Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:004.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 297/2016

Ședința publică de la 05 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ M________ B______

Judecător M_____ G______

Grefier M______ S_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri București – CESTRIN cu sediul în mun. București, ____________________.401 A, sector 6, înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 3936 din 11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpina, intimat petent fiind B_______ A_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. Câmpina, ____________________, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent personal, lipsă fiind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care.

La solicitarea instanței intimatul petent se legitimează cu CIseria PX nr. xxxxxx,arată că nu mai are cereri de formulat.

Tribunalul având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Intimatul solicită respingerea apelului formulat, menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, arată că nu mai este proprietarul autoturismului din anul 2012, urmare înstrăinării acestuia, arată că a solicitat printr-o altă cerere radierea autoturismului de pe numele său și obligarea noului proprietar să-și perfecteze actele pe numele lui.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei de față

Prin cererea înregistrată la Judecatoria Campina sub nr.XXXXXXXXXXXXX petiționarul B_______ A_____ a formulat plângerea împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr.0122213din 29.06.2015 încheiat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și drumuri naționale din România SA prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constând în faptul că în ziua de 05.02.2015 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX aparținând petiționarului a circulat pe drumul județean 72 pe raza localității Brătășanca fără a deține rovinietă valabilă.

În motivarea plângerii petiționarul a arătat că nu este adevărat ce s-a reținut în procesul verbal de contravenție întrucât vânzarea autovehiculului s-a făcut în data de 02.10.2012 conform actului de vânzare cumpărare și certificatului fiscal înregistrat la Administrația fiscală Câmpina și a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ca fiind lovit de nulitate având în vedere că nu mai figurează ca proprietar din anul 2012.

În drept, petiționarul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Constituției României și Jurisprudența C.J.C.E.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei și a fost semnată de agentul constatator.

Prin sentința nr. 3936 din 11.11.2015 Judecătoria Câmpina admite plângerea formulată de petiționarul B_______ A_____, împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 29.06.2015 în contradictoriu C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri București – CESTRIN și în consecință : Anulează procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 29.06.2015 ca netemeinic.

Pentru a pronunța această sentință, instanța constatată că prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 29.06.2015, petiționarul a fost sancționat cu amendă în sumă de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constând în faptul că în ziua de 05.02.2015 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX aparținând petiționarului a circulat pe drumul județean 72 pe raza localității Brătășanca fără a deține rovinietă valabilă.

Instanța reține că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.

Potrivit art. 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002, pentru lipsa rovinietei valabile procesul verbal de contravenție se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției interval pentru care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul.

Referitor la momentul constatării faptei raportat la specificul acestei contravenții, instanța reține că potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002 începând cu data de 01.10.2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate la rețeaua de drumuri naționale.

În raport de specificul modalității de constatare a unor astfel de contravenții, instanța apreciază că momentul constatării faptei este cel al utilizării dispozitivului omologat când se realizează înregistrarea fotografică a autovehiculului moment de la care agentul constatator are obligația ca în termen de 30 de zile să obțină datele utilizatorului acestuia și să încheie actul sancționator, iar în cazul depășirii acestui termen intervenind prescripția executării sancțiunii contravenționale.

Procesul verbal a fost încheiat la data de 29.06.2015 și la această dată era modificat art. 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002, în sensul că procesul verbal de contravenție se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției.

Articolul 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002 a fost modificat prin pct. 31 al art.III din OUG nr. 8/22.04.2015.

În cauză, instanța reține că fapta contravențională a fost constatată la data de 05.02.2015 când a fost utilizat dispozitivul omologat, iar la data constatării faptei, 05.02.2015 erau în vigoare dispozițiile art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012 intrată în vigoare la data de 27.07.2012 și care prevedea că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Această situație de fapt este dovedită și de înregistrarea video din care rezultă că la data de 05.02.2015 s-a procedat la interogarea sistemului și s-a constatat că autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX nu s-a regăsit în baza de date în care sunt conținute toate rovinietele valide la data înregistrării contravenției respectiv 05.02.2015.

Instanța reține că procesul verbal a fost încheiat în termen de 6 luni de la momentul săvârșirii faptei dar nu a fost încheiat și comunicat în termenul de prescripție prevăzut de Legea nr. 144/2002, acela de 30 de zile de la momentul săvârșirii faptei, astfel încât la data încheierii procesului verbal respectiv, 29.06.2015 fiind prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale.

La data de 02.10.2012 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX a fost vândut numitului D_____ C_________ conform contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit (f.7), iar din procesul verbal nr. xxxxx din 14.07.2015 emis de Direcția Economică din cadrul Primăriei mun. Câmpina rezultă că autovehicul a fost scos din evidența fiscală în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 02.10.2012.

Conform prevederilor art. 24 alin. 2 lit. „d” din Ordinul nr. 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, iar potrivit prevederilor art. 25 din același act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute de art. 24 alin. (1)-(4) din același act normativ.

Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu prevederile art. 11 alin. 4 și 10 din OUG nr. 195/2002, care prevăd că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar, iar noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

În cauză, cumpărătorul autovehiculului nu și-a îndeplinit obligația de a solicita înmatricularea autovehiculului cumpărat de la petiționar pe numele său, astfel nu se poate reține că petiționarul poate fi sancționat pentru o faptă contravențională săvârșită de o altă persoană întrucât la data săvârșirii contravenției petiționarul nu mai deținea calitatea de deținător sau utilizator al autovehiculului pentru a reține în sarcina acestuia obligația de a achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel organul constatator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,susținând în esență că în mod eronat instanța de fond nu a reținut că potrivit art.7 și art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 obligația de plată revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care, după caz poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. Se solicită admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței și pe fond, respingerea plângerii contravenționale. Se mai arata ca, in cuprinsul OG nr. 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, nu este prevazut un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale, sens in care, cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale prin procesul-verbal contestat, se aplica dispozitiile OG nr. 2/2001. Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

In cauza de fata, procesul-verbal de contraventie nu a fost incheiat si comunicat in termenul de 30 de zile calculat de la data savarsirii faptei.

La momentul savarsirii faptei, precum si la cel al intocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu continea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit carora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.

Tribunalul mai retine ca, potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Dispozitiile art 12 din OG nr. 2/2001, conform carora legea contraventionala mai favorabila se aplica retroactiv numai in anumite situatii( respectiv -1-Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.) nu pot fi insa interpretate in sensul ca numai in acele cazuri legea contraventionala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. In realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constitutiei, textul art. 15 din Constitutie a fost completat prin introducerea principiului aplicarii retroactive a legii contraventionale mai favorabile, fara ca dispozitiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la randul lor completate in raport de noile prevederi constitutionale. Totusi, art. 15 alin 2 din Constitutie este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sanctioneaza contraventii in conditii mai favorabile decat in trecut, prevederile nou introduse urmand sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumeaza notiunii de lege contraventionala, avand in vedere ca reglementeaza un alt termen de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale este de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar in cazul contraventiilor continue de 6 luni de la data constatarii faptei.

Se constata de asemenea, abrogarea dispozitiilor art. 8 alin 3, alin 3¹ si alin 6 din OG nr. 15/2002.

In consecinta, tribunalul retine incidenta in cauza a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozitiile legii contraventionale mai favorabile aplicandu-se si faptelor savarsite anterior intrarii in vigoare a L 144/2012.

In cauza de fata, tribunalul constata ca procesul verbal de contraventie desi a fost intocmit in termen 6 luni de la momentul savarsirii faptei (termenul comun de prescriptie a raspunderii contraventionale), nu a fost incheiat in termenul de prescriptie nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul savarsirii faptei, astfel incat la data incheierii sale contravenientul nu mai raspundea contraventional, fiind implinit termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Se mai constata ca procesul-verbal de contraventie nu cuprinde semnatura agentului constatator.

Potrivit dispozitiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.

Avand in vedere regimul juridic al nulitatii absolute reglementat de art. 178 alin. 1 c. pr. civ., conform caruia nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte din proces, de judecator sau, dupa caz, de procuror, in orice stare a judecatii cauzei, precum si faptul ca procesul-verbal de contraventie este un act administrativ constatator, tribunalul constata ca procesul-verbal de contraventie contestat in prezenta cauza nu poarta semnatura olografa a agentului constatator, astfel ca este lovit de nulitate.

Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, date in forma electronica sunt reprezentari ale informatiei __________________________ adecvata crearii, prelucrarii, trimiterii, primirii sau stocarii acesteia prin mijloace electronice.

Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Un act juridic, inteles atat ca negotium, cat si ca instrumentum, poate sa intre in sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci cand manifestarea de vointa a celui de la care actul emana imbraca forma electronica si, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii in aceeasi forma, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor in format electronic.

In situatia in care manifestarea de vointa a emitentului actului ajunge la destinatarul sau pe suport hartie, inscrisul astfel transmis nu mai este in forma electronica.

In temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.

Asadar, legiuitorul a prevazut expres ca actul in format electronic ce poarta o semnatura electronica extinsa este asimilat unui act sub semnatura privata, insa acesta este destinat exclusiv folosirii in sistemul electronic.

Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede ca: „inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.”

Ca atare, legiuitorul instituie conditia recunoasterii actului in forma electronica de cel caruia i se opune pentru ca acesta sa aiba acelasi efect juridic ca actul autentic.

In baza dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.

Semnatura electronica este definita de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentand „date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare”.

Semnatura electronica extinsa este definita de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentand „acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) este legata in mod unic de semnatar;

b) asigura identificarea semnatarului;

c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legata de datele in forma electronica, la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila.”

Din analiza dispozitiilor legale citate se desprinde concluzia ca semnatura electronica nu se poate atasa decat unui inscris in forma electronica. Ca atare, ea nu poate fi aplicata pe un inscris aflat pe suport hartie.

Se mai retine ca, prin decizia nr.6, pronuntata în dosarul nr. 14/2014, ICCJ a admis recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

In raport de aceste considerente, in baza art. 480 cod de procedura civila, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri București – CESTRIN cu sediul în mun. București, ____________________.401 A, sector 6, înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 3936 din 11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, intimat petent fiind B_______ A_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. Câmpina, ____________________, jud. Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2016.

Președinte, A______ M________ B______		Judecător, M_____ G______
	Grefier, M______ S_____

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. GM/ tehnored. A.C./ 4 ex./15.02.2016

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXX - Judecătoria Ploiești

j.f. C______ M____