Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 659/R/CA/2014

Ședința publică de la 14 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ V_______ E____

Judecător D_______ R___

Judecător C_________ M______ – președintele instanței

Grefier A________ B_____ G_________

Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ și fiscal introdus de recurenta Administrația I_________ Oradea, cu sediul în Oradea, ________________ nr. 1, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul B___ A_____ I____ cu dom. în Oradea, _______________________, __________________________________, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Atât la prima strigare a cauzei, cât și la a doua, la apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prezentul recurs este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, la data de 11.03.2014 s-au depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului de registratură al instanței motivele de recurs de către recurent, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie, și față de solicitarea părților privind judecarea cauzei în lipsă, reține recursul spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, instanța constată că prin sentința civilă nr.xxxxx/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B___ A_____ I____ în contradictoriu cu intimata Administrația I_________ Oradea.

S-a dispus înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal __________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 23.04.2012 cu avertismentul.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 23.04.2012 (f.33 dosar fond), petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 200 lei, reprezentând amendă, în baza art.191 al. 1 lit. b din H.C.L. 640/2006 mod. prin HCL 124/2009, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 24.10.2011, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în parcarea de pe _____________________________ de parcare expirat.

Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat.

De asemenea, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește motivul invocat respectiv neindicarea datelor de identificare complete ale petentului, instanța a constatat că aceste lipsuri atrag nulitatea relativă a procesului verbal. Ori procesul verbal va fi anulat în condițiile în care aceste lipsuri au determinat petentului o vătămare care altfel nu poate fi înlăturată, iar în speță petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.

Cât privește situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal instanța a reținut că aceasta constituie contravenție în sensul art.191 al 1 lit. b din H.C.L. 640/2006, iar amenda aplicată petentului se încadrează în limitele legale.

În ceea ce privește susținerea petentului că s-a aflat în eroare, instanța nu a putut primi această apărare având în vedere că petentul a cumpărat un abonament care își producea efectul ulterior datei constatării faptei și trebuia să cunoască că nu poate produce efecte retroactive. Necunoașterea legii nu poate fi invocată ca un motiv de apărare.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța a constatat că starea de fapt menționată în procesul verbal contestat este conformă cu realitatea, petentul necriticând starea de fapt reținută și recunoscând implicit prin motivele formulate săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Cât privește sancțiunea aplicată, conform art. 21 alin. 3 din O.G.2/2001 este necesar ca aceasta să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei și să se țină seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită. În speță, instanța a constatat că sancțiunea aplicată, respectiv amenda în cuantum de 200 lei este disproporționată raportat la gradul concret de pericol social al faptei și se impune înlocuirea acesteia cu avertismentul raportat și la atitudinea petentului care ulterior și-a achiziționat abonament de parcare, iar în momentul constatării faptei avea abonament expirat.

Prin urmare, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea amnezii de 200 lei cu sancțiunea avertismentului.

Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuilei de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta Administrația I_________ Oradea, solicitând admiterea recursului declarat ca fondat și pe cale de consecință modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivarea recursului în esență recurenta arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, realizând o interpretare eronată a prevederilor legale incidente în cauză,.

Sub acest aspect recurenta arată că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr.xxxxxxx. încheiat la data de 23.04.2012. petentul B___ A_____ I____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, în conformitate cu prevederile art. 191 lit.d din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 640 din 20.08.2006, modif. prin HCL 124/2009.

S-a arătat că, prin Sentința Civilă nr.xxxxx, pronunțată în ședința publică din data de 07.11.2012, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, ca urmare a plângerii contravenționale formulata de petent, împotriva procesului-verbal menționat, Judecătoria Oradea, în temeiul dispozițiilor art.32-34 din O.G. nr. 2/2001, a admis plângerea formulată de petenta, în contradictoriu cu intimata Administrația I_________ Oradea, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Totodată s-a arătat că, în motivarea soluției de admitere, in parte, a plângerii contravenționale, instanța de fond a reținut că "sancțiunea aplicata, respective amenda in cuantum de 200 lei este disproporționate raportat la gradul concret de pericol social al faptei si se impune înlocuirea acesteia cu avertismentul raportat si la atitudinea petentului care ulterior si-a achiziționat abonament de parcare, iar in momentul constatării faptei avea abonament expirat".

În opinia recurentei, soluționând litigiul în sensul celor de mai sus, prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, realizând o interpretare eronată a prevederilor legale incidente în cauză, precum și o apreciere eronată a probatoriului administrat. fapt pentru care înțelege sa reitereze următoarele aspecte, învederate si instanței de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 191 alin.1 lit.d din Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de administrare a parcărilor publice, a ridicării și blocării autovehiculelor în Municipiul Oradea, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 640 din 20.08.2006, modificat prin HCL nr. 124/2009, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 150 lei la 500 lei, "/n cazul neachitării în temnen de 48 de ore a taxei stabilite anual prin hotărârea consiliului local, pentru oprire/staționare/parcare neregulamentară/ilegală", săvârșirea faptei constând în "ocuparea locurilor de parcare cu abonament expirat, cu legitimație care nu mai este valabilă ori cu abonament de parcare valabil pentru o altă parcare".

Recurenta arată că, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de adevăr, acesta făcând dovada până la proba contrară a faptelor consemnate de agentul constatator, petentului revenindu-i sarcina de a prezenta dovezi în contra celor cuprinse în actul contestat, în conformitate cu prevederile art. 1169 C.civ.

De asemenea, s-a arătat că prin plângerea formulată, petentul nu neagă săvârșirea contravenției, neaducând nicio probă în favoarea sa, respectiv nedovedind faptul că la data și ora menționate în actul contestat nu ar fi ocupat locul de parcare cu abonament expirat, cu legitimație care nu mai este valabilă ori cu abonament de parcare valabil pentru o altă parcare. Or, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității, indicii care nu pot fi reduse la simple afirmații ale petentului, nesusținute de dovezi.

S-a mai arătat că, o interpretare contrară ar fi de natură să lipsească de conținut atât instituția răspunderii contravenționale, cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa pentru asigurarea respectării acesteia.

Recurenta consideră că înscrisurile depuse în probațiune, realizate în conformitate cu prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 640/2006, dovedesc vinovăția petentului și săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Sub aspectul regimului sancționator, recurenta consideră că sancțiunea amenzii aplicate petentului este corect individualizată în cuprinsul actului sancționator - fiind cuprinsă între limitele speciale prevăzute pentru fapta reținută în sarcina sa - și este conformă cu respectarea principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și cu finalitatea incriminării faptei săvârșite, respectiv scopul pentru care a fost edictat actul normativ sancționator.

In drept recurenta a invocat art.304 pct.8 și 9, art. 304 art. 312 C.Pr.Civ.; O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare;Art. 191 din Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de administrare a parcărilor publice, a ridicării și blocării autovehiculelor în municipiul Oradea, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 640 din 20.08.2006

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B___ A_____ a solicitat respingerea recursului formulat de AIO, ca netemeinic si nefondat si pe cale de consecința menținerea in totalitate a sentinței civile nr xxxxx/2012 pronunțata de judecătoria Oradea la data de 07.11.2012, ca temeinica si legala.

În motivare, în esență, intimatul arată că își susține in totalitate motivele indicate in acțiunea introductive, respectiv in principal constatarea nulității absolute pentru considerentele lipsei datelor personale ale subsemnatului din cuprinsul procesului verbal de contravenție, iar in subsidiar înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului.

S-a mai arătat că, prin sentința atacata instant de fond a admis plângerea intimatului si, in mod corect, constatând disproporționate sancțiunea amenzii fata de pericolul social al contravenției si persoanei intimatului, a dispus înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

In drept, intimatul a invocat OG 2/2001.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 și 306 alin 2 Cod proc. civilă, instanța apreciază că recursul este nefondat, și ca atare a fost respins pentru următoarele:

În speță, recurenta Administrația I_________ Oradea critică sentința atacată sub aspectul individualizării sancțiunii, aspect față de care instanța de recurs reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 23.04.2012 (f.33 dosar fond), petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 200 lei, reprezentând amendă, în baza art.191 al. 1 lit. b din H.C.L. 640/2006 mod. prin HCL 124/2009, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 24.10.2011, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în parcarea de pe _____________________________ de parcare expirat.

Conform art 34 alin 1 din OG 2/2001 ,, Instanța competenta sa soluționeze plângerea, (….) hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării”.

Sub aspectul regimului sancționator, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Față de criteriile enunțate în textul de lege menționat mai sus, instanța de recurs reține că, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, reținând că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei și să se țină seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și a dispus admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Mai mult, intimatul a recunoscut fapta săvârșită, aspect ce rezultă și din motivele arătate în plângerea formulată, acesta a realizat faptul că a săvârșit o contravenție prin fapta sa de a parca autoturismul într-un loc în care era necesar tichet de parcare valabil însă a considerat greșit că achitat amenda contravențională.

Față de cele reținute, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul împotriva sentinței civile nr. xxxxx/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate. Ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta Administrația I_________ Oradea, cu sediul în Oradea, ________________ nr. 1, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul B___ A_____ I____ cu dom. în Oradea, _______________________, ___________. D, __________________, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 Martie 2014.

Președinte, D___ V_______ E____	Judecător, D_______ R___	Judecător, C_________ M______
	Grefier, A________ B_____ G_________

Jud. fond.: D.L.

Red. M.C.07.08,2014

Tehnored.: A.G.

2 ex.