ C______- judecător
F_____ L____ - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului contencios formulată de intimata DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA împotriva sentinței nr. 7067/26.10.2011 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător A___ L____ S______).
La apelul nominal făcut in ședința publica a răspuns reprezentanta intimatei petente- avocat A_______ O______, lipsă fiind recurenta intimată .
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta intimatei petente arată că nu are alte cererii.
Instanța , raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta intimatei petente solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr. 7067/2011, Judecătoria D___ a admis plângerea formulată de petenta ________________., cu sediul în municipiul D___, _____________________. J, _________________________ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, ____________________. H3, parter, județul Hunedoara și, în consecință:
A anulat procesul-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 24 februarie 2011 și exonerează petenta de la executarea sancțiunilor aplicate.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 24 februarie 2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 alin. 1 din Ordinul ANAF nr. 575/2006, art. 1 alin. a lit. a din Legea 12/1990 și art. 4 alin. 2 din Legea 12/1990 și sancționată de art. 2 alin. 2 lit. f din Legea 12/1990 – reținându-se în sarcina acesteia că deși începând cu data de 11 iunie 2009 a fost declarată inactivă, dată de la care nu mai avea dreptul de a utiliza facturi fiscale sau alte documente și alte formulare cu regim special, în perioada 11 iunie 2009-31 decembrie 2010 a înregistrat venituri din vânzare de mărfuri în sumă de 123.018 lei cu tva. Prin același proces-verbal de contravenție s-a dispus și confiscarea de la petentă a sumei de 123.018 lei.
În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, se va reține că sancționarea petentei s-a datorat faptului că aceasta a înregistrat venituri după ce a fost declarată inactivă.
În cele ce urmează instanța va analiza, în raport de motivele invocate în plângere, dacă petenta a cunoscut sau nu împrejurarea că începând cu data de 11 iunie 2009 a fost declarată inactivă.
Potrivit paragrafului B pct. 9 din anexa „Procedura privind declararea contribuabililor inactivi” la Ordinul ANAF 819/2008 – „9. În termen de maximum 5 zile de la data publicării proiectului de ordin pe pagina de internet organul fiscal competent transmite fiecărui contribuabil din lista, aflat în competența sa de administrare, câte o notificare privind includerea în lista contribuabililor care îndeplinesc condițiile pentru a fi declarați inactivi, precum și condițiile care trebuie îndeplinite pentru evitarea acestui fapt”.
În temeiul acestor dispoziții legale, intimata a procedat la notificarea petentei. Astfel, au fost emise notificările nr. 1504/04 septembrie 2008 și nr. xxxxx/03 martie 2009 (filele 44, 45 din dosar) care au fost comunicate petentei, conform susținerilor intimatei din întâmpinare, doar prin publicitate, conform dispozițiilor art. 42 lit. d Cod procedură fiscală.
În prealabil se reține că prin Decizia Curții Constituționale nr. 536/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 482/07 iulie 2011 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță.
Pentru a dispune astfel, Curtea Constituțională a reținut că intenția legiuitorului materializată în art. 44 alin. 2 din OG 92/2003 a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționata la lit. a)-d), obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzuta in art. 44 alin. (2).
În speță, intimata nu a făcut dovada că a procedat la comunicarea notificării către petentă, conform paragrafului B pct. 9 din anexa „Procedura privind declararea contribuabililor inactivi” la Ordinul ANAF 819/2008 și în alt mod decât prin publicitate.
Mai mult, după publicarea deciziei prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate, legiuitorul a intervenit legislativ adoptând OG 29/31 august 2011 prin care s-au modificat prevederile art. 44 alin. 2 din OG 92/2003, în sensul că actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Prin urmare, instanța constată că la comunicarea notificării de includere în lista contribuabililor care urmau a fi declarați inactivi către petentă, intimata nu a respectat dispozițiile legale, ceea ce confirmă susținerile contravenientei în sensul că nu a cunoscut de această împrejurare. Această concluzie se desprinde și din faptul că, deși era declarată inactivă, în perioada 11 iunie 2009 – 31 decembrie 2010, pe lângă veniturile realizate, petenta a făcut și plăți către bugetul consolidat al statului (impozit pe venit, contribuție sănătate, contribuție șomaj) care însă nu au fost refuzate sau restituite.
Faptul că odată cu comunicarea procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta procedură, petentei i s-a comunicat și Raportul de inspecție fiscală în care s-a menționat împrejurarea că societatea a fost declarată inactivă, nu poate conduce la aprecierea că petenta a cunoscut „starea sa de inactivitate”, pe de o parte datorită faptului că această comunicare a survenit ulterior sancționării sale (raportul de inspecție a fost comunicat la data de 03 martie 2011 – fila 37 din dosar, iar actul sancționator a fost încheiat la data de 24 februarie 2011), iar pe de altă parte întrucât notificarea adresată contribuabilului în condițiile art. B pct. 9 din Anexa la Ordinul ANAF 819/2008 avea ca scop și informarea acestuia despre condițiile ce trebuia să le îndeplinească pentru a evita declararea stării de inactivitate.
Având în vedere că potrivit art. 1 din OG 2/2001 – „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție” și faptul că, în mod obiectiv, petenta nu a cunoscut că a fost declarată în stare de inactivitate, instanța constată că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru antrenarea răspunderii contravenționale a acesteia.
Prin urmare, instanța va admite plângerea formulată de petentă, va anula procesul-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 24 februarie 2011 și o va exonera pe petentă de la executarea sancțiunilor aplicate, respectiv plata amenzii și confiscarea sumei de 123.018,00 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP Hunedoara, care a solicitat casarea sentinței atacate și în rejudecare, respingerea plângerii.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că petenta a desfășurat activitate comercială după ce a fost declarată contribuabil inactiv, cu respectarea tuturor normelor ce reglementează declararea inactivității, astfel că a săvârșit cu vinovăție contravenția pentru care a fost sancționată.
Recurenta a mai arătat că din moment ce prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție atacat cuprinde toate elementele prev. de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, nu mai putea dispune anularea acestui act, actul fiind legal întocmit.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, invocate și din oficiu, se constată că recursul este nefondat.
Împrejurarea că procesul-verbal de contravenție cuprinde toate elementele de formă obligatorii, are toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege și a fost întocmit de un agent constatator competent material și teritorial,nu garantează menținerea procesului verbal ca valabil ci exclude doar posibilitatea constatării nulității absolute a actului pentru lipsa acestor mențiuni obligatorii ori pentru încălcarea normelor de competență. Nimic nu împiedică însă instanța să anuleze procesul verbal dacă starea de fapt reținută este greșită ori petentul contravenient nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat cu vinovăție.
În cauza de față, prima instanță a reținut în mod corect că recurenta nu a comunicat intimatei în modalitatea impusă de lege, efectiv și eficient, adică prin poștă, cu scrisoare recomandată, împrejurarea că a contribuabil inactiv, iar comunicarea prin publicitate invocată de recurentă nu este suficientă. În acest sens s-a exprimat și Curtea Constituțională în decizia invocată de prima instanță și analizată pe larg în sentința atacată.
Atâta timp cât procedura de comunicare a actului administrativ prin care intimata a fost declarată contribuabil inactiv a fost viciată, actul nu a produs efecte față de petentă, astfel că sancționarea contravențională a acesteia nu se justifică așa cum a reținut și prima instanță.
Pentru considerentele expuse, recursul introdus de către DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr. 7067/2011, pronunțată de Judecătoria D___, se va respinge ca nefondat,
Va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de către DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA , împotriva sentinței civile nr. 7067/2011, pronunțată de Judecătoria D___,județul Hunedoara.
Obligă recurenta către intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei.
IREVOCABILĂ.
Dată și pronunțată în ședință publică din 30.04.2012”.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S___ I___ A_____ Iftimușl A____ CameliaSimion M_____ C______ Concediul odihnă Concediul odihnă PREȘEDINTE TRIBUNAL PREȘEDINTE TRIBUNAL S_____ L____ D______ S_____ L____ D______
GREFIER,
F_____ L____
Red. 2 ex., IAC/FL
16.07.2012
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025