Dosar nr. xxxxx/86/2012 - recurs – plângere contrav. –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 770

Ședința publică din 02 octombrie 2013.

Președinte O_________ G_______

Judecător P_____ C_______

Judecător N______ D_____ C_______

Grefier V_________ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul I____________ T_________ de Muncă Suceava, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5787 din 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. „V___ C___” SRL Slatina nr. 221A, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat U________ R___ pentru intimată, lipsă fiind recurentul.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, văzând că nu mai sunt cereri noi, constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătorul legal al intimatei, avocat U________ R___, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 5787 din 05.12.2012, Judecătoria Suceava a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. V___ C___ S.R.L., cu sediul în localitatea Slatina nr.221A, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxx din 30.07.2012, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Suceava și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 10.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxx din 30.07.2012, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxx din data de 30.07.2012 întocmit de către intimatul I____________ T_________ de Muncă Suceava, petenta S.C. V___ C___ S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, constatându-se că aceasta a primit la muncă pe numitul B_____ I_____, fără a încheia un contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității, faptă prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e) din același act normativ.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx din data de 30.07.2012 fost semnat de către petentă, cu mențiunea că obiecțiunile le va formula ulterior.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________ nr. xxxxx din data de 30.07.2012 întocmit de către intimatul I____________ T_________ de Muncă Suceava, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei S.C. V___ C___ S.R.L. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție cu privire la relațiile de muncă, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.

Cu privire la fapta reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției S.C. V___ C___ S.R.L., respectiv primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, instanța constată că potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă revenind angajatorului.

Conform procesului verbal întocmit cu ocazia unui control efectuat de către I____________ de Poliție Județean Suceava – Serviciul de Investigare a Fraudelor (fila 28), numitul B_____ I_____ a lucrat la punctul de lucru al societății petente timp de o săptămână, iar potrivit declarației dată de reprezentantul societății în fața agentului constatator în data de 30.07.2012, numitul B_____ I_____ a acesta a lucrat la societatea petentă în perioada 11.07.xxxxxxxxxxxxx12, fără a avea contract individual de muncă, fiind în probă de lucru (fila 22).

Această împrejurare a fost confirmată și prin declarația martorului B_____ A_____, tatăl numitului B_____ I_____ care a arătat că, într-adevăr, fiul său a lucrat câteva zile la societatea petentă, el însuși purtând discuții cu administratorul pentru angajarea fiului său, dar că nu s-a reușit finalizarea procedurii de angajare, întrucât fiul său a plecat la muncă în Banat (fila 35).

Față de acest aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta S.C. V___ C___ S.R.L. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e) din același act normativ.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de către petentă este redus, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită contravenția, respectiv numita B_____ I_____ a fost primit la muncă, fără încheierea unui contract individual de muncă, pentru o perioadă redusă de numai câteva zile, nefinalizarea procedurii de angajare datorându-se și comportamentului acestuia care a plecat la muncă la alt angajator.

La individualizarea sancțiunii, instanța a ținut seama că petenta a încălcat obligațiile legale față de o singură persoană și că perioada în care s-a aflat în ilegalitate a durat puțin timp.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. V___ C___ S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Suceava și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 10.000 lei, aplicată prin procesul-verbal contestat, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, cu menținerea celorlalte dispoziții ale actului sancționator.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul ITM Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că faptei de folosire a muncii la negru nu i se poate atribui gravitate redusă iar pericolul social al faptei săvârșite nu poate fi apreciat ca scăzut. Prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, se încurajează nerespectarea legii de către agentul economic, cu consecința clară de a persista în săvârșirea de fapte contravenționale, o asemenea abordare a unei contravenții atât de grave constituind o încurajare a angajatorilor în folosirea muncii fără forme legale de angajare. Sancțiunea amenzii contravenționale s-a aplicat în cuantum minim, în condițiile în care existența contractului de muncă previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat.

Contravenienta este o societate comercială ce trebuia să acționeze ca un profesionist astfel încât prima instanță a procedat greșit reindividualizând sancțiunea amenzii prin înlocuirea acesteia cu avertisment motivat de faptul că salariatul în cauză a lucrat o perioadă redusă de numai câteva zile și nefinalizarea procedurii de angajare s-a datorat comportamentului salariatului B_____ I_____ care a plecat la muncă la un alt angajator.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii ca nefondată.

Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare însă prin apărătorul său prezent în instanță a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările dosarului, din prisma motivelor de recurs, Tribunalul Suceava, reține:

Potrivit dispozițiilor art. 34 aliniat 1 din O.G. nr. 2 /2001, instanța competentă să soluționeze plângerea poate hotărî și asupra sancțiunii aplicabile. În raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 aliniat 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a făcut o apreciere corectă privind gradul de pericol social al faptei săvârșite

Astfel,având în vedere probele administrate ,a apreciat în mod corect că pericolul social al faptei săvârșite de către petentă este redus, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită contravenția, respectiv numitul B_____ I_____ a fost primit la muncă, fără încheierea unui contract individual de muncă, pentru o perioadă redusă de numai câteva zile, nefinalizarea procedurii de angajare datorându-se și comportamentului acestuia care a plecat la muncă la alt angajator.

În consecință în mod corect prima instanță a apreciat că pentru corectarea conduitei intimatei este suficientă sancțiunea avertismentului.

Pentru considerentele expuse mai sus va constata că motivele invocate de recurentă sunt nefondate și în consecință în baza art. 312 al.1 C.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I____________ T_________ de Muncă Suceava, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5787 din 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. „V___ C___” SRL Slatina nr. 221A, jud. Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02 octombrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ P_____ C_______ N______ D_____ C_______ V_________ O___

Red. O.G.

Judecător fond: F______ S. Tehnored. V.O. 2 ex./04.12.2013.