Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 789/2015

Ședința publică de la 21.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE B______ L_____ I____

JUDECĂTOR T________ C_______

GREFIER S_____ M____

Pe rol judecarea apelului având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție” formulat de apelantul intimat I____________ de Poliție Județean B_______ în contradictoriu cu intimatul petent A______ F_____ C______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 20.11.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că nu mai sunt alte solicitări sau chestiuni prealabile și reține cauza spre deliberare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoria B_______ la data de 18.04.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul A______ F_____ C______ a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/07.04 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu „ avertisment”.

În motivare, se arata că agentul constatator nu a făcut mențiuni în cuprinsul procesului – verbal, despre locul în care petentul se afla cu autovehiculul și nici despre identificarea autoutilitarei aflată în dreapta sa sau a locului de unde pietonii traversau (dintre trotuar ori dinspre scuarul despărțitor al sensurilor de mers), cu atât mai puțin zona în care se aflau aceiași pietoni, pentru a lămuri exact raporturile dintre aceștia și autovehiculul petentului). Lacunele depistate, a arătat petentul, reprezintă veritabile motive de anulare a procesului – verbal de contravenție, întrucât ele servesc la a aprecia întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 135 din HG 1391/2006. Faptul că, prin procesul – verbal se reliefează în mod sintetic o acțiune de neacordare a priorității de trecere unor pietoni angajați în traversare, nu satisface exigența legală a „descrierii faptei contravenționale” de vreme ce nu individualizează împrejurarea esențială a locului situării pietonilor în raport cu locul în care se afla petentul.

Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, arată că, simpla mențiune „ nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea pe marcajul pietonal” nu relevă suficiența necesară controlului de legalitate pe care trebuie să-l întreprindă instanța. Această contravenție, susține petentul, se materializează dacă pietonilor angajați în traversare li s-ar fi produs încălcarea dreptului lor de prioritate de trecere pe marcajul longitudinal prin necesitatea de a se opri din mers ori de a se feri din calea autovehiculului în rulare, în vederea evitării unor consecințe rutiere de nedorit, or, din datele existente până în prezent, nu rezultă că pietonul ar fi trebuit să-și cedeze acest drept în favoarea petentului, pentru a evita un posibil accident. În subsidiar, petentul a aprecizat că, prin modul concret de comitere a faptei contravenționale, potențialul de gravitate redusă al urmărilor (pietonul nu a fost în pericol de accidentare, petentul nu a rulat în apropierea trecerii de pietoni cu viteză mărită, atenția pe care a acordat-o vizibilității trotuarului din dreptul trecerii de pietoni) militează pentru reorientarea sancțiunilor de drept contravențional în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu „avertisment” și inlaturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În dovedire, petentul a depus la dosar copia procesului – verbal de contravenție atacat și jurisprudență în materie.

Intimatul, a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. S-a precizat că fapta a fost constatată direct de agentul constatator și, in plus, a fost înregistrată video.

Atașat întâmpinării, intimatul a înaintat la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului – verbal, raportul agentului constatator, precum și procesul – verbal contestat, în original.

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 20.11.2014, instanța a admis plângerea formulată de petentul A______ F_____ C______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ și a anulat procesul – verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din 07.04.2014, încheiat de reprezentanții intimatului.

În motivarea hotărârii, instanța a arătat că petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/07.04.2014 cu amendă în cuantum de 340 lei, și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit. h) din HG. nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că, în data de 07.04.2014, în jurul orei 10,11 circulând cu autoturismul marca „ Opel” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ B_______, din direcția Bazar către ________________________ magazinului „Orange” nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare.

Analizând legalitatea procesului-verbal întocmit, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Analizând temeinicia aceluiași procesului-verbal, instanța a reținut că potrivit art. 135 lit. h din HG 1391/2006 „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului” iar potrivit art. 100 al.3 lit. b din OUG 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului;”

Cu privire la vinovăția petentului, instanța a constatat că acesta neagă realitatea celor susținute în procesul verbal de contravenție, arătând că în momentul în care a traversat marcajul pietonal, un grup de persoane intenționa să se angajeze în traversarea străzii, aceste persoane pășind însă pe trecerea de pietoni după ce autoturismul a continuat deplasarea. Petentul susține că a procedat în mod regulamentar și că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa. Constatarea personală a agentului este de regulă suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, însă este necesar ca petentul să nu invoce împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născută, cu alte cuvinte, este necesar ca prezumția să îndeplinească condiția prevăzută de art. 329 Cod procedură civilă și anume „să aibă greutate și puterea de a naște probabilitatea”.

În materie contravențională, petentului îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenția europeană a drepturilor omului, printre care și prezumția de nevinovăție, ca element al dreptului la un proces echitabil, astfel că petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a considerat că nu există elemente suficiente în cauză care să formeze convingerea că a existat într-adevăr o contravenție săvârșită de petent, pentru a putea analiza apoi conținutul constitutiv al acesteia, sub aspectul laturii obiective și celei subiective, apreciind gradul de pericol social al acesteia și forma de vinovăție cu care a fost săvârșită.

Instanța a reținut că în cauză există un dubiu care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Or, în cauză, probele depuse de intimat nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea faptei de către petent.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/07.04.2014 încheiat de intimată.

Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal apel intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ prin care a solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivarea apelului, intimatul apelant a reiterat situația de fapt și modul de desfășurare al evenimentelor în data de 07.04.2014, subliniind că fapta a fost observată direct de agentul constatator care se afla în misiune de patrulare cu autoturismul de serviciu și care se afla pe prima bandă de mers iar pe de altă parte, petentul, nu a putut demonstra contrariul celor specificate de agentul constatator în procesul verbal de contravenție.

De asemenea, a susținut că motivarea dată de instanța de fond cu privire la aplicarea art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului că este părtinitoare și subiectivă, în sensul că, prin similitudine, orice negare a săvârșirii faptei îl poate exonera de răspundere pe petent neavând nicio contraprobă pentru a-și dovedi nevinovăția.

A reiterat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 2 din OUG 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de autovehicule atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate, corespunzător.

În drept, apelantul a invocat prevederile art. 466 și următoarele, Cod de procedură civilă.

Legal citat, intimatul petent nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a asigurat reprezentare la termenul de judecată.

Verificând sentința apelată prin prisma criticilor formulate instanța constată că cererea de apel este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Pentru a beneficia de prezumția de temeinicie, faptele reținute prin procesul verbal trebuie să fie percepute personal de agentul constatator.

In speta, desi se susține ca fapta a fost perceputa in mod direct, proba cu înregistrarea video depusa la dosar, nu confirma săvârșirea faptei imputate petentului. Astfel, la ora 10.11.41 autoturismul condus de petent trece peste marcajul pietonal, insa vizibilitatea asupra primei benzi de circulație este opturată de autovehiculele parcate înaintea trecerii pentru pietoni.

In înregistrare, pietonul angajat in traversare din partea stângă, este surprins alergând, după doua-trei secunde de la momentul in care autoturismul trece peste marcajul pietonal. Inregistrarea nu surprinde și momentul in care pietonul se angajează în traversare, așadar nu probează săvârsirea faptei imputate petentului. In aceste conditii, este pusa la îndoiala si asa zisa constatare personala polițistului astfel incat, in cauza este, _______________________________ in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție care reclamă adoptarea unei hotarari doar pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Lipsa acestora profita petentului, așa cum este cazul si in speta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de apelantul intimat I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _______________________. 57, în contradictoriu cu intimatul petent A______ F_____ C______, – CNP: xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în ______________________. B_______, cu domiciliul procesual ales la Av. F_____ A________-S_____, cu domiciliul în mun. B_______, __________________________, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 20.11.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX., ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21.09.2015

Președinte, Judecător, Grefier,

B______ L_____ T________ C_______ S_____ M____

Red. B.L.

Tehnored. S.M.

4 ex./ 22.12.2015