Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1327/2015

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ M______ S_________

Judecător E________ S____

Grefier R_____ G____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant V_____ D______ împotriva sentinței civile nr. 725/22.01.2015, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat I____________ DE P______ JUDETEAN D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului:

Prin sentința civilă nr. 725/22.01.2015, Judecătoria C______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul V_____ D______, în contradictoriu cu IPJ D___. Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției contestat ________, nr. xxxxxxx/29.09.2014, în sensul că a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment. A menținut celelalte dispoziții ale actului sancționator.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul V_____ D______ criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.

În motivarea apelului s-a învederat în cuprinsul plângerii, a arătat că cele reținute in procesul-verbal de contravenție nu sunt adevărate, în condițiile în care pe trecerea de pietoni nu era nici un pieton angajat în traversarea străzii și a detaliat circumstanțele în care a fost oprit în trafic de agentul constatator.

Menționează că dovada celor arătate în plângerea contravențională a realizat-o cu martorul F______ N______, care se afla în autovehiculul condus de el la momentul respectiv, din declarația căruia rezultă că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

Prin sentința apelată, instanța a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, nerăsturnând prezumția de temeinicie a procesului - verbal.

În mod greșit instanța nu a ținut cont de declarația martorului audiat în cauză, menționând că acesta este apropiatul său de-o viață, fapt ce nu este adevărat deoarece relația sa cu martorul nu este una de natură să îi afecteze obiectivitatea. Arată că părinții martorului erau consăteni cu părinții săi decedați, însă chiar dacă se cunoșteau de mici, nu aveau o relație apropiată în prezent. în ziua în care a fost sancționat contravențional s-a întâlnit cu martorul din întâmplare în parcarea Complexului Mercur și s-a oferit să îl conducă cu autoturismul său în zona Fabricii de Confecții din 1 Mai unde dorea să ajungă, el mergând în Cartierul Valea Roșie.

Menționează că instanța a reținut în mod eronat că este de notorietate pentru orice conducător auto familiarizat cu circulația din C______, că cele două cartiere craiovene 1 Mai și Valea Roșie sunt în zone total diferite, iar destinația sa nu avea nici o legătură cu Fabrica de Confecții din 1 Mai.

Doresc să combat argumentele doamnei judecător, arătând că este de notorietate pentru orice conducător auto craiovean că cele două cartiere sunt învecinate, iar pentru a evita aglomerația pe de străzile A.I.C___ și Calea București, pentru a ajunge în Valea Roșie de la complexul Mercur, se poate merge pe __________________ sancționat (pe lângă biserica Madona D___) spre cartierul 1 Mai si apoi până în Spitalul Județean se virează stânga, sau pe lângă Frabrica de Confecții și Parcul R________ și se merge apoi pe ____________________________ foarte repede în Valea Roșie. Ține să menționeze însă că dacă dorește să conducă o persoană la locul unde are nevoie să ajungă, nu este necesar ca drumul său să fie prin zona respectivă.

Consideră că în mod greșit instanța a reținut numai în parte declarația martorului propus, respectiv cu privire la faptul că a circulat în zona unde a fost sancționat contravențional în ziua respectivă, înlăturând ca nesincere și necorespunzătoare adevărului toate celelalte aspecte declarate.

Din punctul său de vedere, faptul că sunt cunoștințe vechi, fără a avea o relație de prietenie, nu poate conduce de plano la aprecierea lipsei de sinceritate a martorului, fără a se confrunta depoziția martorului cu împrejurările de fapt ale speței, iar aspectele declarate de martorul nu pot conduce la concluzia instanței că martorul ar fi fost plasat la fața locului.

Pe de altă parte, dorește să arate că persoanele care se află în autovehiculul unei alte persoane sunt în general persoane care se cunosc și au o anumită legătură, iar dacă practica instanței este în sensul de a se înlătura orice declarație pe criterii de subiectivitate (fiind utilizată prezumția că dacă are o legătură cu petentul martorul este presupus a fi nesincer, chiar dacă declarația acestuia nu are neconcordanțe sau aspecte contradictorii) sunt puși în situația de a nu avea posibilitatea de a face dovada contrară celor reținute în cuprinsul unui proces-verbal de contravenție, în condițiile în care acesta nu este susținut de nici o altă probă. în acest sens apreciază că se încalcă dreptul la apărare, iar utilizarea prezumției de temeinicie a procesului verbal nu este îndreptățită.

În concluzie, consideră că declarația martorului este sinceră și aptă să ducă la răsturnarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, mai ales în condițiile în care agentul constatator nu a indicat nici numele pietonilor cărora nu le-ar fi acordat prioritate de trecere și care pe de altă parte nu au fost arătați în procesul-verbal, agentul constatator arătând la general că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor. Menționează că a semnat procesul-verbal de contravenție, arătând la mențiuni că pe trecere nu erau pietoni.

În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 32 și art. 34 din O.G. 2/2002 și pe dispozițiile O.U.G. 195/2002.

La data de 15.07.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele:

Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 29.09.2014, apelantul/petent a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 360 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, retinandu-se de catre agentul constatator ca, la data de 29.09.2014, apelantul/petent a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________ mun. C______ iar la intersecția cu _________________ acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii.

Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond, în mod corect, a retinut că procesul verbal este temeinic.

Apelantul critica sentinta instantei de fond in ceea ce modul în care instanța de fond a interpretat materialul probator administrat in cauza.

Critica apelantului este neîntemeiata.

Tribunalul constată ca, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În acest sens, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A_____ c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.

Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.

Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În speță dedusă judecății, dreptul petentului la un proces echitabil nu a fost încălcat, petentului fiindu-i asigurata posibilitatea de a-și dovedi susținerile prin administrarea de probe in fața instanței prin care să dovedească că situația de fapt reținută in actul sancționator nu corespunde realității, insa cu probele administrate prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată, declarația martorului audiat la propunerea petentului nereușind să infirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal.

Critica apelantului referitoare la înlăturarea depoziției martorului audiat la propunerea sa, este neîntemeiată întrucât forța probantă a mărturiei este lăsată la aprecierea instanței de judecată care evaluează declarația martorului si se pronunță asupra faptelor și împrejurărilor relatate.

Astfel, depoziția martorului audiat în cauză la propunerea petentului, a fost, în mod corect apreciată de către instanță ca fiind lipsita sinceritate, dată cu intenția vădită de a susține poziția procesuală a petentului, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia, nefiind credibila susținerea martorului că l-a însoțit pe petent în momentul constatării contravenției avand in vedere că traseul rutier al petentului, respectiv Centru-Complexul Comercial Mercur-Cartier Valea Roșie, nu implică trecerea prin cartierul 1 Mai, acesta fiind doar un pretext folosit cu scopul de a-i oferi martorului un motiv care să-l plaseze la fața locului.

Apelantul sustine că este de notorietate pentru orice conducător auto craiovean că cele două cartiere sunt învecinate, iar pentru a evita aglomerația pe de străzile A.I.C___ și Calea București, pentru a ajunge în Valea Roșie de la complexul Mercur, se poate merge pe __________________ sancționat (pe lângă biserica Madona D___) spre cartierul 1 Mai si apoi până în Spitalul Județean se virează stânga, sau pe lângă Frabrica de Confecții și Parcul R________ și se merge apoi pe ____________________________ foarte repede în Valea Roșie.

Apararile apelantului nu pot fi retinute intrucat traseul expus de apelant, pe langa faptul ca nu a fost indicat in starea de fapt expusa in plangerea formulata, este un traseu lung si costisitor dar si cu un trafic intens.

Apelantul a mai susținut că dacă dorește să conducă o persoană la locul unde are nevoie să ajungă, nu este necesar ca drumul său să fie prin zona respectivă, însă acest aspect nu reiese din depozitia martorului, acesta relatând că petentul i-a spus că merge în cartierul Valea Roșie iar el i-a spus că-l însoțește până la confecții în 1 Mai.

Prin urmare, depoziția martorului audiat în cauză la propunerea petentului, au fost, în mod corect apreciată de către instanță ca nefiind sinceră, dată cu intenția vădită de a susține poziția procesuală a petentului, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestora.

In consecinta, in mod corect, instanța de fond a reținut că susținerile petentului din plângerea formulată, sub aspectul netemeiniciei procesului - verbal contestat, sunt neîntemeiate iar starea de fapt menționată in actul constatator este corect reținută de agentul constatator.

Cum, in speta, apelantul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, apelantul facandu-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Față de considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelant V_____ D______, cu domiciliul în mun. C______, ________________________. 14C, __________________________________, împotriva sentinței civile nr. 725/22.01.2015, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat I____________ DE P______ JUDETEAN D___, cu sediul în mun. C______, ____________________, județul D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2015.

Președinte, A____ M______ S_________		Judecător, E________ S____
	Grefier, R_____ G____

Teh.E.S./04.12.2015

Jud. fond C.M.

R.G. 18 Noiembrie 2015