R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL H________

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2906/2014

Ședința publică din data de 20.10.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: V_____ S________

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta M______ L__ T______ în contradictoriu cu intimatul I__–H________, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru petentă av. R____ D____-M____, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Prin Registratura instanței, la data de 17.10.2014 intimatul a comunicat un exemplar al CD-ului cu fotografiile efectuate cu prilejul cercetării la fața locului.

În baza art. 255 al.1 rap. la art. 258 al.1 C.p.c. instanța încuviințează părților înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art. 244 alin. 1 C.p.c. instanța declară încheiată faza de cercetare a procesului și în temeiul art. 392 C.p.c., acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentanta petentei a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat ca netemeinic și nelegal și anularea avertismentului și a punctelor de penalizare dispuse. Arată că depășirea efectuată de petentă a fost realizată pe partea stângă, iar marcajul rutier longitudinal era discontinuu. Solicită să se constate că atât procesul verbal cât și raportul agentului constatator nu cuprind mențiunile cerute de OUG 2/2001, nu sunt descrise în mod concret faptele reținute în sarcina petentei, modalitatea de ilustrare a acestora având un caracter ambiguu. Susține că față de această situație petenta nu a avut posibilitatea evidențierii contravenției, iar dacă nu sunt menționați factorii care au generat-o, petenta nu are posibilitatea dovedirii nevinovăției sale. Menționează că toate susținerile intimatei sunt netemeinice, iar procesul verbal se bucură de o prezumție relativă. Solicită cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față instanța constată următoarele:

Prin plângerea contravențională formulată în data de 13.11.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petenta M______ L__ Tatian, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/28.10.2013.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 11.07.2013 se afla în satul Gothatea în dreptul imobilului pe care îl deține în proprietate, imobil care se afla pe sensul opus celui în care se deplasa. După ce a ajuns în dreptul imobilului a staționat mașina pe partea dreaptă a sensului de mers cu scopul de a se deplasa pe partea cealaltă a carosabilului pentru a deschide porțile casei în vederea introducerii autoturismului în curte.

După ce a revenit la autoturism a semnalizat manevra de schimbare a direcției de mers spre stânga, observând că la o distanță de aproximativ 400 m un tir care rula pe același sens de circulație. Dată fiind distanța destul de mare la care se afla și limita legală de viteză în localitate a demarat manevra de virare spre stânga considerând că o poate desfășura în condiții de siguranță.

A mai arătat că după ce a trecut axul drumului care separă cele două sensuri de mers, aproape de ________________________ a fost lovită în partea stângă spate de autotractorul cu numărul de înmatriculare 35PZF05.

Petenta mai susține că la momentul coliziunii trecuse deja de axul drumului și se afla pe sensul opus de mers, coliziunea având loc pe sensul opus de circulație. Astfel că, dacă autotractorul s-ar fi aflat pe sensul său de mers și ar fi respectat viteza legală accidentul nu ar fi avut loc.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.

În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Aceasta a arătat că săvârșirea faptei rezultă din procesul-verbal de contravenție și din raportul agentului constatator.

Sub aspectul legalității, intimata a învederat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001, neexistând cauze de anulare prevăzute de art.17 din OG 2/2001.

De asemenea, intimata a mai învederat că în cauza dedusă judecății atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și temeinicie îndreptățesc aplicarea prezumției că procesul-verbal face dovada cu privire la cele constatate până la proba contrarie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ. și OG 2/2001.

În probațiune a solicitat încuviințarea înscrisurilor anexate cererii.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare învederând următoarele aspecte: procesul-verbal nu respectă prevederile art.16 alin.1 din OG 2/2001, în sensul că nu indică ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; în aceste condiții instanța se află în imposibilitate de a verifica dacă într-adevăr petenta se face vinovată de încălcarea vreunei obligații și în ce constă aceasta; agentul constatator nu descrie cu exactitate felul în care accidentul s-a produs; simpla semnare a procesului-verbal nu poate echivala cu asumarea celor susținute în cuprinsul acestuia.

La termenul din data de 17.02.2014, instanța a dispus introducerea societății Uniq A________ SA în calitate de asigurător. La același termen instanța a mai dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica domiciliul conducătorului celuilalt autovehicul. De asemenea, s-a mai dispus emiterea unei adrese către P________ de pe lângă Judecătoria D___.

La termenul din data de 17.03.2014, instanța a dispus introducerea celuilalt șofer în cauză, în calitate de intervenient.

La termenul din data de 22.09.2014 instanța a dispus introducerea în cauză a societății Yapi Kredi Sigorta AS în calitate de asigurător.

La termenul din data de 20.10.2014 petenta a arătat că renunță la proba testimonială, instanța încuviințând părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri/probe materiale: proces-verbal (f.7), fotografii (f.8), declarație și schiță (f.9-10), raport (f.15), referat (f.16), rezoluție (f.17), raport (f.19), acte medicale (f.32-39), fotografii (f.40-41), asigurare (f.42-45), certificat înmatriculare (f.51), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.56-58), CD (f.59), diagramă tahograf (f.63), declarații (f.64-66), traducere certificat înmatriculare (f.75), acte service (f.76-86), CD.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele.

Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/28.10.2013, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.54 alin.1 din OUG 195/2002.

În fapt, s-a reținut că petenta a condus autoturismul Skoda, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN7 în localitatea Gothatea neasigurându-se la executarea virajului către stânga pentru a intra în curtea imobilului, fiind acroșată de autotractorul M__ cu numărul de înmatriculare 35PFZ05, care se angajase în depășirea acesteia.

În vederea determinării aplicabilității exigențelor convenționale de echitabilitate în materie penală, instanța de contencios european, recurge în mod constant la trei criterii: criteriul calificării interne, criteriul scopului și severității sancțiunii și criteriul naturii faptei incriminate (cauza Engel c. Olandei). Aceste criterii sunt alternative, instanța europeană trecând prin filtrul fiecărui criteriu fapta dedusă analizei, în vederea furnizării unei concluzii finale.

Criteriul calificării interne presupune faptul că fapta prevăzută de către textul sancționator este calificată în dreptul intern ca făcând parte din dreptul penal național. În mod evident, în cazul contravențiilor, dreptul intern nu le califică ca fapte de natură penală. Astfel, conform art.1 teza I din O.G.2/2001 legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.

Criteriul scopului și severității sancțiunii aplicate, impune în primul rând stabilirea caracterului preventiv sau punitiv al sancțiunii. În cazul unui răspuns pozitiv, există indicii puternice în direcția caracterului penal al faptei. Severitatea sancțiunii constituie un factor deosebit de important în stabilirea naturii penale a faptei.

Având în vedere sancțiunea principală aplicată - avertisment -; ținând cont de faptul că fapta contravențională pentru care petenta a fost sancționată are un caracter punitiv și educativ; instanța consideră că fapta dedusă judecății este asimilată unei acuzații în materie penală.

În cazul asimilării faptei contravenționale unei fapte de sorginte penală, devin incidente garanțiile specifice acestei materii, printre care cea mai importantă, prezumția de nevinovăție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

De asemenea, prin Decizia nr.251/2003 Curtea Constituțională a stabilit că procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile art.17 din O.G.2/2001, care stabilesc elementele constitutive esențiale ale actului administrativ, instanța constată că nu există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menționat, care să fie invocate ex officio (din oficiu).

De asemenea, având în vedere teoria generală a nulităților instituită de către C.pr.civ., teorie aplicabilă în virtutea art.47 din O.G.2/2001, instanța apreciază că nu există alte cazuri de nulitate care să poată fi invocate din oficiu.

Petenta susține că procesul-verbal întocmit nu respectă dispozițiile art.16 alin.1 în sensul că nu indică ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Nulitatea invocată de către petentă este condiționată de producerea unei vătămări. Aceasta susține că vătămarea constă în imposibilitatea instanței de a verifica dacă într-adevăr petenta se face vinovată de încălcarea vreunei obligații.

Lipsa menționării ocupației și a locului de muncă ale contravenientului nu determină în nici un caz nulitatea procesului-verbal. Având în vedere fapta pentru care petenta a fost sancționată, lipsa celor două mențiuni nu afectează legalitatea actului administrativ, instanța fiind în măsură să stabilească dacă petenta se face vinovată sau nu de încălcare vreunei obligații, și în lipsa înscrierii ocupației și locului de muncă ale contravenientului.

Analizând procesul-verbal, instanța constată că acesta conține data (11.07.2013), ora (13:45) și locul (Gothatea) săvârșirii faptei contravenționale. De asemenea, fapta reținută în sarcina petentei este descrisă astfel încât să se poată stabili încadrarea juridică a faptei contravenționale săvârșite. O descriere concisă a faptei nu echivalează cu o descriere incompletă sau ambiguă a faptei. Astfel că, susținerile petentei referitoare la aceste aspecte apar ca neîntemeiate.

Petenta indică în cuprinsul răspunsului la întâmpinare modalitatea în care aceasta consideră că fapta ar fi trebuit descrisă. Instanța apreciază că aceasta este poziția personală a petentei, modalitatea în care acesta și-ar fi dorit descrierea faptei în actul administrativ. Această instanță apreciază că descrierea furnizată de către agentul constatator este suficientă.

Contrar aprecierii petentei, instanța nu se află în imposibilitatea de a stabili dacă aceasta se face vinovată sau nu de încălcarea vreunei obligații.

Conform art.54 alin.1 din OUG 195/2002 conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Tipicitatea reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.

Elementul material al laturii obiective a contravenției este reprezentat în acest caz de o acțiune, și anume schimbarea direcției de mers fără ca participantul la trafic să se asigure că poate efectua această manevră în condiții de siguranță.

Conform art.350 alin.1 C.pr.civ. mărturisirea făcută în afara procesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probațiune. Având în vedere obiectul cauzei, instanța urmează să analizeze declarațiile celor doi șoferi date în fața organelor de poliție, urmând a stabili în ce măsură se coroborează între ele.

Prin procesul-verbal s-a reținut că petenta nu s-a asigurat la executarea virajului la stânga.

Prin referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală (f.16), s-a reținut că în momentul în care petenta a pus în mișcare autoturismul și a efectuat virajul spre stânga, acesta a fost lovit de către autotractorul M__ cu numărul 35PFZ05.

Petenta a declarat în fața agenților de poliție (f.66) că la momentul în care a ajuns în localitatea Gothatea a oprit cât mai aproape de dreapta pe sensul de mers, cam în dreptul casei pe care o deține, a pornit avariile, după care a coborât din mașină și a trecut pe cealaltă parte unde a deschis porțile de la curte ca să intre cu mașina.

Aceasta a mai indicat că s-a deplasat înapoi la mașină, a pus centura, a stins avariile, a semnalizat stânga, s-a asigurat și s-a pus în mișcare spre axul drumului pentru a intra în curte, iar la un moment dat a simțit o izbitură.

În această declarație petenta nu menționează așa cum a făcut în plângere, că a observat un tir la aproximativ 400 m, care rula pe același sens de mers.

Din declarație reiese că imediat după ce a pus mașina în mișcare pentru a intra în curtea casei a simțit o izbitură.

Șoferul tirului a declarat în fața agenților de poliție (f.64) că la ________________________________ a văzut pe partea dreaptă a drumului un autoturism care staționa. A dorit să îl depășească, dar autoturismul respectiv s-a îndreptat spre axul drumului după plecarea din loc. Acesta a mai declarat că a pus frână și din reflex a tras volanul spre stânga spre a feri mașina care intrase pe mijlocul drumului.

Urmele de frână (poza 3 CD) confirmă declarația șoferului conform căreia a tras stânga de volan pentru a feri mașina care intrase pe mijlocul drumului. Se observă cum urmele de frână se îndreaptă spre sensul opus de circulație.

Cu toate că șoferul tirului a virat la stânga pentru a evita impactul, autoturismul condus de petentă s-a îndreptat de asemenea spre stânga, întrucât aceasta dorea să schimbe direcția. Astfel că, în cele din urmă, impactul s-a produs în partea stângă a autovehiculelor, deoarece aveau aceeași direcție. Din poza nr.38 CD se observă că tirul este avariat în partea stângă, iar din poza nr.52 se observă că mașina condusă de petentă a fost lovită tot în partea stângă.

În acest fel se explică și de ce mașina s-a rotit, fiind proiectată în stâlpul porții, dinamica accidentului permițând acest lucru. Dacă șoferul tirului nu ar fi virat stânga și ar fi ținut direcția de mers înainte, impactul ar fi avut loc în partea centrală a autoturismului, iar direcția de proiectare ar fi fost diferită.

Petenta susține prin plângere, că la momentul la care s-a asigurat, a observat tirul fiind la o distanță aproximativă de 400 m. Această susținere este infirmată de pozele efectuate cu ocazia cercetării la fața locului.

Din poza nr.3 CD se poate observa că de la locul de unde încep urmele de frână și până la autoturismul petentei, distanța nu este în nici un caz de 400 m. Urmele de frânare și distanța acestora, infirmă și susținerile petentei referitoare la viteza excesivă a tirului. De asemenea, din avariile produse se poate concluziona că tirul nu circula cu viteză foarte mare.

Coroborând declarațiile șoferilor cu pozele efectuate cu ocazia cercetării la fața locului se conturează următoarea situație de fapt. La momentul la care petenta a pus în mișcare autoturismul cu scopul de a intra în curtea casei situată pe celălalt sens de circulație, nu s-a asigurat îndeajuns de bine și a fost lovită de tirul condus de cetățeanul turc, care se deplasa pe același sens de mers. Șoferul autotrenului încercând să evite impactul a virat spre stânga, însă petenta s-a îndreptat și ea în aceeași direcție, astfel că în cele din urmă, impactul s-a produs în partea stângă a celor două autovehicule.

Având în vedere aspectele expuse, instanța constată că procesul-verbal a surprins în mod corect situația de fapt, fapta reținută întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.54 alin.1 din OUG 195/2002.

Conform art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Sancțiunea aplicată respectă principiul proporționalității. Cu toate că vina producerii accidentului aparține petentei, agentul constatator a aplicat un avertisment, având în vedere că în urma incidentului aceasta a suferit o vătămare corporală chiar dacă din propria culpă.

Pentru considerentele expuse instanța urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREȘTE

Respinge plângerea formulată de către petenta M______ L__ T______, domiciliată în S______, ____________________.C, ___________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata I__ H________, cu sediul în D___, _______________________.130, jud. H________ ca neîntemeiată și pe cale de consecință:

Constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/28.10.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi depusă la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.10.2014.

PREȘEDINTEGREFIER

V_____ S________ D_________ R_____

Red/Thred. VS/DR

13.11.2014 7 ex.

1 exemplar se va comunica petentei M______ L__ T______

1 exemplar se va comunica intimatei I__ H________

1 exemplar se va comunica intervenientului forțat K________ S____

1 exemplar se va comunica asigurătorului ____________________

1 exemplar se va comunica asigurătorului Yapi Kredi Sigorta AS prin __________________ Asigurare SA