R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A___ I____

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3030/2015

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : E_____ L______ H_____

Grefier : A__ R____

Pe rol se află pronunțarea în cauza contencios administrativ și fiscal privind pe petenta S.C. E___ C___ SRL în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PT. CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER ISCTR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ISCTR NR. xxxxxxxx

Completul este legal constituit potrivit art.2 din Ordinul de Serviciu nr.11/04.09.2015 prin includerea grefierului planificat pentru asigurarea permanenței la data de 02.12.2015 având în vedere faptul că grefierul de ședință de la termenul de judecată la care cauza a rămas în pronunțare este în concediu de odihnă.

Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 17.11.2015 când instanța a amânat inițial pronunțarea pentru data de 24.11.2015, iar ulterior pentru data de 02.12.2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015, sub dosar nr.XXXXXXXXXXX, petenta ________________ a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr.xxxxxxxx/12.12.2014 întocmit de agentul constatator al intimatului I____________ DE S___ PT. CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER ISCTR solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în principal, să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției ca nelegal și netemeinic întocmit; în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu aplicarea avertismentului în temeiul prev. art.21 din OG 2/2001.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional pentru nerespecatarea obligației operatorului de transport de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuța din care să rezulte dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestuia. Petenta a arătat că în ealitate nu este vinovată de săvârșirea faptei, deoarece la momentul respectiv autovehiculul în cauză deținea plăcuța pentru dimensiunile maxime autorizate dovada fiind documentul fișa dimensiuni/mase emis de Reprezentanța RAR M____ cu nr. de înregistrare xxxxxxxx/03.09.2014 și factura fiscală nr.MRD40445/15.09.2014 emisă de ____________________ prin care a intrat în posesia plăcuței respective.

A arătat petenta că în momentul verificării autovehiculului de către agentul constatator, plăcuța se afla la autovehicul, însă datorită substanței (soluției) care este aplicată pe suprafața plăcuței, o porțiune de plăcuță s-a dezlipit de pe suprafața autovehiculului, motiv pentru care conducătorul auto a decis să o ia, pentru a nu o pierde și pentru a fi în siguranță, urmând să remedieze problema în momentul în care va ajunge la sediul firmei.

În consecință, petenta apreciază că, atâta timp cât plăcuța exista în realitate și a fost obținută în condiții legale, nu a încălcat prevederile art.134 indice 1, alin.1 lit.b, alin.3, alin.5 și alin.7 din OMTI nr.980/2011.

De asemenea, petenta apreciază că fapta nu prezintă pericol social și nu a cauzat nici un prejudiciu.

În drept, s-au invocat prevederile art.21 din OG 2/2001.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P_____ C_______ – M____.

A anexat plângerii, în copie certificată: procesul verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr.xxxxxxxx/12.12.2014 și dovada comunicării acestuia, fisa dimensiuni/mase nr. înregistrare xxxxxxxx/03.09.2014, factura _________ nr4.xxxxx/15.09.2014, chitanța ramburs cont colect __________ nr.xxxxxxxxxxx/18.09.2014, cartea de identitate a vehiculului _____________ (fl.5-10).

Plângerea a fost înaintată prin scrisoare recomandată, purtând data poștei 30.12.2014 (fl.11).

Petenta a timbrat corespunzător plângerea cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (fl.17).

La data de 20.02.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție (fl.23-27).

În esență, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora. A arătat că petenta recunoaște, prin plângerea formulată, că în momentul controlului vehiculul nu era dotat cu plăcuțele impuse de normele legale în vigoare, plăcuțe ce trebuiau afișate/montate la loc vizibil. A arătat că, la momentul controlului, agentul constatator a întocmit nota de constatare nr.xxxxxxxx/12.12.2014, conducătorul auto refuzând semnarea acesteia și nici nu a arătat plăcuțele agentului constatator, deși prin plângere se susține că acestea ar fi existat la bordul vehiculului în momentul controlului. Intimatul a mai arătat că s-a întocmit și formularul de control în trafic ________ nr.xxxxxxxx/12.12.2014 (în care se menționează lipsa abaterilor de la Reg.561/2006), act pe cate șoferul l-a semnat întrucât nu făcea referire la vreo sancțiune contravențională.

În consecință, fapta reținută în sarcina petentei a fost corect individualizată, constituind contravenție potrivit prev. art. 134 indice 1 alin.1 lit.b), alin.3, alin.5 și alin.7 din OMTI nr.980/2011 cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la pericolul social al faptei, intimatul arată că obligația de a dota vehiculele cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului a fost instituită pentru prima dată prin OMTI nr.1640/2012 publicat în Monitorul Oficial nr.791/26.11.2012, iar prin modificările ulterioare a fost prorogată data intrării în vigoare pentru 01.01.2014. Ca urmare, data la care a fost făcută publică obligația este mult înainte de data constatării faptei, petenta având timp suficient să-și onoreze obligația legală.

De asemenea, intimatul a mai arătat că modul de redactare al actelor normative în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment. Or, în speță actul normativ prevede ca sancțiune amenda.

Pe de altă parte, fapta a fost încadrată la art.4 pct.61 din HG 69/2012 care face referire la încălcări grave a nerespectării dispozițiilor actelor normative pe când art.7 alin.2 din OG 2/2001 prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapte este de gravitate redusă. În consecință, nu sunt aplicabile prevederile art.21 alin.3 din OG 2/2001.

În drept, s-au invocat prevederile OG 27/2011, OMTI 980/2011 cu modificările ulterioare, HG.69/2012, OG 2/2001 și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit prev. art.223 Cod proc. civilă.

S-a anexat întâmpinării: împuternicire de reprezentare juridică, copia certificată a notei nr.xxxxxxxx/12.12.2014 cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, formular de control în trafic ________ nr.xxxxxxxx (fl.28-30).

La data de 29.01.2015 petenta a depus o cerere completatoare la plângerea contravențională depusă, dezvoltând considerentele pentru petitul subsidiar de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment (fl.32-33).

În cauză s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți. De asemenea, s-a încuviințat proba testimonială solicitată de petentă în cadrul căreia să fie audiat martorul P_____ C_______ M____, însă la termenul de judecată din data de 17.11.2015 instanța a constatat imposibilitatea audierii acestuia față de mențiunile inserate în procesul verbal de executare a mandatului de aducere.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ___________ nr.xxxxxxxx încheiat la data de 12.12.2014 de intimată s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute si sancționate de art.4 pct.61 din H.G. nr.69/2012, reținându-se că la data de 12.12.2014, ora 14,55, ansamblul de vehicule format din autovehiculul XXXXXXXXX și semiremorca nu era echipat cu plăcuța din care să rezulte dimensiunile admise autorizate.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.4.pct.61 din H.G. 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de cãtre întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plãcuțe din care sã rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.

Tot astfel, potrivit art. 134^1 din OMTI nr.980/2011, în scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului.

Analizând modul de întocmire a procesului verbal, instanța constată că s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 OG 2/2001.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul.

In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, iar în special, art. 6 par.2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28). În materie de circulație rutieră art. 6 par.2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999).

Garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducerecă (Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998,pct. 39-40).

Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.

În cauza de față, instanța reține că petenta a susținut că cele constatate în cuprinsul actului sancționator nu corespund realității, fără a fi susținute de probe de natură să răstoarne prezumția de fapt născută împotriva sa.

Relativ la copia fișei dimensiuni/mase invocată de petentă (f.7), instanța reține că aceasta nu a fost prezentată la momentul constatării faptei, fiind depusă doar odată cu plângerea, iar faptul că înscrisul a fost prezentat ulterior efectuării controlului nu poate conduce la înlăturarea declarațiilor neechivoce date în fața unui funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Astfel, instanta nu poate lua in considerare sustinerile petentei potrivit carora nu a comis contraventia retinuta in sarcina sa, intrucat nu a facut dovada acestei imprejurari prin probe certe si lipsite de echivoc.

Așadar, cu toate că prin plângerea formulată petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

Față de aceste considerente, instanța reține că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct.57.3 din H.G. nr. 69/2012, aceasta nedovedind existenta unei alte stări de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului-verbal.

În ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța precizează în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).

Ca atare, sub acest aspect se va ține cont pe de o parte de disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin.3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”).

Instanța reține că amenda contravențională aplicată pentru contravenția reținută nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă.

Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea unei amenzi contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.

Instanța are în vedere în analiza proporționalității sancțiunii contravenționale faptul că neconformarea petentei normelor de conduită nu a avut ca scop eludarea dispozițiilor legale în materie și nu a produs consecințe intimatei, fapta contravenientului fiind astfel de o gravitate redusă.

Instanța apreciază de asemenea că petenta conștientizează caracterul contravențional al faptei, iar în speța de față scopul educativ și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului, aceasta fiind suficientă ca pe viitor petenta să se conformeze obligațiilor impuse de lege în sarcina sa.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contestatoarei și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul – verbal de contravenție contestat, cu sancțiunea avertismentului atrăgând acesteia atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea formulată de petenta ________________, având JXXXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxxxx, cu sediul în loc. Tulghes, _______________________.781, jud. Harghita și cu domiciliu procesual ales la Cabinet de Avocat C_____ M_____ cu sediul în București, Calea Rohovei, nr.266-268, corp 60, etaj 2, camera 08, sector 5 în contradictoriu cu I____________ de S___ pentru Controlul în Transport Rutier ISCTR având C__ xxxxxxxx, cu sediul în București, ________________________.38, sector 1 și cu domiciliul procesual ales în Baia M___, _________________, ____________________.

Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul – verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxxx/12.12.2014, cu sancțiunea avertismentului atrăgând contestatoarei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria A___ I____, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședința publică, azi, 02.12.2015.

Președinte, Grefier,

H_____ E_____ L______ R____ A__

Red H.L.

Tehnored RAA/4ex/28.01.2016