R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA CIVILĂ NR.431

Ședința publică de la 15 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE -C_______ D___

Judecător -M_______ G____

Grefier -D______ R____

Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat de apelantul-petent C______ V______, împotriva sentinței civile nr.1905/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria T_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție PV.________. NR.xxxxxxx/06.05.2014”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015 când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.09.2015.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față.

Prin sent. civ. 1905/7.11.2014 (ds XXXXXXXXXXXXX ) a Judecătoriei T_____ s-a dispus:

„Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C______ V______, CNP.xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. G_____, ____________________, ________________________________________, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx /06.05.2014 întocmit de I____________ de Poliție Județean G_____-Serviciul Rutier T_____, ca nefondată.”

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr.xxxxxxx din 6.05.2014, petentul C______ V______ a fost sancționat contravențional cu amendă de 540 lei , pentru săvârșirea contravenției prev. de art.100 al.3 lit.b din OUG nr. 195/2005 , constând în aceea că, la aceeași dată, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ din T_____, fără a acorda prioritate de trecere unui pieton, angajat regulamentar în traversarea străzii prin loc marcat și semnalizat corespunzător.

Instanța a reținut că, pentru a putea fi sancționată o fapta contravențională, se impun a fi îndeplinite două tipuri de cerințe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, faptă care va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar și extrinseci constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, agentului constatator îi incumbă obligația de a respecta o ________ forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoială existența faptei, vinovăția contravenientului și legalitatea actului realizat în acest sens .

Sub aspectul condițiilor de formă, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție este legal întocmit, respectând dispozițiile art.16-17 din O.G. nr.2/2001.

Din conținutul procesului verbal rezultă că agentul constatator a consemnat data și ora săvârșirii contravenției - 06.05.2014 , ora 10,42 și aceeași dată și aceeași oră a fost menționată și când s-a încheiat actul sancționator, însă acest aspect nu reprezintă un motiv de nulitate a procesului verbal .

De altfel, din moment ce agentul constatator a constatat fapta la ora 10,42 și a apreciat că se impune sancționarea petentului, acesta a trecut aceeași oră ca dată a încheierii procesului verbal, chiar dacă completarea tuturor rubricilor a durat mai mult.

Cât privește încălcarea disp. art.16 alin.1 din OG nr. 2/2001 , instanța a reținut că sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea relativă, care este condiționată de existența unei vătămări , nedovedită de petent.

În ceea ce privește temeinicia, instanța a apreciat că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în cuprinsul procesului-verbal.

In acest sens este și jurisprudența CEDO, respectiv cauza I___ P__ c. României ( cererea nr.xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), unde Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza m aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție , în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului .

Astfel, Curtea Europeană a statuat că, amenda aplicată în temeiul OUG 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală, iar scopul pur punitiv aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare , au fost cele două elemente determinante care au permis Curții să aprecieze că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale. Insă, Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal de contravenție . Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Ori, martora Nastur M______, care se afla în autoturismul condus de petent, a declarat că, pe partea dreaptă se aflau parcate mai multe mașini , iar, în fața marcajului privind trecerea de pietoni se afla parcat un microbuz care făcea imposibilă vizibilitatea către această trecere . Pietonul se afla pe trecerea de pietoni în fața microbuzului, iar autoturismul condus de petent se afla paralel cu microbuzul . astfel, petentul nu a avut posibilitatea să vadă pietonul .

Instanța a reținut că declarația martorei nu se coroborează cu consemnările efectuate de agentul constatator la rubrica „ alte mențiuni „ , din care rezultă că petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale .

Pe de altă parte, chiar așa fiind situația de fapt conform declarației martorei, petentul avea obligația conform disp. OUG nr. 195/2002 și a HG nr. 1391/2006, să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației și să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a altor persoane.

Pentru aceste motive, instanța a respins cererea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel C______ V______. A invocat art. 466 – 482 din Noul C.p.c. A solicitat:

- Admiterea apelului

- În rejudecare admiterea plângerii și anularea procesului verbal contestat.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.

În motivarea cererii de apel, apelantul a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că recunoașterea sa consemnată în procesul verbal la rubrica „Alte mențiuni” este de natură să justifice pe deplin temeinicia procesului verbal, înlăturând toate probele administrate în dosar.

Arată că nu contestă situația de fapt reținută prin procesul verbal dar s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a observa pietonul angajat în traversare deoarece vizibilitatea față de indicatorul rutier care indica trecerea de pietoni cât și față de pieton era obturată de o autoutilitară (microbuz). Mai arată că marcajul de pe carosabil era șters în proporție de 50%, ceea ce îl făcea aproape invizibil având în vedere și umiditatea din ziua respectivă. Aceste susțineri au fost confirmate de martora audiată în cauză dar prima instanță a apreciat-o ca nerelevantă câtă vreme petentul a recunoscut contravenția.

În dovedirea cererii, apelantul a depus o fotografie a locului săvârșirii contravenției (f. 26).

Cererea de apel a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru conform art. 19 din OUG 80/2013 (f. 14).

Intimatul IPJ G_____ nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță la niciun termen de judecată.

Din oficiu, la termenul din 7.09.2015 instanța a invocat excepția tardivității formulării apelului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar reține:

Cu privire la excepția tardivității formulării apelului, aceasta este nefondată urmând a fi respinsă. Sentința primei instanțe a fost comunicată petentului la data de 17.12.2014 iar apelul a fost expediat la Judecătoria G_____ pe data de 19.01.2015 (vezi f. 7 data de pe plic), în termenul de apel de 30 zile libere reglementat de art. 468 al. 1 din Noul C.p.c. Apelul a fost înregistrat la Judecătoria G_____, a doua zi, pe 20.01.2015.

Pe fond

Respectând disp. art. 34 al. 1 din OG 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa, constatând că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit.

Această soluție este corectă.

Potrivit legislației interne, procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul constatator învestit cu autoritatea statului pe baza constatărilor efectuate „ex propriis sensibus” având natura juridică a unui act administrativ și beneficiind, în consecință, de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, sarcina de a proba o altă situație de fapt, decât cea constatată personal de către un agent al puterii publice, revenind, într-o atare împrejurare, petentului.

Garanțiile procedurale în materie penală CEDO și care se regăsesc ca reguli de bază în cadrul procedurii penale din dreptul intern, comportă nuanțe în plan contravențional, un domeniu aparte, în care legiuitorul a optat pentru aplicabilitatea regulilor generale ale procedurii civile.

De altfel, Curtea Europeană a statuat în jurisprudența sa că prezumția de nevinovăție și obligația acuzării de a dovedi faptele ce se pretind a fi săvârșite, nu au caracter absolut, de vreme ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, existența acestora fiind compatibilă cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea principiului proporționalității, în raport de importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței; cauza Blum c. Austriei; Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei). Prin urmare, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, fiind necesară însă respectarea caracterului echitabil al procedurii în ansamblu în administrarea și aprecierea probatoriului (cauza Bosoni c. Franței; I___ P__ c. României). Din acest punct de vedere, trebuie remarcat rolul activ al instanței și posibilitatea oferită de reglementarea OG nr. 2/2001 de a verifica din oficiu existența unor motive de nulitate ale actului constatator, chiar în contextul existenței prezumției de legalitate și veridicitate a acestuia.

Revine, astfel, instanței sarcina de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate fapte antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, fără stabilirea în sarcina petentului, sub aspect probatoriu a unor condiții imposibil de îndeplinit, prin posibilitatea persoanei sancționate de a uza mijloace de probă și argumente pentru dovedirea unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului sancționator.

În consecință particularitățile materiei contravenționale sub aspectul sarcinii probei ce revine contestatorului nu justifică reținerea unei încălcări a priori a prezumției de nevinovăție, ori a garanțiilor unui proces echitabil, aspect ce transpare inclusiv din hotărârea pronunțată de Curtea Europeană în cauza A_____ contra României care nu se constituie într-o critică la adresa atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, prezintă forță probantă prin el însuși, putând constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.

Ceea ce trebuie remarcat este însă, faptul că atribuirea de forță probantă unui înscris, după cum am menționat anterior, nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, putând fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 CEDO.

De altfel, o interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale extrem de numeroase, prin lipsirea actului constatator întocmit de un agent al statului, aflat în exercițiul funcțiunii, de orice valoare.

În speță,prima instanța a apreciat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție a fost constatată de un agent al statului „ex propriis sensibus” și că declarația martorei audiate în instanță nu se coroborează cu consemnările efectuate de agentul constatator la rubrica „ alte mențiuni” , din care rezultă că petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale .

Apreciem că prima instanță a făcut o cercetare judecătorească completă, iar prin considerentele hotărârii a analizat corespunzător probatoriul și și-a motivat corespunzător convingerea formată.

În acord cu această convingere, Tribunalul reține că procesul verbal contestat este legal și temeinic urmând ca în temeiul art. 480 din Noul C.p.c să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge apelul declarat de apelantul-petent C______ V______,domiciliat în G_____, ____________________, ___________, ___________, împotriva sentinței civile nr.1905/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria T_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____, cu sediul în G_____, ___________________, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție PV.________. NR.xxxxxxx/06.05.2014”, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 15.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

C_______ D___ M_______ G____ D______ R____

Red.MG

Tehnored.DR/4exp/24.09.2015

Fond- B___ N_______