Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3191/2015

Ședința publică de la 21 Octombrie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE R_______ V_______

Judecător D______ D_____ A________

Grefier A_____ M_____ S_____ P_____

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul –petent M____ V______ împotriva sentinței civile nr. 1891/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES, având ca obiect- anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul –petent M____ V______ personal, lipsă fiind intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează stadiul procesual ca fiind primul termen de judecată

Tribunalul procedează la legitimarea apelantului –petent M____ V______, acesta fiind identificat cu CI, ________, nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx.

Apelantul –petent arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici probe noi de solicitat în această fază procesuală.

Tribunalul ia act că părțile nu solicită administrarea de probe noi în aceasta fază procesuală a apelului

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul –petent, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii apelate. Recunoaște că a depășit viteza legală între cele doua localități, datorită stării de necesitate în care se afla . Precizează că insulina a fost luata într-un interval de 30 de minute și nu 8 ore cum afirmă intimatul, a depus la dosar dovezi în acest sens. În 35 de ani de când are permisul de conducere nu a fost sancționat, mama acestuia care are 85 de ani și este foarte bolnavă, trebuie să o viziteze periodic, însă prin reținerea permisului este împiedicat să o viziteze, petentul fiind singurul sprijin al mamei.

În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul –petent M____ V______ împotriva sentinței civile nr. 1891/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că prin cererea înregistrată la data de 23.04.2014, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul M____ V______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 09.04.2014, întocmit de I____________ J_______ de Politie Argeș prin care a fost sancționat cu amenda contravenționala in suma de 765 lei si cu reținerea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile, solicitând anularea acestuia.

In fapt, petentul a arătat că, în data de 09.04.2014, la ora 19,30 se deplasa cu autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la ieșirea din localitatea Drăganu, jud. Argeș, fiind surprins de aparatul radar cu viteza de 107 km/h.

A precizat petentul că, la acea dată se întorcea de la mama sa, grav bolnavă, motiv pentru care, la momentul plecării de urgență, din București, nu a luat tratamentul pentru diabet, neanticipând că va întârzia atât de mult.

În susținerea plângerii, petentul a invocat jurisprudența CEDO în materie contravențională privind aplicarea prezumției de nevinovăție și răsturnarea sarcinii probei.

In drept, au fost invocate disp. art. 11, art. 16 din OG 2/2001, art. 118 alin.1 din OG 195/2002.

La data de 17.07.2014, intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - SERVICIUL RUTIER BDNE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea, în fapt, a întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 09.03.2013, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe raza localității Draganu, jud. Argeș, autoturismul numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu o viteza de 107 km/h , fapt pentru care a fost sancționat contravențional.

Viteza de rulare a fost constatata cu aparatul radar tip PYTHON II având _________ xxxxxxxxx, montat pe autospeciala politiei cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX,asa cum rezulta din procesul-verbal contestat, aparat verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologica anexat nr. xxxxxxxx/18.04.2013, valabil pana la data de 18.04.2014, in care se specifica faptul ca cinemometrul este autorizat sa funcționeze atât in regim staționar, cat si in regim de deplasare. Deși s-a folosit formularul 1 A, in procesul-verbal a fost consemnată ________ numărul aparatului radar (PYT xxxxxxxxx), precum si auto speciala politiei pe care acesta este montat ( XXXXXXXXX) , astfel ca instanța de judecata are posibilitatea reala de a verifica daca aparatul folosit la constatarea contravenției este unul si același cu cinemometrul pentru care s-a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologica. Autotestarea, potrivit NML 021 -05 si manualului de utilizare, se efectuează la pornirea aparatului radar, in mod automat. Pe toată perioada autotestarii nu se pot efectua înregistrări video.

Au fost anexate înscrisuri planșe foto, buletinul de verificare metrologica, extras registrul abateri radar, atestatul operatorului radar, cazierul auto al petentului.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cea testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul M____ D______, având în vedere prevederile art. 33 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, care permit ascultarea oricărei persoane a cărei declarații poate conduce la soluționarea temeinică a cauzei.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, petentul a arătat că, din probele administrate în cauză, rezultă incidența stării de necesitate, acesta fiind nevoit să circule cu o viteză superioară celei legale, pentru a ajunge la o farmacie în vederea administrării dozei de insulină.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea, cu avertisment, a sancțiunilor aplicate.

Prin sentința civilă nr. 891/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 09.04.2014 întocmit de organul constatator I____________ de Politie al jud. Arges - Serviciul Rutier (f.11), petentul M____ V______ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, constând în aceea că la data de 09.03.2013 a fost depistat în timp ce conducea pe DN 7, pe raza localității Drăganu, jud. Argeș, autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 107 km/h, înregistrată cu aparatul radar marca PYTHON _________ xxxxxxxxx, montat pe auto cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX . Potrivit disp. art. 111 din OUG 195/2002, s-a procedat la reținerea permisului de conducere.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În ceea ce privește invocarea, de către petent, a stării de necesitate constând în aceea că se simțea rău,fiind necesară administrarea dozei de insulină ce urma a fi procurată de la farmacie, mărind, astfel, viteza de deplasare, instanța reține că, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat atunci când intervine starea de necesitate, dacă are legătură cu fapta săvârșită.

Instanța nu va reține aceste apărări ale petentului, întrucât, deși a făcut dovada achiziționării dozei de insulină la scurt timp după întocmirea procesului-verbal de contravenție (f.12),cât și a faptului că suferă de diabet zaharat (f.9-10) acesta a pus în pericol atât siguranța sa, cât și a celorlalți participanți la trafic, cu atât mai mult cu cât se afla singur în autoturism, iar martorul M____ V______, circula cu un alt autoturism, aflat în spatele celui al petentului, acesta având, așadar, posibilitatea să-i solicite martorului să se deplaseze împreună la o farmacie, urmând ca ulterior, să își continue singur deplasarea, distanța dintre localitatea Drăganu și Pitești fiind de numai 20 km.

Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse, caracterul contravențional al faptei nu este înlăturat.

Instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului XXXXXXXXX s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru PYTHON seria PYTxxxxxxxxx, instalat pe autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX. Din buletinul de verificare nr. xxxxxxx din data de 18.04.2013, depus la fila 45, rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 44).

Planșele foto depuse (fila 42), cât și înregistrarea aflată pe CD-ul depus la dosar(f.41) atestă fără nici un dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat – petentul a rulat în localitate(pe fundal fiind vizibilă o casă) cu viteza de 107 km/h., precum și faptul că în raza de măsurare a aparatului nu se deplasa decât auto condus de petent.

De asemenea, din declarația martorului M____ D______, audiat în cauză(f.52), rezultă că autoturismul condus de petent a fost oprit la limita localităților Drăganu și Valea Ursului astfel încât, având în vedere și această depoziție, susținerea petentului privind înregistrarea vitezei autoturismului său într-o zonă aflată în afara localității, nu va fi reținută de instanță.

Cu privire la erorile maxime de tolerare , prevăzute în Norma metodologică, este de subliniat că toleranta avuta în vedere de NML 021-05 nu constituie o valoare fixa ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie sa se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologica. Erorile de masuratoare inerente oricarui sistem de masurare a unor valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval de + - 4%, si nu neaparat la nivelul valorilor maximale.Totodată, potrivit art.4 pct.4 din aceleași norme metrologice, măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere daca măsurătorile nu au fost efectuate în condiții metrologice specifice sau cu încălcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2. Per a contrario, orice alte măsurători efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislației rutiere, valoarea măsurata fiind si juridic relevanta. În cazul în care aparatul radar este omologat cât si verificat metrologic , valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislației rutiere, atât în condițiile art.102 al.3 din OUG 195/2002 republicata cât si în condițiile secțiunii 4 din NML 021-05.

Față de aspectele de mai sus, instanța reține că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 57 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

În consecință, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu 57 km/h a vitezei maxime admise în localitate, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 765 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța constată că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 57 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Mai mult, din analiza cazierului auto al petentului, depus la dosar la fila 23, rezultă ca acesta nu se află la prima abatere de acest gen.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța constată că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

În raport de materialul probator existent în dosar, se constată că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator cu numărul de mai sus.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M____ V______, prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare și sancționare și exonerării sale de măsurile dispuse prin procesul-verbal anulat.

În motivarea apelului, acesta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere starea sa de sănătate din momentul săvârșirii faptei contravenționale, în condițiile în care s-a deplasat către o farmacie pentru a-și achiziționa insulina necesară, pe care nu o avea asupra sa, întrucât a fost chemat de urgență de către mama sa, grav bolnavă.

Apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.11 din OG nr.2/2001 privind incidența stării de necesitate, de natură a înlătura caracterul contravenționale al faptei săvârșite.

Intimatul a depus la data de 16.07.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor formulate având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispozițiilor art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În art. 11 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se enumeră în mod limitativ cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, printre acestea aflându-se și starea de necesitate.

Aceasta a fost definită, drept situația în care se găsește o persoană ce săvârșește fapta contravențională pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

În cazul concret, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține incidența acesteia, întrucât petentul nu a făcut dovada existenței evenimentului neprevăzut și care nu putea fi înlăturat altfel, cum impune art.22 C.penal.

Astfel, apelantul petent, în măsura în care a uitat la domiciliul său medicamentul necesar tratării afecțiunii de care suferă, trebuia să întreprindă demersurile necesare în vederea achiziționării acestuia în termen util, iar, astfel cum a reținut și prima instanță, avea posibilitatea de a solicita martorului audiat, M____ D______, să îl transporte în vederea procurării insulinei, sau, în ultimă instanță, de a solicita unităților medicale administrarea tratamentului prescris.

Constatând caracterul nefondat al criticilor formulate de petent, reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, în condițiile în care petentul a circulat în interiorul localității cu viteza de 107 km/h, astfel încât nu se poate susține că fapta sa este de o gravitate redusă, care să fi justificat, eventual, aplicarea sancțiunii „avertisment”, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de petent ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul formulat de apelantul –petent M____ V______, domiciliat în București, __________________________. 25, ______________, împotriva sentinței civile nr. 1891/27.02.2015 pronunțată de judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Argeș, cu sediul în Mun. Pitești, _____________________, județul Argeș, ca nefondat.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.

Președinte, R_______ V_______		Judecător, D______ D_____ A________
	Grefier, A_____ M_____ S_____ P_____

red.R.V.

dact. R.V./4 exp.-19.11.2015