Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 59/2013

Ședința publică de la 05 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ P______

Judecător N____ P______

Judecător E______ T____

Grefier V________ B____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul petent P_________ A___ A________, împotriva sentinței civile nr.7571/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta T____ S______ .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care invederează instanței că la dosar s-a depus de către recurent petent cerere de judecare a cauzei în lipsă, după care, nemaifiind cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea recursului.

TRIBUNALUL

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T____ S______ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul P_________ A___ A________, a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta T____ S______, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 20.06.2012.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 20.06.2012 se afla în vizita la niște prieteni pe __________________________ la un momentdat a fost sunat de tatăl său care se afla în zonă împreună cu un prieten. Tatăl său l-a întrebat daca are nevoie de autoturismul sau. Petentul i-a spus că urmează să plece împreună cu câțiva prieteni la un suc în oraș și i-ar trebui mașina.

Tatăl său a venit și a parcat mașina pe _________________________ s-au înțeles telefonic. În momentul în care a ieșit la mașină pentru a pleca, un echipaj al Politiei Locale Drobeta T____ S______ l-a întrebat daca știe al cui este autoturismul, spunându-i ca este al său.

Fiind legitimat, petentul i-a dat cartea de identitate agentului constatator si a intrat pana în curtea imobilului in apropierea căruia era parcat autoturismul deoarece a fost strigat de un prieten. A ieșit apoi imediat întrucât trebuia sa recupereze cartea de identitate, iar în momentul în care a cerut-o i s-a înmânat un proces verbal de contravenție pentru a-l semna.

Petentul a refuzat semnarea procesului întrucât a considerat acest lucru ca fiind un abuz din partea agentului constatator, el nefiind responsabil de săvârșirea vreunei contravenții.

A încercat sa discute cu agentul constatator și sa ii ceară lămuriri cu privire la procesul verbal, insa nu i s-a dat nici un răspuns.

A menționat petentul că, deși la ora 12:45 când a fost întocmit procesul verbal în zona respectivă se aflau oameni în trecere, inclusiv prietenii săi, în procesul verbal nu este trecut nici un martor asistent.

La rubrica unde sunt trecute mențiunile martorului asistent este consemnat că „auto a fost fotografiată cu aparatura din dotare personala". Petentul apreciază că ar fi trebuit să i se prezinte fotografia respectiva, lucru care nu s-a întâmplat.

A mai arătat petentul ca autoturismul a fost parcat regulamentar, fiind foarte aproape de trotuarul in cauza, nefiind aplicabile disp. art. 11 pct. 1 din HCL 220/2011.

S-a apreciat că parcarea in zona respectiva nu era interzisa întrucât nu se afla nici un indicator care sa restricționeze acest lucru.

Petentul a menționat că în prezent este student al Facultății de D____ din cadrul Universității de Vest Timișoara și elev al Scolii de Agenți de Politie „V_____ Lascar" Campina.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.

La plângerea contravențională petentul a atașat, în xerocopie, procesul verbal de contravenție MH nr. xxxxxx încheiat la data de 20.06.2012 , legitimație de elev emisă de Școala de agenți de poliție „V_____ L_____” - Câmpina , adeverința de student nr. 2076/05.07.2012 emisă de Facultatea de D____ din cadrul Universității de Vest Timișoara și cartea de identitate a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX .

Prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesul-verbal de contravenție încheiat.

Intimata a arătat că la data de în data de 20.06.2012, la ora 12.39, în timp ce executa serviciul de patrulare un polițist local din cadrul Direcției de Poliție Locală Drobeta T____ S______, C_____________ Circulație a observat staționat voluntar autoturismul marca VOLKSWAGEN, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe trotuarul pietonal nou reabilitat pe _________________________ a vis de imobilul nr. 13 din municipiul Drobeta T____ S______.

Fapta constituie contravenție conform art. 11 pct. 1 din HCL nr. 220/2011.

Au fost respectate prevederile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.

Contravenientul a luat la cunoștință de conținutul procesului-verbal dar nu a semnat de luare la cunoștință, declarând că „Nu doresc să semnez procesul-verbal”.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile HCL nr. 220/2011.

În susținerea întâmpinării au fost depus la dosar raportul din data de 18.07.2012 întocmit de agentul constatator , dovada de comunicare a procesului verbal și planșe foto.

Petentul a solicitat, iar instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

În cadrul probei cu înscrisuri P_________ I__, tatăl petentului, a depus pentru petent extras din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 arătând că față de dispozițiile art. 142 lit. n) fapta reținută în procesul verbal nu constituie contravenție deoarece, astfel cum se observă din fotografii, autoturismul a fost astfel parcat încât s-a asigurat cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor.

Pentru intimată instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile atașate întâmpinării și planșa foto.

Prin sentința civilă nr. 7571/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ a fost respinsă plângerea formulată de petent.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, din probatoriul administrat în cauză că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 11 pct. 1 din HCL nr. 220/2011 constând în aceea că în data de în data de 20.06.2012 a oprit voluntar autoturismul marca VOLKSWAGEN, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe trotuarul pietonal nou reabilitat pe _________________________ a vis de imobilul nr. 13 din municipiul Drobeta T____ S______.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor prevăzute sub sancțiunea nulității exprese de art.17 din O.G. nr.2/2001.

Cu privire la situația de fapt instanța a înlăturat apărarea formulată de petent în sensul că nu a săvârșit fapta reținută prin procesul verbal deoarece susținerile petentului din plângerea formulată în sensul că a fost sunat de tatăl său care i-a propus să îi aducă autoturismul sunt în contradicție cu declarația martorului P_________ I__ care a declarat petentul este cel care l-a sunat și l-a rugat să-i lase autoturismul la locul unde a fost găsit de agenții constatatori.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din relațiile comunicate de operatorii de telefonie mobilă pentru numerele de telefon ale petentului și ale martorului, în intervalul orar în care se susține că ar fi avut loc convorbirea telefonică, respectiv 11,00 – 12,00, nu a existat nici un apel nici dinspre petent către martor, nici dinspre martor către petent.

Pe cale de consecință apelul telefonic despre care și petentul și martorul susțin că a existat și în baza căruia martorul ar fi adus autoturismul petentului nu a existat în realitate, motiv pentru care instanța a înlăturat apărarea petentului și declarația martorului ca necorespunzând realității.

Cât privește apărarea petentului în sensul că parcarea în zonă nu era interzisă pentru că nu se afla nici un indicator care să restricționeze acest lucru, completată la termenul din data de 09.10.2012 când a arătat prin intermediul tatălui său că față de dispozițiile art. 142 lit. n) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 fapta reținută în procesul verbal nu constituie contravenție deoarece, astfel cum se observă din fotografii, autoturismul a fost astfel parcat astfel încât s-a asigurat cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor, instanța a înlăturat-o pentru următoarele considerente:

Articolul invocat se impune a fi coroborat cu dispozițiile art. 72 alin. 7 din OUG nr. 195/2002 care prevăd că este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru și cu cele ale art. 144 alin. 1 care prevăd că administratorul drumului public este obligat să delimiteze și să semnalizeze corespunzător sectoarele de drum public unde este interzisă oprirea sau staționarea vehiculelor.

Deci regula este că ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate este interzisă, obligația de semnalizare a zonelor de oprire sau staționarea interzisă existând doar în ceea ce privește drumul public, nu și în privința trotuarelor (art. 144 alin. 1, interpretat în sens contrar, per a contrario).

D___ dacă, pe cale de excepție, există indicatoare sau marcaje speciale prin care este permisă staționarea pe trotuare, trebuie ca vehiculul să fie astfel poziționat încât să fie lăsat la dispoziția pietonilor un spațiu de trecere de cel puțin un metru.

Or, din planșele foto rezultă fără nici un dubiu că în zonă nu era permisă parcarea pe trotuar, neexistând nici o semnalizare în acest sens, iar pe cale de consecință este lipsit de relevanță că autoturismul era astfel staționat încât exista un spațiu de un metru pentru pietoni.

În ceea ce privește critica formulată de petent în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 19 alin.1 din OG 2/2001, întrucât procesul-verbal nu a fost semnat nici de el, nici de cel puțin un martor, instanța a constatat că agentul constatator a menționat în procesul verbal, după mențiunea referitoare la folosirea aparaturii foto, că „martorii asistenți refuză colaborarea” , procesul verbal fiind încheiat astfel cu respectarea prevederilor art. 19 alin 3 din OG nr.2/2001.

S-a mai reținut de instanța de fond că săvârșirea faptei a fost constatată personal de către agentul constatator și că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul de sancționare, apărările acestuia fiind înlăturate motivat, instanța constată astfel că procesul-verbal este temeinic întocmit sub aspectul faptei reținute, prezumția de legalitate și veridicitate nefiind răsturnată.

Cu privire la gradul de pericol social al unei fapte contravenționale s-a apreciat de instanță că amenda de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. a din HCL nr. 220/2011, este minimul prevăzut de textul legal incident.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită, instanța reținând că petentul a avut o atitudine nesinceră, prezentând instanței o situație de fapt contrară realității, iar în acest scop petentul nu s-a limitat doar la susținerea unei alte situații de fapt ci a administrat o probă – cea testimonială – care, în lipsa unor dovezi contrarii, ar fi dus la înlăturarea sancțiunii aplicate deși acesta săvârșise fapta.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului , casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii în sensul înlocuiri sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

În motivare, recurentul petent a susținut că autoturismul a fost parcat regulamentar, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 1 din HCL nr.220/2011, iar în zona respectivă nu există nici un indicator care să restricționeze acest lucru .

Mai mult, din planșele foto depuse la dosar a rezultat că autoturismul a fost parcat astfel încât să asigure cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor.

A mai susținut că este elev al Scolii de Agenți de poliție „V_____ L_____” Câmpina și în același timp și student al Facultăți de D____ din cadrul Universității de Vest Timișoara.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Intimatul nu a formulat în cauză întâmpinare.

Analizând cauza în raport de criticile formulate prin cererea de recurs și sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art. 304 ¹ Cod de procedură civilă, se constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a realizat o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, din interpretarea dis part 142 alin 1 lit. n și art.144 alin 2 din HG nr. 1391/2006, coroborat cu art. 72 alin 7 din OUG nr.195/2002 și având în vedere dispozițiile art. 11 pct. 1 din HCL nr.220/2011, rezultând că ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate este posibilă , doar când aceasta este permisă conform indicatoarelor sau marcajelor, cu condiția ca lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor să fie de cel puțin 1 metru.

Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, se reține având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001, că recurentul petent se află la prima faptă contravențională de natura celei constatate și având în vedere statutul acestuia de elev , înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment corespunde criteriului de proporționalitate și scopului preventiv educativ al dispoziției legale.

În concluzie, instanța urmează ca în baza art. 312 Cod de procedură civilă, să admită recursul, va modifica sentința, va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul petent P_________ A___ A________, împotriva sentinței civile nr.7571/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta T____ S______ .

Modifică sentința civilă nr. 7515/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX .

Admite în parte plângerea formulată de petent P_________ A___ A________, împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxx/20.06.2012 încheiat de intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta T____ S______ .

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesului verbal ________ nr. xxxxxx/20.06.2012 cu sancțiunea „avertisment”.

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2013 la sediul Tribunalului M________.

Președinte, C_______ P______	Judecător, N____ P______	Judecător, E______ T____
	Grefier, V________ B____

Red. P.N

Tehnored. VB

Ex.2/25.02.2013

Cod operator 2626