R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1208/2013

Ședința publica din data de: 04 martie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: U___ G_______ M____

Grefier: M_______ G_______

Pe rol fiind judecarea plângerii civile formulată de petentul S_____ I____ F______ împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimatul.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

S-a constat că la dosar prin serviciul registratură intimatul a depus în data de 28.02.2013 întâmpinare în dublu exemplar, procesul verbal,raport din 03.12.2012.

S-a procedat la legitimarea si identificarea petentului S_____ I____ F______, cu domiciliu în București, ____________________, sector 1 datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.

Instanța a comunicat un exemplar al întâmpinării petentului.

Petentul a arătat că-și menține plângerea astfel cum a fost formulată,că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, nu are probe de încuviințat și cererii de formulat și a solicitat judecarea cauzei în fond.

Instanța de judecată, în temeiul art. 159¹ al.3 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, verificând din oficiu competența generala, materială și teritorială a Judecătoriei D___ în a soluționa prezenta cauza, a constatat că este competență general, material și teritorial și având în vedere că au fost administrate înscrisurile necesare soluționării cauzei, iar părțile nu au formulat alte cereri și nu au solicitat încuviințarea sau administrarea altor probatorii, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.

Petentul a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înreistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din data de 07 noiembrie 2012, petentul S_____ I____ F______ a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30 octombrie 2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea cererii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pe motiv că ar fi efectuat o manevră de depășire neregulamentară, fapt ce nu corespunde realității.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Petentul a anexat plângerii in copie procesul-verbal de contravenție, dovada retinerii permisului de conducere si carte de identitate petent.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Invocând și jurisprudența CEDO, intimata a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal. În același sens a solicitat să fie avut în vedere raționamentul adoptat de CEDO în cauza C. N____ împotriva României din 18 noiembrie 2008 (cererea xxxxx/03) raportat la poziția de acceptare a petentului în momentul încheierii procesului-verbal, la faptul că invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent, atâta timp cât nu se invocă constrângerea petentului în a semna procesul-verbal cu mențiunea de recunoaștere explicită sau implicită a faptei imputate, această situație neputând conduce automat la obligarea agentului constatator de a dovedi el comiterea faptei de către petent.

Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimata a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator și procesul-verbal contestat, în original.

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ CP nr. xxxxxxx încheiat la data de 30 octombrie 2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 350,00 lei (350,00 lei + avertisment) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h, i și e din HG 1391/2006 și art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 30 octombrie 2012, ora 12,40 a condus autoutilitara marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN 7 în localitatea Mintia unde a efectuat o depășire neregulamentară a unei coloane de vehicule în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu simplu ce desparte sensurile de mers, pe trecerea pentru pietoni, precum și pentru faptul că nu avea asupra sa originalul politei RCA.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța constată că la întocmirea lui au fost respectate de către agentul constatator dispozițiile legale, nefiind incidentă nici o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.

Pe fond, petentul susține că nu a săvârșit faptele contravenționale reținute în sarcina sa.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragrafele 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).

Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar aceasta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă. În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.

În cauză, organul constatator nu a propus nici un fel de probe.

Instanța va analiza dacă art. 6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului lipsește de forță probantă procesul-verbal de constatare a contravenției, sau dimpotrivă, acest proces-verbal poate constitui o probă împotriva contestatoarei.

Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragraful 28).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita extremă la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța ar putea fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Mai mult, în lipsa unei minime identificări, se creează dubii referitor la existența în trafic a autovehiculului depășit astfel că, raportat la poziția procesuală exprimată de către petent cu privire la fapta reținută, instanța va da eficiență principiului in dubio pro reo.

În cauză, față de poziția procesuală exprimată de către petent cu privire la faptele reținute, intimata nu a probat în nici un fel existența faptelor și a vinovăției. Totodata instanța constată că în cuprinsul actului sancționator agentul constatator nu a individualizat în nici un fel autovehiculul pretins depășit de petent, neindicând cel puțin numărul de înmatriculare al acestuia. Această deficiență nu a fost clarificată nici în raportul întocmit ulterior. În aceste condiții, instanța apreciază că petentul se află în imposibilitatea obiectivă de a solicita audierea conducătorului autovehiculului pretins depășit. Mai mult, în lipsa unei minime identificări, se creează dubii referitor la existența în trafic a autovehiculului depășit astfel că, raportat la poziția procesuală exprimată de către petent cu privire la fapta reținută, instanța va da eficiență principiului in dubio pro reo.

Față de considerentele prezentate, instanța va admite plângerea formulată de petent, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30 octombrie 2012, ca netemeinic și nelegal, și îl va exonera pe petent de la executarea sancțiunilor contravenționale principale și complementare și a măsurilor tehnico-administrative aplicate, respectiv plata amenzii în cuantum de 350 lei, avertisment și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petentul S_____ I____ F______, domiciliat în municipiul Bucuresti, ____________________, sector 1, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara și, în consecință:

Anulează procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30 octombrie 2012 și exonerează petentul de la executarea sancțiunilor contravenționale principale și complementare și a măsurilor tehnico-administrative aplicate, respectiv plata amenzii în cuantum de 350 lei, avertisment și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

F___ cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 04.03.2013.

Președinte,Grefier,

U___ G_______ M____ M_______ G_______

UGM/MG

2 ex./ 16.04.2013