Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 408

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE XXXXXXXXX 2014

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE V_______ D_________

JUDECĂTOR C_______ L___

JUDECĂTOR M_______ G____

GREFIER J___ D______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurent I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR I____________ 3 și pe intimat S.C. A______ T____ S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria G_____.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2014, s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată, cand instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 07.05.2014.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față

Prin sent.civ. xxxxx/17.12.2013 (ds XXXXXXXXXXXXXX ) a Judecătoriei G_____ s-a dispus:

„Admite plângerea formulată de petenta S.C. A______ T____ S.R.L, cu sediul în B_____, __________________, _____________. 45, jud.B_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR I____________ 3, cu sediul în Focșani, _________________, jud.V______.

Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate petentului, în cuantum de 8000 lei, cu sancțiunea avertismentului.”

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx/07.09.2012, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de în temeiul art. 4 pct.57.4 din HG nr. 69/2012, constând în aceea că, la data de 06.09.2012, ora 17, la controlul efectuat în trafic pe DN 22B, ____________________-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu care petenta efectua transport public de persoane, nu deținea la bord în copie asigurarea pentru riscuri de accidente pentru persoanele transportate și pentru bagajele acestora. S-a mai reținut ca la bord se afla o copie a unei astfel de asigurări care avea termenul expirat.

În drept, potrivit art.4 pct.57.4 reprezintă încălcare grave a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Astfel, analizând procesul-verbal contestat, instanța reține ca sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia si semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsa ar atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție in condițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 .

De asemenea, fapta, astfel cum a fost reținută de agentul constatator, a fost corect încadrată în drept, iar sancțiunea a fost aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional, întocmit pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Din analiza practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A_____ c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus). În cauză, procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentei îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.

Cu privire la administrarea acestor probe care sa susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constata ca in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele romane, orice persoana are dreptul de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilata unei acuzații penale (cauza A_____ c/României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadrează în limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

In aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Or, din probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator. Astfel cum arată si intimata prin întâmpinare, elementul constitutiv al contravenției este reprezentat de inexistenta la bordul vehiculului a înscrisului solicitat, în formă originală ori în copie, independent de existenta sau inexistenta sa la momentul controlului în orice alt loc. Așa fiind, este irelevantă situația, probată de către petentă, a existentei poliței.

Dar, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Avand în vedere existenta politei valabil încheiate la data efectuarii controlului (fila 36), instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, în conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 2/2001, și că petentul este suficient atenționat asupra consecințelor negative ale încălcării pe viitor a normelor legale prin aplicarea avertismentului, fără a mai fi necesară aplicarea unei amenzi contravenționale.

Pentru aceste considerente, instanța a admis plângerea si a anulat în parte procesul verbal, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs ISCTR. A invocat art. 304 C.p.c. A solicitat:

- admiterea recursului

- casarea sentinței

- menținerea procesului verbal

- judecarea cauzei și în lipsă.

În motivarea cererii de recurs recurentul arată că prima instanță a apreciat în mod greșit gradul de pericol social al faptei săvârșite și că greșit a înlocuit amenda de 12.000 lei (de fapt 8.000 lei) cu avertisment.

Recurentul a depus înscrisuri (f. 8 – 12).

Intimata – petentă nu a formulat întâmpinare . Fiind reprezentată în instanță prin avocat D_____ I____ S_____, la termenul din 25.04.2014, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, precum și din oficiu conform art. 304 ind. 1 C.p.c., instanța de control judiciar a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Respectând disp. art. 34 al. 1 din OG 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa, constatând că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit. A apreciat totuși că se impune înlocuirea amenzii de 8000 lei cu avertisment raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.

Tribunalul consideră că această soluție este corectă.

Aplicarea amenzii ca sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității.

În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată elemente cum ar fi: împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, să existe o proporționalitate între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului ( Hotărârea Muller c. Franța, Hotărârea Handyside c. Regatul Unit).

Astfel, sancțiunea trebuie apreciată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

În consecință, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, urmarea de mică gravitate produsă, Tribunalul apreciază că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea avertismentului.

Prin urmare, Tribunalul reține că în prezenta cauză nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prev. de art. 304 C.p.c, urmând ca în baza art. 312 al. 1 C.p.c. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge recursul cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurent I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR I____________ 3 cu sediul în București, ________________________. 38, sector 1, și pe intimat S.C. A______ T____ S.R.L. cu sediul în B_____ , _________________,_______________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria G_____, ca nefundat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 07 Mai 2014

Președinte, V_______ D_________	Judecător, C_______ L___	Judecător, M_______ G____
	Grefier, J___ D______

Red/tehnored/MG

2 ex/13.05.2014

Fond. CMV